ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, între altele: I. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpaților P.S.D. și S.M.L. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare. Potrivit art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.
În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare. Potrivit art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale. Conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus pentru ambii inculpați durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2006 la 22 decembrie 2006. II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10 iunie 2006 la 22 decembrie 2006. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea unui număr de 265 comprimate MDMA (fila 39, vol.I dosar urmărire penală), 175 comprimate MDMA (fila 72, vol.I dosar urmărire penală), 530 comprimate MDMA (fila 116, vol.I dosar urmărire penală), 920 comprimate MDMA (fila 178, vol.I dosar urmărire penală), 15 comprimate MDMA (fila 210, vol.I dosar urmărire penală), 98 comprimate MDMA (fila 332, vol.I dosar urmărire penală), 20 comprimate MDMA (fila 35 vol.II dosar urmărire penală), 10 comprimate MDMA (fila 62, vol.II dosar urmărire penală), 20 comprimate MDMA (fila 144, vol.II dosar urmărire penală).
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor cu privire la care s-a dispus confiscarea, cu păstrarea de contraprobe. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumelor de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: de la inculpatul P.S.D. sumele de 300 lei (tranzacția din 29 martie 2006), 6.000 Iei (tranzacția din 05 aprilie 2006), 4.000 lei (tranzacția din 07 aprilie 2006), 3.400 euro (tranzacția din 26 aprilie 2006), 17.500 lei (tranzacția din 10 mai 2006) și 4.050 euro (găsiți cu ocazia percheziției domiciliare); de la inculpatul P.E. suma de 2.000 lei (tranzacția din 20/ 21 aprilie 2006); de la inculpatul I.C.E.
sumele de 1.350 lei (tranzacția din 26 aprilie 2006) și 900 lei (tranzacția din 04 mai 2006); de la inculpatul S.M.L. sumele 1.750 lei (contravaloarea celor 50 de comprimate MDMA vândute inculpatului I.C.E.) și de 7.410 lei (găsiți cu ocazia percheziției domiciliare); câte 1.000 lei de la inculpații D.V. și D.D. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către S.A.C. (mama inculpatului S.M.L.) a sumei de 1.900 lei și a unui telefon mobil marca N., bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate. Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 29 martie 2006, investigatorul sub acoperire V.H.
a cumpărat de la inculpații P.S.D. și P.E. 10 comprimate contra sumei de 300 RON. Tranzacția s-a efectuat la M. situat pe strada M. din București, unde inculpații au venit cu autoturismul marca B., condus de inculpatul P.E. Cu această ocazie inculpații și investigatorul au stabilit condițiile pentru tranzacțiile viitoare, în așa fel încât, în cazul în care urmau a fi cumpărate mai multe comprimate, prețul acestora să scadă. Ulterior, la data de 5 aprilie 2006, după o prealabilă discuție telefonică, investigatorul s-a întâlnit cu inculpatul P. în același restaurant în vederea cumpărării, respectiv vânzării, unui număr de 300 de comprimate ecstasy. Investigatorul i-a predat inculpatului P. suma de 6.000 RON, după care au plecat împreună, cu un autoturism R.M.
După ce au parcurs câțiva zeci de metri, lângă o spălătorie auto, inculpatul i-a cerut investigatorului să coboare din mașină, arătându-i un copac din spațiul verde, la rădăcina căruia se aflau într-o borsetă 300 comprimate ecstasy. Investigatorul a ridicat borseta respectivă, iar comprimatele au fost predate autorităților judiciare. Același procedeu a fost utilizat de inculpați și în datele de 7 aprilie 2006 și 19 aprilie 2006. Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că, la data de 7 aprilie 2006, inculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit Ș.P., căruia i-a vândut 200 comprimate ecstasy, pentru suma de 4.000 RON, iar la data de 19 aprilie 2006, investigatorul acoperit V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P., cei doi convenind ca acesta din urmă să-i vândă investigatorului 2.000 comprimate ecstasy, cu prețul de 5 euro bucata.
