ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86630)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86630) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiunea de contrabandă. Infracțiunea prevăzută în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Contrabandă. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Indice alfabetic:

Drept penal

contrabandă

infracțiunea prevăzută în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003

Legea nr. 86/2006,

art. 270

Legea nr. 571/2003,

art. 296

alin. (1) lit. l)

Introducerea în țară prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la controlul vamal, și deținerea în afara antrepozitului fiscal a unei cantități de peste 10.000 țigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 lei - produse accizabile supuse marcării și care, în același timp, trebuie plasate sub un regim vamal - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar nu și elementele constitutive ale infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării prevăzută în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. Infracțiunea de contrabandă - atât în cazul variantei tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 - constituie o infracțiune complexă, care include deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2125 din 18 iunie 2013

Prin sentința penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, au fost condamnați inculpații R.H., G.T., G.B. și P.I. la câte 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații R.H., G.T., G.B. și P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpații să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul T.E. la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la faptele inculpatului T.E.

În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului T.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., art. 236 din Legea nr. 86/2006, au fost obligați inculpații R.H., G.T., G.B., P.I. și T.E., în solidar, la plata sumei de 299.486 lei cu majorări legale aferente către Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost confiscate următoarele țigări: cantitatea de 14.160 pachete de țigări netimbrate marca M.D.; cantitatea de 2.500 pachete de țigări netimbrate marca R.B.; cantitatea de 2.000 pachete de țigări netimbrate marca M.C.; cantitatea de 1.500 pachete de țigări netimbrate marca T.S.; cantitatea de 1.500 pachete de țigări netimbrate marca M.C.; cantitatea de 700 pachete de țigări cu timbru sârbesc marca W.B.; cantitatea de 812 pachete de țigări cu timbru sârbesc marca I.C.; cantitatea de 6.995 pachete de țigări netimbrate marca M.; cantitatea de 1.500 pachete de țigări netimbrate marca R.B.; cantitatea de 500 pachete de țigări netimbrate marca R.L.; cantitatea de 100 pachete de țigări netimbrate marca T.S.; cantitatea de 40 pachete de țigări cu timbru sârbesc marca P.M.; cantitatea de 360 pachete de țigări cu timbru sârbesc marca F.; cantitatea de 140 pachete de țigări cu timbru sârbesc marca N.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că situația de fapt din rechizitoriu este confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

La data de 8 octombrie 2010, organele de cercetare ale Poliției judiciare din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Timiș - Biroul de Combatere a Infracționalități Transfrontaliere, sesizându-se despre faptul că pe raza județului Timiș acționează segmentul unei grupări de criminalitate organizată transfrontalieră, specializată în contrabanda cu țigări provenite din Republica Serbia, au procedat la efectuarea de cercetări. În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că din gruparea menționată fac parte inculpatul R.H. - care avea rolul de conducător al grupării și inculpații G.T., G.B. - care aveau rolul de a transporta țigările din Serbia în România, inculpatul P.I. - care avea rolul de a descărca țigările în depozit ori a le transporta la alte locații pentru depozitare și inculpatul T.E. - care asigura depozitarea țigărilor la garajele pe care le deținea.

Astfel, inculpatul R.H. - coordonator al grupării infracționale, fiind și administratorul societății comerciale A., se ocupa de contrabanda cu țigări aduse din Serbia în România. În acest sens, erau efectuate transporturi de materiale de construcții (cărămidă) pentru firma inculpatului R.H., cu două tiruri înmatriculate în Serbia, conduse de către inculpații G.T. și G.B., cele două tiruri având amenajate (ca urmare a unor modificări) compartimente speciale - sub podeaua tirului ori rezervor dublu al capului de tractor, compartimente în care erau ascunse baxurile de țigări, care erau apoi introduse ilegal în România. După intrarea în țară tirurile erau dirijate de inculpatul R.H. spre depozitul din Timișoara, strada G. - aparținând societății comerciale A. sau spre alte depozite ale aceleiași firme, depozite de unde ulterior erau duse în alte locații - garaje din apropierea depozitului.

