ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 214 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, și a anulat ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 emis de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 al Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă”, prevăzută de dispozițiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată.

Instanța de fond a mai reținut că reclamantul a formulat obiecții împotriva referatului cu privire la rezultatul activității de cercetare din data de 17 noiembrie 2009 și precizările legate de acesta din data de 20 noiembrie 2009, cu privire la cele trei fapte ce i s-au reținut [art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată]. Obiecțiile nu au fost admise, astfel că a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”. Instanța de fond a apreciat că sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantului s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, respectiv a termenului de maximum 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, Ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 al Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești fiind emis în cea de-a 91-a zi de la sesizarea comisiei de disciplină.

Împotriva sentinței civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., interpretarea instanței de fond în sensul că la calculul termenului calendaristic prevăzut de textul art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 intră și prima și ultima zi fiind evident incorectă. Într-o logică extrem de simplă și implicit accesibilă, s-a precizat, clasificarea este în zile calendaristice și zile lucrătoare, iar nu în termen calendaristic și termen procedural, cum reține Curtea de apel.

Pe de altă parte, s-a arătat că Legea nr. 293/2004 nu stabilește nicio excepție de la regula generală prevăzută de art. 101 C. proc. civ., privind modul de calcul al termenelor, așa încât la calculul termenului de 90 de zile prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 nu va intra la socoteală nici ziua când a început (în speță, sesizarea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Justiției s-a înregistrat în 03 septembrie 2009), nici ziua când s-a sfârșit termenul (03 decembrie 2009, deci cu o zi mai târziu decât cea în care s-a emis ordinul, contestat în cauză).

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite regula Curții de apel potrivit căreia intră în calcul și ziua când a început și ziua când s-a sfârșit termenul, s-a solicitat a se observa că acesta s-ar fi sfârșit la 01 decembrie 2009, zi de sărbătoare legală, care face ca termenul să fie prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, adică 02 decembrie 2009, data emiterii ordinului contestat. Referitor la faptele constatate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, recurentul a relevat că acestea au fost corect apreciate și încadrate ca reprezentând abaterile prevăzute la art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004. Argumentul intimatului-reclamant în sensul că măsura încetării delegării comisarului șef H.D.

de a exercita atribuțiile de director adjunct nu au avut caracter de dispoziție, fiind doar o măsură cuprinsă într-o notă de constatare nu poale fi primită, în condițiile în care ambele note de constatare au fost aprobate de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor ceea ce înseamnă că mențiunile și îndrumările cuprinse acolo trebuiau respectate, nefiind vorba de dispoziții ilegale, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293/2004. Recurentul a mai solicitat a se observa că raportat la neregulile constatate și susținute, precum și la gravitatea și consecințele comportamentului conducătorului de penitenciar, s-au respectat prevederile art. 71 din Legea nr. 293/2004, sancțiunea fiind proporțională și calificată în ordinea sancțiunilor disciplinară ca cea mai ușoară.

Totodată, s-a precizat că rezultă din verificarea înscrisurilor care au stal la baza emiterii ordinului contestat că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, iar față de toate aceste împrejurări s-a apreciat că solicitarea reclamantului privind anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 este neîntemeiată, măsura sancționării disciplinare fiind legală și corect individualizată iar actul contestat emis în temeiul legii, cu respectarea condițiilor de validitate, fiind motivat în fapt și în drept. Intimatul E.G. a depus în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției nu sunt întemeiate și că sentința atacată este legală și temeinică.

Recursul este nefondat. În mod întemeiat prima instanță, prin sentința atacată, a admis acțiunea reclamantului E.G. și a procedat la anularea Ordinului nr. 3226C din 02 decembrie 2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care intimatului în recurs i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă” prevăzută de dispozițiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare indicate de art. 69 lit. b), n). și p) din Legea nr. 293/2004.

S-a reținut, în mod corect, că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, nefiind respectate prevederile imperative ale art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, care stabilesc că sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.

Într-adevăr, se constată, în cauză, că sesizarea către Comisia de disciplină a funcționarilor publici cu statut special din Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a fost formulată la data de 02 septembrie 2009 și a fost înregistrată la Ministerul Justiției în data de 03 septembrie 2009, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată prin Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 3226C din data de 02 decembrie 2009, cu depășirea termenului de 90 de zile calendaristice prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004. În mod evident, atâta vreme cât legea specială instituie un termen pe zile calendaristice, nu sunt incidente prevederile cu caracter general ale art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. care stipulează că termenele de procedură se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Prin urmare, în calculul termenului stabilit pe zile calendaristice, prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, intră atât ziua când termenul respectiv a început sa curgă, cât și termenul când acesta s-a împlinit.

Motivele invocate de recurentul Ministerul Justiției, referitoare la temeinicia constatărilor Comisiei de disciplină a funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și la justa încadrare a faptelor săvârșite de reclamant ca abateri disciplinare prevăzute la art. 69 lit. b), n) și p) din Legea nr. 293/2004, nu mai pot fi examinate, atâta timp cât au fost reținute, în sprijinul soluției instanței de fond, apreciată ca legală de către instanța de recurs, considerente de ordin formal, constând în nerespectarea termenului imperativ defipt de lege pentru aplicarea sancțiunii disciplinare. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală hotărârea atacată se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.