Totodată, în noaptea de 20/21 aprilie 2006, inculpații P.S.D., P.E. și S.M.L. s-au întâlnit cu coinculpații D.V. și D.D., cărora le-au vândut 100 comprimate ecstasy, pentru care au primit suma de 2.000 RON. Ulterior, inculpații D.V. și D.D. au repetat cumpărarea de comprimate ecstasy de la inculpații P. și P., pe care le-au vândut altor persoane. S-a reținut, de asemenea, de către prima instanță că inculpatul S. a fost împreună cu inculpatul P., de trei ori în Olanda, în cursul anului 2006 pentru a cumpăra comprimate ecstasy, ce ulterior au fost introduse și vândute în România. Modalitatea de introducere ilicită în România a drogurilor a fost aceea de a le pune în pungi cu cereale și în colete, expediate din Olanda de o persoană cu nume fictiv, pe adresa numitului M.G., un cunoscut din copilărie al inculpatului S. și care nu a cunoscut conținutul coletelor.
Totodată, inculpatul P.E. a organizat și finanțat traficul internațional de droguri de mare risc, prin aceea că a oferit inculpaților P. și S. suma de 2.000 euro, pentru ca aceștia să cumpere din Olanda 4.000 de comprimate ecstasy, pe care le-au introdus ilicit în România, în vederea comercializării. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații S.M.L., P.E. și P.S.D. Prin motivele de apel formulate, apelantul-inculpatul S.M.L.
a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - rapoartele de constatare tehnico-științifice efectuate în cauză nu sunt edificatoare, întrucât nu este determinată cantitatea de substanță activă prohibită, cu efecte asupra individualizării pedepsei, iar laboratorul care a efectuat aceste lucrări nu are acreditare R.; - acțiunile desfășurate de investigatorul sub acoperire au caracterul unor preconstituiri de probe; - să se aprecieze participația sa la activitatea infracțională desfășurată, cu impact asupra individualizării pedepsei. Apelantul inculpat P.E. a solicitat, în principal, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.
pen., întrucât probatoriul administrat în cauză nu dovedește indubitabil vinovăția sa în comiterea faptelor, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate și stabilirea unei modalități de executare a pedepsei, fără privare de libertate. Apelantul inculpat P.S.D. a solicitat, prin motivele de apel, reindividualizarea pedepsei și acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reținute în favoarea sa. Prin Decizia penală nr. 153/ A din 2 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.S.D., P.E. și S.M.L. împotriva sentinței penale nr. 1571 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpații P.S.D. și S.M.L. de la 11 mai 2006 la 22 decembrie 2006 și pentru inculpatul P.E. de la 10 iunie 2006 la 22 decembrie 2006. Au fost obligați apelanții inculpați la câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelanții inculpați. Astfel, s-a stabilit că mijloacele de probă au fost administrate cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv datele obținute prin folosirea investigatorului sub acoperire, activitate realizată în condițiile art. 224 2 și art. 224 3 C. proc. pen. Ascultarea investigatorului ca martor în cauză este legală, cât timp nu există o dispoziție procedurală prohibitivă și legea îngăduie, în scopul aflării adevărului, folosirea investigatorilor sub acoperire.
Investigatorul sub acoperire V.H. nu și-a depășit atribuțiile și nu l-a determinat pe inculpatul P. să continue săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală, ci acesta din urmă s-a oferit să îl introducă în „afacerea” din Olanda, lăudându-se cu cantitatea mare de comprimate ecstasy pe care o putea aduce în România. Tocmai, pentru a strânge date suficiente care să dovedească infracțiunea, investigatorul a păstrat legătura cu inculpatul, stabilind împreună modalitățile de tranzacționare a comprimatelor ecstasy.
În ceea ce privește acreditarea de către R. a Laboratorului Central de Analiză și Profil a Drogurilor și Precursorilor, care a efectuat rapoartele de constatare tehnico-științifică în cauză, distinct de împrejurarea că, în general, acreditarea nu este impusă de vreo dispoziție legală, cât timp laboratorul este legal înființat, în particular, R. - (conform art. 6 alin. (2)) asociație înființată în condițiile Legii nr. 21/1924 - poate (la cerere) acredita laboratoare în câteva domenii (organisme de certificare a conformității produselor, a sistemelor de management, de calificare a personalului, încercării de etalonare, laboratoare medicale), dar nu în domeniul analizei și stabilirii profilului drogurilor și al precursorilor.