Din probele dosarului rezultă că în data de 25 noiembrie 2010 a intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia autotrenul marca M., ce tracta o remorcă marca K., condus de inculpatul G.T. La ieșirea din Timișoara, în jurul orei 17,30, inculpatul R.H. s-a întâlnit cu inculpatul G.T., au discutat câteva minute, după care s-au despărțit, inculpatul R.H. plecând cu autoturismul marca P. în direcția Aleea P., iar inculpatul G.T. a ieșit cu autotrenul din Timișoara pe E 70. Imediat după întâlnirea cu G.T., la orele 17,40 inculpatul R.H. a contactat telefonic o persoană numită C., căreia i-a comunicat că a plecat camionul, cu șoferul despre care acea persoană știa că vine la inculpat și a pus și țigările.

La un interval scurt de timp după întâlnirea celor doi inculpați (R.H. și G.T.), în timp ce se deplasa pe E 70, în jurul orelor 18,30, autotrenul condus de inculpatul G.T. a fost oprit pe raza localității C., județul Timiș, pentru efectuarea unui control, ocazie cu care, în urma verificării podelei remorcii, s-a stabilit că aceasta are un compartiment ascuns sub încărcătura de cărămidă. S-a procedat la descărcarea celor 20 de paleți de blocuri ceramice, iar în locașurile special amenajate, respectiv în podeaua dublă și în rezervorul dublu, a fost descoperită cantitatea de 20.160 pachete țigări netimbrate.

Potrivit comunicării Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timiș, valoarea în vamă a țigărilor din acest mijloc de transport a fost de 31.826 lei. Drepturile vamale aferente țigărilor din acest transport au fost de 188.305 lei, pe care importatorii de asemenea bunuri sunt obligați în mod normal să le achite la buget pentru a intra cu țigările pe teritoriul României.

De menționat că referitor la acest transport de țigări, inculpatul P.I. a comunicat unei alte persoane că inculpatul G.T. a fost prins. Din procesul-verbal de redare al acestei convorbiri rezultă detalii semnificative cu privire la implicarea inculpatului P.I. în activitatea infracțională privind contrabanda cu țigări, inclusiv faptul că acest inculpat s-a implicat încă de la primele ore ale dimineții în acțiunile referitoare la traficul cu țigări.

De asemenea, în aceeași dată 25 noiembrie 2010, la ora 15,47, având ascunse țigări de contrabandă sub paleții cu cărămizi în podeaua dublă și în rezervorul special adaptat, a intrat prin Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia autocamionul marca M. - autotren și remorca marca K., condus de către inculpatul G.B., fratele inculpatului G.T. În continuare, G.B., cu autotrenul, a circulat pe DJ 691 până în municipiul Timișoara, a continuat deplasarea pe Calea Ș., iar la orele 18,05 a intrat în incinta unui depozit de materiale de construcție situat pe strada G., punct de lucru al societății comerciale A., al cărei administrator este numitul R.H.

La acest depozit s-a procedat de către muncitorii din depozit, inclusiv de către inculpatul P.I., la descărcarea din autotren, cu ajutorul unui motostivuitor, a cărămizilor, iar apoi din compartimentele special amenajate (în podea și rezervor) au fost descărcate țigările.

De la această locație țigările au fost transportate, sub coordonarea inculpatului R.H., de către inculpatul P.I. și încă o persoană, la garajele deținute de inculpatul T.E., unde țigările au fost depozitate. Astfel, pentru a asigura depozitarea țigărilor la garajele lui T.E., inculpatul R.H. i-a solicitat acestuia telefonic, în data de 25 octombrie 2010, ora 20,31, să vină repede să-i deschidă garajul. După ce inculpatul T.E. a ajuns la garaj, cei doi inculpați (R.H. și T.E.) s-au coordonat, inculpatul T.E. a deschis ușile garajelor, iar inculpatul P.I. (care transporta țigările cu un autoturism) și cealaltă persoană (care transporta țigările cu un autoturism) au descărcat din cele două autoturisme țigările și le-au depozitat în cele două garaje deschise de către inculpatul T.E.

