ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, contestatorul F.N.I. a solicitat

anularea încheierii nr. 612 din 26 august 2009 pronunțată de judecătorul

delegat cu executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Timișoara și

implicit, anularea sancțiunii disciplinare constând în „avertisment",

aplicată de Comisia de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului

Timișoara, prin hotărârea nr. 388 din 10 august 2009.

În motivarea

contestației, deținutul F.N.I. a arătat că în mod abuziv a fost sancționat de

către agenții supraveghetori, ca o răzbunare din partea acestora, întrucât se

afla în refuz de hrană de mai mult timp, motiv pentru care în timpul apelului

nu a fost conștient. Totodată, deținutul a invocat excepția de nelegalitate a

Regulamentului de ordine interioară al Penitenciarului Timișoara, a Hotărârii

nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul

Penitenciarului Timișoara, cât și a Deciziei A.N.P. nr. 329/2009.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 123 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, a

respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I., a

Regulamentului de Ordine Interioară al Penitenciarului Timișoara, a Hotărârii

nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul

Penitenciarului Timișoara și a Deciziei A.N.P. nr. 329/2009.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a constatat că reclamantul nu a putut preciza

dispozițiile regulamentare a căror nelegalitate o invocă, reiterând faptul că

Regulamentul de Ordine Interioară al Penitenciarului Timișoara, Hotărârea nr.

388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul

Penitenciarului Timișoara și Decizia A.N.P. nr. 329/2009 sunt nelegale, fără a

arăta în raport cu care anume dispoziții legale acestea sunt nelegale, iar prin

încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ, instanța de

fond a apreciat doar că „actele invocate au legătură cu soluționarea cauzei”,

referindu-se în mod implicit la toate actele normative invocate de reclamant.

Având în vedere

faptul că nu au fost identificate dispozițiile care ar încălca actele normative

indicate de reclamant, Curtea a apreciat că nu își poate verifica competența în

analiza legalității actului administrativ, în sensul dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 554/2004 și nici concordanța acestuia cu actele normative cu forță

juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul F.N.I., care a criticat-o pentru

nelegalitate și pentru netemeinicie, invocând, în esență, următoarele motive :

- s-au încălcat

prevederile art. 89, art. 90 alin. (6), art. 105 alin. (2), art. 129 și art.

153 alin. (2) C. proc. civ., precum și art. 1, 6, 8 și 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu a fost citat la toate locurile de

detenție (Penitenciarul Arad, Aiud, Gherla, Jilava, Timișoara și Rahova) unde

s-a aflat în perioada în care s-a judecat dosarul;

- competența de

soluționare a excepțiilor de nelegalitate invocate aparținea Tribunalului Arad

sau Tribunalului Timișoara;

- judecătorul cauzei

nu și-a exercitat rolul activ, în sensul că nu i-a pus suficiente întrebări

pentru lămurirea cauzei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu

art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția

inadmisibilității recursului invocată de intimatul Penitenciarul Timișoara,

reține că aceasta nu este fondată, față de dispozițiile art. 282

1

C.

proc. civ. și ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Susținerile

recurentului privind neregularitatea citării sale și încălcării produse, în

consecință, drepturilor sale, sunt nefondate.

Înalta Curte constată

că în dosarul de fond se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a

recurentului la Penitenciarul Timișoara, în conformitate cu dispozițiile art.

90 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, recurentul - reclamant a fost prezent în

instanță la termenul de judecată din 14 februarie 2011.

În aceste condiții,

Înalta Curte constată legal îndeplinită procedura de citare a

recurentului-reclamant, neputându-se reține existența vreunei vătămări de

natură a atrage nulitatea actelor îndeplinite în cauză.

În ceea ce privește

competența materială de soluționare a cauzei, instanța de control judiciar

reține că, față de obiectul acțiunii formulate de F.N.I., respectiv excepția de

nelegalitate a Regulamentului de Ordine Interioară al Penitenciarului

Timișoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină

constituită în cadrul Penitenciarului Timișoara și a Deciziei ANP nr. 329/2009,

competența de soluționare în primă instanță revine Curții de apel, care este

instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actelor administrative,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține

ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond de respingere a

excepției de nelegalitate a Regulamentului de Ordine Interioară al

Penitenciarului Timișoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de

disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timișoara și a Deciziei ANP

nr. 329/2009.

Într-adevăr, petentul

care a invocat excepția de nelegalitate a celor trei acte administrative

sus-menționate nu și-a îndeplinit obligația de a arăta motivele de nelegalitate

pe care le consideră susceptibile a influența soluționarea fondului în cauza

dedusă judecății, pentru ca instanța să poată verifica dacă între fondul

pricinii și actul administrativ există o legătură juridică suficientă pentru a

face necesară cenzurarea legalității actului în procedura cu caracter accesoriu

prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Simpla enunțare a

normei cuprinse în art. 4 din lege nu constituie o motivare a excepției de

nelegalitate, întrucât nu cuprinde elementele de fapt și de drept care să

determine aplicarea acestui text de lege.

Simpla susținere a

recurentului că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, în sensul de

a-i pune întrebări pentru clarificarea obiectului cauzei, nu este de natură a

substitui obligația contestatorului de a arăta în ce constă excepția de

nelegalitate.

Excepția de

nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ,

reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui

act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe

rol, indiferent de natura acestuia.

Prin urmare, în mod

corect a remarcat Curtea de apel că, în cauză, nu se conturează obiectul

excepției de nelegalitate, nefiind, astfel, posibilă verificarea concordanței

actelor administrative menționate de reclamant cu actele normative cu forță

juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emise.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

reclamantul F.N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepția

inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat

de F.N.I. împotriva sentinței civile nr. 123 din 21 martie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 august 2011.