Referitor la concludența rapoartelor de constatare tehnico-științifică sub aspectul cantității de substanță activă prohibită de lege care ar exista în comprimatele de ecstasy traficate sau găsite la inculpați, s-a apreciat că este vădit neîntemeiată critica apelantului S.M., întrucât individualizarea pedepselor se face în condițiile și conform criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind fără relevanță concentrația de substanță activă din droguri. În ceea ce privește participația aceluiași apelant inculpat la săvârșirea activității infracționale s-a apreciat că tribunalul a făcut o corectă evaluare, în raport cu probele dosarului. Totodată, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului P.E.
a fost pe deplin dovedită în cauză, iar în ceea ce privește solicitarea reindividualizării pedepsei, a apreciat că este nefondată, întrucât tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., în realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen. Cu privire la respectarea dreptului la apărare în cursul judecării apelului, instanța a constatat că susținerile apelantului inculpat P.E. nu pot fi analizate ca și critică, având în vedere că, în această fază procesuală, inclusiv la dezbateri, apelantul a fost asistat de apărători aleși, respectiv, avocat R.T. (fila 20) și avocat A.C. (fila 36), pe împuternicirile acestora fiind menționate activitățile avocațiale „asistență și reprezentare”, iar la cererea expresă a apărării, pronunțarea în cauză a fost amânată tocmai pentru a se da posibilitatea depunerii unor concluzii scrise.
De asemenea, instanța de apel a apreciat, ca neîntemeiată, solicitarea apelantului inculpat P.S.D. privind reducerea pedepsei, prima instanță făcând o analiză corectă a circumstanțelor reale și a celor personale ale inculpatului, în vederea facilitării integrării sociale a acestuia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.S.D., P.E. și S.M.L. Prin apărătorii aleși, inculpații P.S.D. și S.M.L. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante personale recunoscute în favoarea lor de prima instanță și menținute de instanța de apel.
Ambii inculpați au susținut că sunt infractori primari și că au avut o atitudine procesuală corectă, inculpatul P. fiind student în anul I la Facultatea de Drept, la momentul săvârșirii faptelor. În plus, inculpatul S.M.L. a solicitat, având în vedere că participația sa la săvârșirea faptelor a fost minoră și că este absolvent al I.E.F.S., stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Prin apărătorul ales, recurentul inculpat P.E. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul P.E.
a susținut că: - nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu a organizat, condus sau finanțat traficul de droguri din Olanda și că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință greșita sa condamnare pentru o faptă pe care nu a comis-o, solicitând a se dispune achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.
pen.; - cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a apreciat că, în mod nelegal, în lipsa unor probe concludente, a fost reținută forma continuată a acestei infracțiuni, întrucât singurul act material de participare a sa la comiterea faptei a avut loc la data de 29 martie 2006, când împreună cu coinculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit V.H.; - a solicitat reținerea în favoarea sa a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, întrucât a formulat denunțuri împotriva altor traficanți de droguri, cu consecința reindividualizării pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Totodată, a solicitat acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., reținute în favoarea sa de prima instanță, întrucât este infractor primar, iar în prezent este student, căsătorit, soția sa fiind însărcinată. Pentru toate aceste date care caracterizează persoana sa, a solicitat stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă, potrivit art. 86 1 C. pen., respectiv art. 86 7 C. pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc.
pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. Înalta Curte constată, totodată, că invocarea de către inculpatul P.E. a nevinovăției, în raport de faptele săvârșite, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză. Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile. Prima instanță, printr-o judicioasă apreciere a probatoriilor administrate, a stabilit elementele cheie în baza cărora i-a identificat pe inculpați ca autori ai faptelor reținute în sarcina acestora.
Pe de altă parte, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică să fi influențat asupra soluției cauzei, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține, situație care însă nu se regăsește în prezenta cauză. Astfel, examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Încurajați de succesul obținut din vânzarea în România, la un preț superior celui cu care au cumpărat comprimatele ecstasy din Olanda, inculpații P.S.D., P.E.
și S.M.L. au decis să dezvolte și să practice pe scară largă activități de introducere ilicită în România și de vânzare pe piața din București a comprimatelor ecstasy. În perioada ianuarie - aprilie 2006, în mod repetat, inculpații P. și S. au cumpărat din Olanda, la prețul de 1 euro comprimatul și au introdus ilicit în România 4.000 de comprimate ecstasy, pe care, în mai multe rânduri, le-au vândut în București, până la data de 10 mai 2006. Totodată, inculpatul P.E. a organizat și finanțat traficul internațional de droguri de mare risc, prin aceea că a oferit inculpaților P. și S. suma de 2.000 euro, pentru ca aceștia să cumpere din Olanda 4.000 de comprimate ecstasy, pe care le-au introdus ilicit în România, în vederea comercializării.