Ulterior, în cursul nopții de 25/26 noiembrie 2010, procedându-se în mod legal la efectuarea unei percheziții domiciliare, la depozitul situat în Timișoara, strada G. și la garajele utilizate de către numitul T.E., la aceste locații a fost descoperită cantitatea de 13.547 pachete țigarete de contrabandă, aduse în mod ilegal în țară de către inculpatul G.B.

Potrivit comunicării Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timiș, valoarea în vamă a țigărilor găsite la depozitul din Timișoara, strada G. și la garajele deținute de către T.E., aduse în țară cu autotrenul, a fost stabilită la suma de 23.743 lei, iar drepturile vamale aferente țigărilor din acest transport au fost de 128.785 lei, pe care importatorii sunt obligați să le achite la buget pentru a intra cu țigările pe teritoriul României.

Prin decizia nr. 207/A din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații R.H., G.T., G.B., P.I. și T.E. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din 3 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a desființat sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat următoarele bunuri: cap tractor marca M.; remorca marca K.; cap tractor marca M.; remorca marca K., menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, au declarat recurs inculpații T.E., R.H. și P.I.

Din oficiu, au fost puse în discuția părților, în ședința din 14 mai 2013, două cazuri de casare: cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind încadrarea juridică, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunile prevăzute în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., doar în infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără reținerea formei continuate, precum și cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen. cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 în raport cu mențiunile ambelor instanțe, în sensul că pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă limita minimă prevăzută de lege.

Analizând recursurile declarate împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, instanța de recurs constată, în principal, următoarele:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică:

În ceea ce privește concursul de infracțiuni între infracțiunea de contrabandă și deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete:

În cazul inculpaților care au preluat și deținut de la cei care au introdus ilegal în țară cantitatea de 20.160 pachete țigări netimbrate, respectiv cantitatea de 13.547 pachete țigarete, în scopul comercializării, fără a fi achitate taxe vamale, accize și TVA, sustrăgându-le de la impozitare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, nu și cele ale infracțiunii de deținere de bunuri în afara antrepozitului.

Omisiunea de a supune bunurile la controlul vamal poate fi în sine o sustragere directă de la plata taxelor (taxe vamale, TVA, eventual accize), dar poate fi și un act pregătitor (de exemplu, bunuri scutite prin natura lor sau prin destinație de la taxe vamale, accize sau TVA sunt introduse în țară prin contrabandă, tocmai pentru a fi ulterior comercializate ilicit, cu sustragerea de la plata taxelor). În cazul de față, bunurile traficate prin contrabandă (țigările) sunt admise la comerțul liber (licit), dar sunt obiect al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire (ce implică nu doar verificarea naturii și cantității bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale, a accizelor și a TVA, fără de care bunurile nu ar primi liber de vamă, nu ar primi dreptul de a fi puse în circulație pe piața internă). De regulă, produsele ce înglobează cele mai multe taxe sunt și cele ce fac obiect predilect al infracțiunii de contrabandă. Excepțiile se referă la trecerea ilicită peste frontieră a produselor cu regim special de comercializare, produsele interzise sau restricționate la export-import: arme, droguri, substanțe radioactive, substanțe chimice sau bunuri cu dublă destinație etc.

