ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 214 din 15 aprilie

2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de către reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, și a anulat ordinul nr.

3226/C din 02 decembrie 2009 emis de acesta.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 3226/C din 02

decembrie 2009 al Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești s-a aplicat

reclamantului sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă”, prevăzută de

dispozițiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a

Penitenciarelor, republicată, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare

prevăzute de art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a

Penitenciarelor, republicată.

Instanța de fond a

mai reținut că reclamantul a formulat obiecții împotriva referatului cu privire

la rezultatul activității de cercetare din data de 17 noiembrie 2009 și

precizările legate de acesta din data de 20 noiembrie 2009, cu privire la cele

trei fapte ce i s-au reținut [art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația

Națională a Penitenciarelor, republicată].

Obiecțiile nu au fost

admise, astfel că a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”.

Instanța de fond a apreciat

că sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantului s-a făcut cu depășirea

termenului prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, respectiv a termenului

de maximum 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, Ordinul nr. 3226/C

din 02 decembrie 2009 al Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești fiind

emis în cea de-a 91-a zi de la sesizarea comisiei de disciplină.

Împotriva sentinței civile

nr. 214 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției,

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Recurentul a învederat,

prin motivele de recurs, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 304

pct. 9 C. proc. civ., interpretarea instanței de fond în sensul că la calculul termenului

calendaristic prevăzut de textul art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 intră

și prima și ultima zi fiind evident incorectă. Într-o logică extrem de simplă și

implicit accesibilă, s-a precizat, clasificarea este în zile calendaristice și zile

lucrătoare, iar nu în termen calendaristic și termen procedural, cum reține Curtea

de apel. Pe de altă parte, s-a arătat că Legea nr. 293/2004 nu stabilește nicio

excepție de la regula generală prevăzută de art. 101 C. proc. civ., privind modul

de calcul al termenelor, așa încât la calculul termenului de 90 de zile prevăzut

de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 nu va intra la socoteală nici ziua când

a început (în speță, sesizarea de către directorul general al Administrației Naționale

a Penitenciarelor, a Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Justiției s-a

înregistrat în 03 septembrie 2009), nici ziua când s-a sfârșit termenul (03 decembrie

2009, deci cu o zi mai târziu decât cea în care s-a emis ordinul, contestat în cauză).

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite regula Curții de apel potrivit căreia intră

în calcul și ziua când a început și ziua când s-a sfârșit termenul, s-a solicitat

a se observa că acesta s-ar fi sfârșit la 01 decembrie 2009, zi de sărbătoare legală,

care face ca termenul să fie prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare,

adică 02 decembrie 2009, data emiterii ordinului contestat.

Referitor la faptele constatate

în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, recurentul a relevat că acestea au fost

corect apreciate și încadrate ca reprezentând abaterile prevăzute la art. 69

lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004. Argumentul intimatului-reclamant în sensul

că măsura încetării delegării comisarului șef H.D. de a exercita atribuțiile de

director adjunct nu au avut caracter de dispoziție, fiind doar o măsură cuprinsă

într-o notă de constatare nu poale fi primită, în condițiile în care ambele note

de constatare au fost aprobate de către directorul general al Administrației Naționale

a Penitenciarelor ceea ce înseamnă că mențiunile și îndrumările cuprinse acolo trebuiau

respectate, nefiind vorba de dispoziții ilegale, în sensul art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 293/2004. Recurentul a mai solicitat a se observa că raportat la neregulile

constatate și susținute, precum și la gravitatea și consecințele comportamentului

conducătorului de penitenciar, s-au respectat prevederile art. 71 din Legea nr.

293/2004, sancțiunea fiind proporțională și calificată în ordinea sancțiunilor disciplinară

ca cea mai ușoară. Totodată, s-a precizat că rezultă din verificarea înscrisurilor

care au stal la baza emiterii ordinului contestat că cercetarea disciplinară s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, iar față de toate aceste împrejurări

s-a apreciat că solicitarea reclamantului privind anularea Ordinului Ministrului

Justiției nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 este neîntemeiată, măsura sancționării

disciplinare fiind legală și corect individualizată iar actul contestat emis în

temeiul legii, cu respectarea condițiilor de validitate, fiind motivat în fapt și

în drept.

Intimatul E.G. a depus

în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

cu motivarea, în esență, că motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției

nu sunt întemeiate și că sentința atacată este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

În mod întemeiat prima

instanță, prin sentința atacată, a admis acțiunea reclamantului E.G. și a procedat

la anularea Ordinului nr. 3226C din 02 decembrie 2009 emis de Ministrul

Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care intimatului în recurs i-a fost

aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă” prevăzută de dispozițiile

art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu

statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, pentru

săvârșirea abaterilor disciplinare indicate de art. 69 lit. b), n). și p) din Legea

nr. 293/2004.

S-a reținut, în mod corect,

că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, nefiind respectate prevederile

imperative ale art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată,

care stabilesc că sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice

de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.

Într-adevăr, se constată, în cauză, că sesizarea către Comisia de disciplină a funcționarilor

publici cu statut special din Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a

fost formulată la data de 02 septembrie 2009 și a fost înregistrată la Ministerul

Justiției în data de 03 septembrie 2009, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată

prin Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 3226C din data

de 02 decembrie 2009, cu depășirea termenului de 90 de zile calendaristice prevăzut

de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004. În mod evident, atâta vreme cât legea

specială instituie un termen pe zile calendaristice, nu sunt incidente prevederile

cu caracter general ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că termenele

de procedură se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a

început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Prin urmare, în calculul termenului

stabilit pe zile calendaristice, prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională

a Penitenciarelor, republicată, intră atât ziua când termenul respectiv a început

sa curgă, cât și termenul când acesta s-a împlinit.

Motivele invocate de recurentul

Ministerul Justiției, referitoare la temeinicia constatărilor Comisiei de disciplină

a funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești și la justa încadrare a faptelor săvârșite de reclamant

ca abateri disciplinare prevăzute la art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004,

nu mai pot fi examinate, atâta timp cât au fost reținute, în sprijinul soluției

instanței de fond, apreciată ca legală de către instanța de recurs, considerente

de ordin formal, constând în nerespectarea termenului imperativ defipt de lege pentru

aplicarea sancțiunii disciplinare.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate

și că este legală hotărârea atacată se va dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției

împotriva sentinței civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie

2011.