ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3483/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 410 din 10 aprilie 2009, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.Z., cu privire la Sentința penală nr. 1202 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6183/2003 (număr unic 6757/3/2003).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 1202 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul K.Z. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu B.Z., a introdus în țară 5.000 comprimate de ecstasy provenite din Olanda, via Ungaria. La data de 9 iulie 2003, cei doi au fost surprinși în flagrant, în municipiul Arad, în timp ce livrau cantitatea de droguri unui investigator sub acoperire și unui colaborator pentru suma de 3.000 euro.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2039 din 5 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a suferi modificări în căile de atac exercitate de inculpat.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul K.Z. a arătat că există o împrejurare nouă constând în declarația notarială a inculpatului B.K., din data de 23 iunie 2008, prin care acesta susține că revizuentul nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională, iar faptul că și-a pus la dispoziție autoturismul a avut un alt scop decât participarea la săvârșirea unei fapte penale. A mai susținut că nu a putut aduce la cunoștința instanței de recurs aceste aspecte întrucât la ultimul termen de judecată a fost în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale.

Revizuentul a depus în dovedirea cererii sale, declarația inculpatului B.K., dată în fața unui notar din Ungaria, precum și adeverința medicală eliberată de o instituție de specialitate din Budapesta, ambele înscrisuri fiind însoțite de traduceri autorizate.

Temeiul juridic al cererii de revizuire a fost indicat ca fiind art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Instanța de fond a constatat că declarația notarială a inculpatului B.K. nu întrunește cerințele legale pentru a fi considerată drept o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care acest inculpat a dat și alte declarații pe parcursul procesului penal, că declarațiile ulterioare ale acestuia, în sensul nerecunoașterii implicării sale, au fost înlăturate de către instanța de fond, condamnarea revizuentului dispunându-se pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză.

Pe calea revizuirii nefiind posibilă reinterpretarea ori prelungirea probatoriului în funcție de schimbarea declarațiilor unuia sau unora dintre inculpați, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 150 din 16 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal a declarat recurs condamnatul K.Z., solicitând admiterea, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, desființarea Sentinței penale nr. 1202/2006 și, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

S-a invocat radicala schimbare a poziției procesuale a coinculpatului B.K. care, prin declarația notarială, a arătat că K.Z. nu a avut nicio participare la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea se poate cere când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; în această împrejurare, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, este necesar ca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Declarația notarială dată de inculpatul B.K. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului K.Z. și prin care exclude implicarea acestuia în activitatea infracțională nu constituie o împrejurare nouă, în sensul cerut de legiuitor. Împrejurarea nouă se referă la fapte probatorii noi, nu la mijloace de probă deja administrate, cum este declarația unui inculpat într-o cauză; pe parcursul procesului penal, inculpații au avut o atitudine procesuală oscilantă, astfel că instanța nu numai că a cunoscut conduita lor de negare a comiterii faptelor, dar nici nu și-a format convingerea privind vinovăția acestora numai pe baza declarațiilor acestora, ci pe baza analizării întregului material probator administrat.

Astfel, din cuprinsul considerentelor instanței de fond rezultă faptul că inițial, atât K.Z. cât și B.K. au declarat că știau că transportă pastile pe care le aveau de la M., că în prezența apărătorilor aleși și-au schimbat aceste declarații, precum și că implicarea revizuentului rezultă și din declarația colaboratorului care a arătat că acesta i-a spus că a gustat marfa și că este bună.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanțele au reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și au respins justificat cererea de revizuire formulată de K.Z.

Recursul declarat fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, dispunând obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuent la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.