Infracțiunea din Codul fiscal, art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, este un act preparator al evaziunii fiscale, incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda, se va reține numai această infracțiune (art. 270 din Codul vamal), deoarece în conținutul său (alin. 3) intră, ca element material al laturii obiective, depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

Contrabanda pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este incriminată în art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal. Potrivit art. 270, introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1): a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…). Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este incriminată în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete (…) și se sancționează cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Instanța de recurs apreciază că deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos. Contrabanda, atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă este diferit de cel al infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete, doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. Astfel, obligațiile fiscale definite de Legea nr. 241/2005 în art. 2 lit. e) (obligații fiscale sunt obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală) includ taxele vamale prevăzute de Codul vamal. Taxele vamale sunt incluse în Codul de procedură fiscală, în art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 92/2003 prevăzându-se că prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar în art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. TVA și accizele intră la bugetul general consolidat al României.

Obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă apare ca evident prin compararea infracțiunilor prevăzute în art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și infracțiunilor din Codul vamal. Astfel, art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 prevede că prin infracțiune de frontieră se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, iar art. 8 alin. (4) din O. U. G. nr. 105/2001, că trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal. Deși infracțiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă.

Elementul material al infracțiunii de contrabandă constă în introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal sau introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deținerea produselor accizabile supuse marcării.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei este mai larg față de cel al infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete. Elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal, constă în deținerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracțiunii de contrabandă, având în vedere modalitatea specifică a elementului material care se încadrează atât în deținere în afara antrepozitului de fiscal cât și în contrabandă, instanța apreciază că încadrarea juridică în speță este aceea de infracțiune de contrabandă, infracțiune complexă care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, sens în care va dispune schimbarea de încadrare juridică.

În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, instanța de recurs constată că în cauză lipsesc intervalele de timp distincte în care trebuie să fie comise actele materiale pentru a fi incluse într-o unitate legală. Pluralitatea de acte de executare este determinată în cauză de nevoia de a transporta bunurile în condiții de siguranță, astfel încât activitatea infracțională nu este separată în intervale de timp distincte.

Prin sentința penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la faptele inculpatului T.E. Codul de procedură penală nu prevede înlăturarea aplicării unor texte de lege din încadrarea juridică. Instituția prin care se trece de la o încadrare juridică la alta este aceea prevăzută în art. 334 C. proc. pen., respectiv schimbarea de încadrarea juridică.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., greșita aplicare a legii:

Criticile inculpaților referitoare la soluționarea laturii civile sunt nefondate, iar soluția instanțelor de obligare a inculpaților la plata taxelor vamale, TVA și accize este corectă. Inculpații au afirmat că activitatea economică supusă impozitării, avută în vedere de legiuitor, este, în mod evident, întotdeauna una licită.

Instanța consideră criticile nefondate, având în vedere atât modul în care ia naștere datoria vamală, cât și conținutul acesteia. Confiscarea bunurilor nu înlătură și nici nu înlocuiește plata sumelor datorate ca taxe și impozite către stat. Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul țării și implicit pe cel al Comunității Europene. În acest sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este orice persoana care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal. Inculpații aveau cunoștință că cele 20.160 pachete țigări netimbrate, respectiv 13.547 pachete țigarete au fost introduse ilegal.

Conform art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export. Art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeași lege prevede că drepturile de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri. Totodată, art. 101 din Legea nr. 86/2006 prevede că punerea în liberă circulație conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești. Punerea în circulație atrage îndeplinirea formalităților vamale (…), precum și încasarea oricăror drepturi legal datorate. Datoria vamală ia naștere în condițiile prevăzute de Legea nr. 86/2006, prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import (art. 223), precum și prin introducerea ilegală pe teritoriu vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Obligația de plată a datoriei vamale este o obligație autonomă, ce subzistă independent de soarta produsului care a constituit obiectul infracțiunii. Confiscarea, ca modalitate de stingere a obligației, apare doar în ipoteza în care aceasta intervine înainte de punerea în liberă circulație a produsului în modalitățile arătate de art. 101 raportat la art. 223 și 224 din Legea nr. 86/2006.