De asemenea, inculpatul P. a încasat sume de bani obținute din vânzarea comprimatelor ecstasy și a vândut, împreună cu inculpatul P., comprimate ecstasy coinculpaților D.V. și D.D. Astfel:
La data de 29 martie 2006, în jurul orei 17 45 , investigatorul acoperit V.H. a cumpărat de la inculpații P.S.D. și P.E. 10 comprimate, contra sumei de 300 RON. Tranzacția s-a efectuat la M. de pe strada M. din București, unde inculpații au venit cu autoturismul marca B. condus de inculpatul P.E. Cu această ocazie s-a convenit asupra încheierii și a altor tranzacții viitoare, din declarațiile inculpatului P., coroborate cu ale investigatorului sub acoperire, rezultând că inculpatul P.E. nu era străin de aceste operațiuni ilicite; mai mult, acesta a încercat să stea în umbra coinculpatului P., după ce de fapt finanțase și înlesnise introducerea în țară, în scopul traficării, a unei mari cantități de pastile ecstasy. Totodată, inculpații și investigatorul sub acoperire au convenit ca, în cazul în care urmau a fi cumpărate mai multe comprimate, prețul acestora să scadă, în timp.
La data de 5 aprilie 2006, în jurul orei 13 45 , după o prealabilă discuție telefonică, investigatorul acoperit s-a întâlnit cu inculpatul P. la același M., în vederea cumpărării, respectiv vânzării unui număr de 300 comprimate ecstasy. Investigatorul i-a predat inculpatului P. suma de 6.000 RON, după care împreună au plecat cu un autoturism R.M., și după ce au parcurs câțiva zeci de metri, s-au oprit în apropierea unei scări de bloc, lângă o spălătorie auto. Inculpatul i-a cerut investigatorului să coboare din mașină și i-a arătat un tânăr ce stătea la intrarea în bloc, spunându-i că la rădăcina primului copac din spațiul verde, din apropierea blocului, se află o borsetă rotundă de culoare roșie în care va găsi cele 300 comprimate ecstasy. Investigatorul a ridicat borseta respectivă, iar ulterior comprimatele au fost predate autorităților și supuse expertizării. De precizat este faptul că, în timp ce se deplasau cu mașina R.M., investigatorul l-a observat în zonă pe inculpatul P. (vis-a-vis de spălătoria auto din apropierea restaurantului), acesta aflându-se în autoturismul B., de unde supraveghea desfășurarea tranzacției. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că tânărul aflat în apropierea borsetei și indicat de inculpatul P. s-a dovedit a fi inculpatul S.M.L., acesta recunoscând de altfel că a mers de două ori împreună cu inculpatul P., când acesta a vândut pastile ecstasy.
La data de 07 aprilie 2006, tot la restaurantul M. din zona M., în jurul orei 14 00 , inculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit Ș.P., căruia i-a vândut 200 comprimate ecstasy, pentru suma de 4.000 RON. După ce a primit banii, inculpatul P. i-a schimbat în euro, (aproximativ 1.200) la o casă de schimb valutar din zona D., apoi cei doi au revenit în zona M., în apropierea unui parc, unde inculpatul i-a indicat investigatorului un tir și i-a precizat că, pe roata din față a acestuia, se află o cutie albastră de alune în care va găsi comprimatele ecstasy, lucru care s-a și întâmplat. C V-,
La data de 19 aprilie 2006, în jurul orei 12 50 , investigatorul acoperit V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P., în zona stației P. din apropierea supermarket-ului C., unde au purtat o discuție ce a fost înregistrată, conform autorizației emise de judecător. În această discuție cei doi au convenit ca inculpatul P. să îi vândă investigatorului acoperit 2.000 comprimate ecstasy, cu prețul de 5 euro bucata (dacă comprimatele erau toate odată cumpărate) sau cu prețul de 20 RON comprimatul (dacă pastilele urmau a fi cumpărate en-detail). Cu aceeași ocazie, inculpatul P. i-a propus investigatorului ca, în schimbul unui comision, să îl ia cu el în Olanda (de unde erau aduse comprimatele ecstasy), să îl prezinte persoanelor de la care a cumpărat pastilele și să îi arate metoda prin care comprimatele puteau fi introduse în România, fără a fi descoperite de autorități. Inculpatul a susținut de asemenea că poate cumpăra din Olanda până la 10.000 comprimate ecstasy, dar nu poate introduce în țară mai mult de 2.000-2.500 comprimate la un transport. Această discuție face dovada activității infracționale desfășurate de inculpatul P. și se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice ale inculpatului cu numitul S. – persoana de legătură din Olanda de la care se cumpărau pastilele ecstasy. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că legătura dintre inculpatul P. și persoana din Olanda a fost făcută de inculpatul P., acesta înmânându-i inculpatului P. un bilet, pe care era înscris numărul de telefon al numitului S. Mai mult, inculpatul P. este cel care i-a dat inițial inculpatului P. suma de 2.000 euro, pentru a se deplasa în Olanda, a cumpăra pastile ecstasy și a le introduce apoi în țară. Deși inculpatul P.E. nu a recunoscut acest fapt, declarând că suma respectivă ar fi fost împrumutată de inculpatul P. de la un vecin pe nume R.E., susținerea acestuia nu are suport probator, întrucât martorul R.E. a infirmat cele spuse de P., iar inculpatul P. a declarat, în mod constant – atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței – că a primit banii de la inculpatul P., după ce a acceptat propunerea acestuia de a intra în „afacerea” cu pastile ecstasy. Totodată, cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul P. a participat activ la negocierile ce s-au purtat cu investigatorul acoperit V.H., l-a însoțit pe inculpatul P. la momentul vânzării de pastile ecstasy, fiind recunoscut, de altfel, de investigatorul V.H. Inculpatul P. i-a restituit inculpatului P. banii primiți de la acesta și, în plus, banii obținuți din vânzările comprimatelor ecstasy erau predați tot inculpatului P. Situația de fapt descrisă mai sus se probează și cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpații P. și P. La aceeași dată de 19 aprilie 2006, după discuția inculpatului P. cu investigatorul V.H. privind „preluarea” de către acesta din urmă a „afacerii” de achiziționare de comprimate ecstasy din Olanda, inculpatul P. l-a contactat telefonic pe inculpatul P., căruia i-a comunicat că a purtat respectiva discuție, urmând să fie sunat de investigator în cursul zilei de vineri. Această discuție telefonică demonstrează faptul că inculpatul P. cunoștea toate detaliile tranzacționării comprimatelor ecstasy, fiind implicat în aceste operațiuni. Din cercetările efectuate a mai rezultat că inculpatul P. era prieten bun cu numitul Ionescu Ș.L. zis F., care a fost arestat tot pentru trafic de droguri de mare risc (ecstasy) și că cei doi erau împreună – încercând să părăsească țara – la momentul când inculpatul P. a fost reținut la punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Totodată, din declarația martorei B.S.G. a rezultat că inculpatul P. este cel care i-a oferit droguri pentru consum inculpatului P. încă din vara anului 2005 (ceea ce înseamnă că nu era străin de activitățile ilicite de narcotrafic).
În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul S., prima instanță a reținut că acesta, împreună cu inculpatul P., s-a deplasat de trei ori în Olanda, în cursul anului 2006, pentru a cumpăra comprimatele ecstasy, ce ulterior au fost introduse și vândute în România (această situație de fapt a rezultat din listing-ul pasagerilor curselor aeriene K.L.M. București – Amsterdam, din mențiunile înscrise în pașapoartele celor doi, din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpați și, nu în ultimul rând, din declarațiile de recunoaștere ale acestora). Modalitatea de introducere ilicită în România a drogurilor a fost aceea de a le disimula în pungi cu cereale și puse în colete expediate din Olanda de o persoană cu nume fictiv (M.M.) – prin autocarele firmei de transport A. - pe adresa numitului M.G., un cunoscut din copilărie al inculpatului S. și care nu a cunoscut conținutul coletelor. Din actele Poștei A.C. Rapid a rezultat că, la datele de 08 ianuarie 2006, 25 februarie 2006 și 15 aprilie 2006, pe adresa numitului M.G. au fost expediate trei colete ridicate de acesta și predate inculpatului S. La ridicarea celui de-al doilea colet, inculpatul S. a fost însoțit la Focșani (localitatea de domiciliu a martorului M.G.) și de inculpatul P. (martorul recunoscându-l pe inculpat după planșă fotografică). La data de 25 aprilie 2006, în jurul orei 15 10 , investigatorul V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P. pe Calea C., în zona U.H., convenind ca a doua zi primul să cumpere de la cel de-al doilea 600 de comprimate ecstasy. În ziua de 26 aprilie 2006, investigatorii acoperiți V.H. și N.Ș.M. au cumpărat de la inculpatul P., 599 de comprimate ecstasy, pentru care au plătit suma de 3.400 euro. După ce inculpatul P. a primit contravaloarea celor 599 de comprimate ecstasy, a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul P., care s-a interesat dacă „a luat banii”, ceea ce dovedește că acest din urmă inculpat era la curent cu fiecare tranzacție făcută de inculpatul P.