Datoria vamală care ia naștere în condițiile art. 224 din Legea nr. 86/2006 este o obligație solidară și este datorată de orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală (art. 224 alin. 3 lit. b din Legea nr. 86/2006), precum și de orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 alin. 3 lit. c din Legea nr. 86/2006).

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului și a accizei, instanța reține că este irelevant că scopul activității este unul licit sau ilicit. În acest sens sunt și cauzele C-158/98 - Coffeshop Siberie și C-111/92 - Wifried Lange, cauze în care Curtea Europeană de Justiție și-a fundamentat soluția pe faptul ca principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între tranzacțiile legale și cele ilegale. În cazul în care ar exista o diferență de tratament fiscal în funcție de natură licită sau ilicită a activităților desfășurate, ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.

În cazul infracțiunii de contrabandă, obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea acțiunii civile, reglementat prin art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege:

Instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 2 ani pentru contrabandă în și de 5 ani pentru grup infracțional organizat pentru T.E., de 3 ani pentru contrabandă în formă continuată și de 5 ani pentru grup infracțional organizat pentru R.H. și P.I. Nu au fost reținute circumstanțe atenuante.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din aceeași lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracțiunea

prevăzută

în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, prin raportare la tratamentul sancționator prevăzut de lege pentru infracțiunea sau, după caz, pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat - tratament sancționator care privește atât limita minimă, cât și limita maximă, stabilite de lege pentru această infracțiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În cuprinsul art. 7 alin. (2), legiuitorul folosește termenul „sancțiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege și, prin urmare, pedeapsa aplicată în concret pentru infracțiunea

prevăzută

în art. 7 alin. (1) se raportează la ambele limite ale sancțiunii, iar nu numai la limita maximă specială.

În consecință, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea sau pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat este inferioară limitei minime de 5 ani închisoare prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1), raportându-se la minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ori pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012).

Conform art. 270 din Legea nr. 86/2006, contrabanda atât în forma tip, cât și în forma asimilată se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Conform art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Instanța nu poate agrava de două ori situația condamnaților pentru aceleași considerente legate de numărul persoanelor condamnate, o dată aplicând sancțiunea pentru grup infracțional organizat și a doua oară sancționând pentru contrabandă în formă calificată comisă de mai multe persoane. În consecință, limitele de sancțiune vor fi de la 2 la 7 ani, astfel cum prevede art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Instanța de recurs va menține sancțiunile pentru contrabandă și va aplica aceleași sancțiuni și pentru grup infracțional organizat, având în vedere: faptul că în speță este declarată calea de atac doar de către inculpați, iar situația acestora, conform art. 385

C. proc. pen., nu se poate agrava; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru contrabandă în cazul lui T.E. și de 3 ani închisoare aplicată în cazul lui R.H. și P.I.; limitele de pedeapsă de la 2 la 7 ani atât în cazul grupului infracțional organizat, cât și in cazul infracțiunii de contrabandă; cantitatea de 20.160 pachete țigări netimbrate, respectiv cantitatea de 13.547 pachete țigarete; înlăturarea formei continuate care atrăgea o sancțiune cu un maximum mai mare; înlăturarea considerentelor instanței de apel cu privire la criteriul de individualizare decurgând din conduita procesuală necorespunzătoare a inculpaților apelanți, bazată pe faptul că inculpatul R.H. nu a dat declarații nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată. Conform art. 70 C. proc. pen., inculpatul are dreptul de a nu face nici o declarație, astfel încât această conduită procesuală nu poate fi folosită împotriva sa.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații T.E., R.H. și P.I. împotriva deciziei nr. 207/A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 42/PI din 3 februarie 2012 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.E. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

alin. (1) și art. 86

C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a făcut aplicarea art. 86

alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților R.H. și P.I. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpații R.H. și P.I. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpații R.H. și P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a dispus ca inculpații să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

alin. (1) și art. 86

C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și a făcut aplicarea art. 86

alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

§ Cauze similare