Totodată, în noaptea de 20/21 aprilie 2006, inculpații P.S.D., P.E. și S.M.L. s-au întâlnit cu coinculpații D.V. și D.D., cărora le-au vândut 100 comprimate ecstasy, pentru care au primit suma de 2.000 RON. Ulterior, inculpații D.V. și D.D. au repetat cumpărarea de comprimate ecstasy de la inculpații P. și P., pe care le-au vândut altor persoane.
Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit că, la data de 10 mai 2006, în urma mai multor discuții telefonice, inculpatul P. a convenit cu investigatorul acoperit V.H., ca acesta din urmă să cumpere de la el 1.000 de comprimate ecstasy. Astfel, la data de 10 mai 2006, în jurul orelor 15 00 , investigatorul acoperit V.H. și inculpatul P. s-au întâlnit în parcul I.O.R., inculpatul S. venind și el în parc, având asupra sa o borsetă din material textil de culoare gri închis, pe care a ascuns-o într-un coș de gunoi situat în apropierea băncii pe care s-au așezat investigatorul și inculpatul P. Negocierea și detaliile tranzacției au fost înregistrate autorizat. După ce a primit de la investigator suma de 17.500 RON, contravaloarea celor 1.000 de comprimate ecstasy, inculpatul P. a plecat în grabă. Apoi l-a contactat telefonic pe investigator și i-a indicat să caute în coșul de gunoi o borsetă, aceasta fiind ridicată de investigator, în ea aflându-se cele 1.000 de comprimate ecstasy. După primirea banilor de către inculpatul P., inculpatul S. - care supraveghea zona – a părăsit și el în grabă locul faptei, fiind însă reținut de organele de poliție. Inculpatul P. a fost urmărit și dându-și seama de acest lucru a luat-o la fugă, la un moment dat aruncând lângă un stâlp al cinematografului G. – pe lângă care a trecut – banii pe care îi avea asupra sa. Această împrejurare a fost observată de martorul D.C., care a confirmat cele precizate anterior, declarație menținută și în fața instanței. Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: - declarațiile inculpaților P.S.D., S.M.L. (filele 19 și 22 vol. III dosar urmărire penală și fila 22 vol. II dosar urmărire penală) D.V. (filele 81, 84 vol. III dosar urmărire penală), D.D. (vol. III fila 108 dosar urmărire penală), I.C. (filele 92, 107, 159 dosar urmărire penală vol. II) și P.E. (fila 328 vol. II dosar urmărire penală), ale investigatorului sub acoperire (fila 201 instanța de fond) coroborate cu actele întocmite de organele de urmărire penală în cursul supravegherii operative a inculpaților, a realizării procedurii prinderii în flagrant a inculpaților P.S.D. și S.M.L. (dosar urmărire penală vol. I paginile 167-168) și a perchezițiilor domiciliare efectuate (vol. V filele 237-362 dosar urmărire penală). De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere și procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifice din care a rezultat că obiectul traficului realizat de inculpați l-a constituit comprimatele de ecstasy (vol. I pag.29-32, 38, 41, 71-74, 114-119, 177-181, 209-212, 331-336, vol. II pag.34-38, 61-64, 180-82), precum și declarațiile martorilor V.H. (investigator sub acoperire), R.E., B.S., D.C., M.G., P.A., Ș.A. Împrejurarea că, după ce a recunoscut comiterea infracțiunilor (fila 328 vol. II dosar urmărire penală), inculpatul P.E. și-a schimbat poziția, negând orice implicare în traficul de stupefiante (ecstasy) nu prezintă relevanță, cât timp vinovăția acestuia rezultă din coroborarea declarațiilor coinculpaților P.S.D. (fila 19 vol. III dosar urmărire penală și fila 233 instanță), S.M.L. (fila 22 vol. III dosar urmărire penală și fila 232 dosar fond) cu declarațiile și actele de cercetare penală efectuate de investigatorul sub acoperire V.H. (fila 213 dosar urmărire penală vol. II), declarația martorei B.S. (fila 242 vol. II dosar urmărire penală), procesul verbal de recunoaștere (filele 337-340 vol. II dosar urmărire penală) și interceptările telefonice transcrise. În acest context probator este lipsită de temei solicitarea inculpatului P.E. de achitare a sa sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și cea referitoare la nereținerea formei continuate a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În cauză nu se justifică susținerea inculpatului în sensul că ar exista un singur act material de trafic de droguri – ceea ce ar duce la înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din materialul probator administrat rezultă, cu certitudine, că inculpatul a participat la mai multe tranzacții (așa cum au fost descrise anterior). Este adevărat că doar la data de 29 martie 2006 inculpatul P. s-a expus, mergând cu inculpatul P. la întâlnirea cu investigatorul acoperit V.H., dar la fel de dovedită este și participarea sa la celelalte vânzări, când a supravegheat derularea acestora sau a încasat banii obținuți pe droguri ori a condus mașina cu care s-au deplasat la locul de întâlnire. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă și nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Înalta Curte constată însă că este întemeiată cererea recurentului inculpat P.E. privind reținerea în favoarea sa a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002. Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori a judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” Potrivit art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 din lege: a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații: 1. are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen. și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni; 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză. Prin urmare, cerința esențială a legii pentru aplicarea acestei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă este ca informațiile și datele oferite în cauza respectivă să aibă caracter determinant, precum și că această din urmă cauză să privească judecata unei infracțiuni grave care, potrivit art. 2 lit. h) din lege este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii si omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare. Din adresa înaintată la dosar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. rezultă că inculpatul P.E. a formulat un denunț cu privire la activitatea de traficanți de droguri desfășurată de mai multe persoane, facilitând prin datele și informațiile oferite tragerea la răspundere penală a acestora. Cu privire la solicitarea tuturor celor trei recurenți inculpați vizând redozarea sancțiunilor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., recunoscute în favoarea lor de prima instanță, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților nu justifică o reducere a cuantumului pedepselor și nici stabilirea unor alte modalități de executare a acestora. Astfel, prima instanță s-a orientat asupra unor cuantumuri ale pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea inculpaților. Ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății, pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății. Pentru ca pedeapsa să contribuie la îndreptarea inculpatului, ea trebuie să fie bine gândită, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta și să-și propună să nu mai repete infracțiunea. Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ține seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății. Revenind la speță, a proceda în sensul reducerii pedepselor, așa cum au solicitat inculpații, ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume cea a prevenției generale și speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii. Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți - distribuitori, cum sunt inculpații, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator. Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de droguri, cât și viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social. În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești, față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială. Aceste infracțiuni, care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților recurenți nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Ca atare, o reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele anterioare nu se poate efectua, neexistând corespondent în probele dosarului. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 153/ A din 2 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Va casa, în parte, decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul P.E., numai cu privire la latura penală a cauzei și numai cu privire la reținerea în favoarea acestuia a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, în rejudecare: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului P.E. prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor. Va aplica inculpatului P.E. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și va reduce pedeapsa stabilită acestuia prin sentința penală recurată, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale și cu înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Va aplica inculpatului P.E. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și va reduce pedeapsa stabilită prin sentința penală recurată, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale și cu înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele mai sus menționate, stabilite prin prezenta decizie și va dispune ca inculpatul P.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Potrivit art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.S.D. și S.M.L. împotriva aceleiași decizii. Va constata că inculpatul P.S.D. este arestat în altă cauză. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați P.S.D. și S.M.L. la plata sumelor de câte 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului P.E., se va plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 153/ A din 2 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează, în parte, decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește pe inculpatul P.E. și numai cu privire la latura penală a cauzei și, în rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului P.E. prin sentința penală recurată în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Aplică inculpatului P.E. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa stabilită acestuia prin sentința penală recurată, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale și cu înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Aplică inculpatului P.E. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa stabilită prin sentința penală recurată, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale și cu înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele mai sus menționate, stabilite prin prezenta decizie și dispune ca inculpatul P.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.S.D. și S.M.L. împotriva aceleiași decizii. Constată că inculpatul P.S.D. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați P.S.D. și S.M.L. la plata sumelor de câte 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului P.E., se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.