ÎCCJ, decizie (scj.ro #83709)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83709) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni

prevăzute în legi speciale. Contrabandă. Evaziune fiscală

Indice alfabetic: Drept penal

-

contrabandă

-

evaziune fiscală

Legea nr. 86/2006, art. 270 alin. (3)

Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. a)

Deținerea și transportul bunurilor sau al mărfurilor

care trebuie plasate sub un regim vamal, cum sunt țigările, cunoscând că

acestea provin din contrabandă, în scopul comercializării fără achitarea

taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, sustrăgându-le de

la plata obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar nu și

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât norma de incriminare

prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 reprezintă o normă de

incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata obligațiilor

fiscale a bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în țară.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1145 din 2 aprilie 2013

Prin sentința penală nr. 121 din 26 iunie 2012 pronunțată de

către Tribunalul Satu Mare, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului M.P., pentru săvârșirea infracțiunii asimilată de

contrabandă, la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași

inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de un

an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul M.P. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 2 luni,

conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a căror

executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului F.V., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă,

la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași

inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de un

an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul F.V. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a căror

executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea cantității de 3.990 pachete de țigări marca J.L. găsite asupra

inculpaților și ridicate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei totale de 37.283 lei, reprezentând prejudiciul

cauzat bugetului de stat prin neplata de taxe vamale, accize și TVA, către

Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni

Vamale Cluj.

Trecând la soluționarea cauzei, pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, precum și din dosarul de urmărire penală și,

în baza dispozițiilor legale aplicabile speței, instanța de fond a reținut

următoarele:

La termenul de judecată fixat

în cauză, din data de 19 iunie 2012, instanța de fond a constatat regularitatea

actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., în

prezența celor doi inculpați, după care aceștia au solicitat, pe rând,

soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., sens în care au fost luate declarații acestora.

După ce instanța de fond a

constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 320

1

C. proc. pen., a admis cererile inculpaților prin încheierea din data de 19 iunie

2012 și a trecut la judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către

inculpați.

În acest sens, instanța de fond a reținut

că fapta inculpaților M.P. și F.V., care, la data de

29

noiembrie 2011,

au cumpărat

cantitatea

totală de 3.990 pachete de țigări (79.800 țigarete) marca J.L. de proveniență

ucraineană

, în vederea comercializării

ulterioare, de la o persoană rămasă neidentificată,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și

pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

S-a mai reținut că fapta acelorași

inculpați care, după cumpărare, au preluat, deținut și transportat

cantitatea

totală de 3.990 pachete de țigări (79.800 țigarete) marca J.L. de proveniență

ucraineană

, cunoscând că acestea provin din

contrabandă și trebuie plasate sub un regim vamal, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de contrabandă, în forma asimilată prevăzută în

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

Prin decizia nr. 135/A

din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat

de

inculpații

M.P. și F.V.

împotriva sentinței

penale nr. 121 din 26 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a

desființat-o, în sensul că a descontopit pedepsele rezultante aplicate

inculpaților M.P. și F.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe

inculpații

M.P. și

F.V. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.P. pentru comiterea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74

alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., de la un an și 2 luni închisoare până la un

an închisoare.

A înlăturat dispozițiile privind aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța decizia penală nr.

135/A

din 22 noiembrie 2012, curtea de apel a apreciat că atât infracțiunea prevăzută

în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 asimilată infracțiunii de

contrabandă, cât și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 au ca scop protejarea aceleiași valori

sociale, respectiv colectarea taxelor și impozitelor și, pe cale de consecință,

nu se poate reține existența unui concurs între cele două infracțiuni.

Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat la

modul general sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr.

241/2005. În același timp, însă, legiuitorul a incriminat în alte legi

modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, iar infracțiunile din

aceste alte legi nu sunt decât forme specifice de evaziune fiscală. În cazul

infracțiunii de contrabandă, curtea de apel apreciază că există două părți,

partea care protejează colectarea taxelor și impozitelor și partea care protejează

frontiera de stat. Așadar, partea care protejează colectarea taxelor și

impozitelor este o formă specifică de evaziune fiscală care se suprapune peste

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005. Întrucât evaziunea fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 este o lege generală în raport cu infracțiunea

asimilată contrabandei prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

instanța de apel a considerat că în sarcina celor doi inculpați urmează a fi

reținută doar infracțiunea de contrabandă, ca fiind legea specială.

Împotriva deciziei nr. 135/A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs procurorul

și inculpații M.P. și F.V.

Analizând decizia

penală nr. 135/A din 22

noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu

minori, instanța va respinge ca nefondate recursurile, pentru următoarele

considerente:

Cazul de casare invocat de către Ministerul Public pune în

discuție existența unui concurs de infracțiuni între contrabandă și evaziune

fiscală și se încadrează în motivul de recurs prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni între infracțiunea

asimilată celei de contrabandă și evaziune fiscală, instanța reține

următoarele:

În cazul inculpaților care au

preluat

de la o altă persoană rămasă necunoscută cantitatea de 3.990 pachete de țigări,

introdusă ilegal în țară, iar ulterior au deținut și transportat

țigările de proveniența ucraineană, în scopul comercializării, fără a fi

achitate taxe vamale, accize și TVA, sustrăgându-le de la impozitare, sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, nu

și cele ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Contrabanda pentru care au fost trimiși în judecată inculpații

este incriminată în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul

vamal. Potrivit art. 270 alin. (3), sunt asimilate infracțiunii de contrabandă

și se pedepsesc potrivit alin. (1) al aceluiași articol colectarea, deținerea,

producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și

vânzarea bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că provin

din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Evaziunea fiscală pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații este incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

și constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârșite

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Instanța de recurs apreciază că evaziunea fiscală reprezintă

incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu

privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de

contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății

acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod

fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei

modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin

introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Omisiunea de a supune bunurile la controlul vamal poate fi în

sine o sustragere directă de la plata taxelor (taxe vamale, TVA, eventual

accize), dar poate fi și un act pregătitor (de exemplu, bunuri scutite prin

natura lor sau prin destinație de la taxe vamale, accize sau TVA sunt introduse

în țară prin contrabandă, tocmai pentru a fi ulterior comercializate ilicit, cu

sustragerea de la plata taxelor). În cazul de față, bunurile traficate prin

contrabandă (țigările) sunt admise la comerțul liber (licit), dar sunt obiect

al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire (ce implică nu doar

verificarea naturii și cantității bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale,

a accizelor și a TVA, fără de care bunurile nu ar primi liber de vamă, nu ar

primi dreptul de a fi puse în circulație pe piața internă). De regulă,

produsele ce înglobează cele mai multe taxe sunt și cele ce fac obiect

predilect al infracțiunii de contrabandă, cum este și cazul țigărilor.

Excepțiile se referă la trecerea ilicită peste frontieră a produselor cu regim

special de comercializare, produsele interzise sau restricționate la

export-import: arme, droguri, substanțe radioactive, substanțe chimice sau

bunuri cu dublă destinație etc.

Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la

frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene

este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act

consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reținerea infracțiunii de

contrabandă (art. 270 din Codul vamal) nu mai poate face incidente prevederile

art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca și

scopul săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin

neplata sumelor datorate ca obligații fiscale), fiind incluse în elementul

material și scopul infracțiunii de contrabandă.

Aceeași ipoteză există, de exemplu, și în cazul infracțiunii

prevăzute în art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Omisiunea plății taxelor datorate este așadar incriminată atât în Codul fiscal,

cât și în Legea privind combaterea evaziunii fiscale, respectiv în Codul vamal.

Astfel, infracțiunea din Codul fiscal (art. 296

1

alin. 1 lit. l din

Legea nr. 571/2003, deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului

fiscal) este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct.

Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile,

rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite

fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența

acestor bunuri este contrabanda, se va reține numai această infracțiune (art. 270

din Codul vamal), în conținutul său (alin. 3) intrând și depozitarea bunurilor

accizabile sustrase de la controlul vamal.

În speță, obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală

este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul

infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai

regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume

datorate bugetului general consolidat. Astfel, obligațiile fiscale definite de

Legea nr. 241/2005 în art. 2 lit. e) (obligații fiscale sunt obligațiile

prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală) includ taxele

vamale prevăzute de Codul vamal. Taxele vamale sunt incluse în Codul de

procedură fiscală, în art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 92/2003 prevăzându-se că

prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar în art.

2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru

administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului

general consolidat. TVA și accizele intră la bugetul general consolidat al

României.

Obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă apare ca

evident prin compararea infracțiunilor prevăzute în art. 1 alin. (1) din O. U.

G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și infracțiunilor din

Codul vamal. Astfel, art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 prevede că prin

infracțiune de frontieră se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune,

săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor,

mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, iar art. 8 alin. (4) din

O. U. G. nr. 105/2001, că trecerea frontierei de stat a mijloacelor de

transport, mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor care

reglementează regimul vamal. Deși infracțiunea de frontieră presupune acea

faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a

mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este

inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate

statului. În art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, l

egiuitorul

a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă,

având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la

infracțiunea de contrabandă.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizează prin

deținerea bunurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost

sustrase de la controlul vamal.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracțiunii de

contrabandă, având în vedere modalitatea specifică a elementului material care

se încadrează atât în evaziune fiscală cât și în contrabandă, instanța

apreciază că încadrarea juridică în speță este aceea de contrabandă și nu de

contrabandă în concurs cu evaziunea fiscală.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., greșita aplicare a legii, a fost invocat de către Ministerul Public cu

privire la soluționarea laturii penale și de către inculpați cu privire la

soluționarea laturii civile.

Instanța de recurs constată că soluția de achitare

pronunțată de către instanța de apel decurge din faptul că în cauză există o

infracțiune complexă, infracțiunea de contrabandă, în al cărei conținut

constitutiv se regăsește evaziunea fiscală.

Deși soluția corectă în cauză

ar fi fost schimbarea de încadrare juridică dintr-un concurs de infracțiuni

(contrabandă și evaziune fiscală) în infracțiunea de contrabandă (ca urmare a

caracterului complex al infracțiunii de contrabandă), consecințele asupra

persoanelor acuzate ar fi fost aceleași, condamnarea lor, ca și în apel, pentru

infracțiunea de contrabandă și obligarea la plata sumelor cerute de Agenția

Națională de Administrare Fiscală. Admiterea căii de atac ar fi formală și ar

determina prelungirea procedurii, fără să producă însă niciun efect asupra

soluției din dosar, asupra drepturilor persoanelor condamnate sau asupra

drepturilor persoanelor vătămate.

În consecință, deși modalitatea în care instanța de fond a

stabilit că acuzația pentru care urmează să fie condamnați inculpații este doar

cea pentru contrabandă, achitând pentru evaziunea fiscală, nu este posibilă în

procedura prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen., iar soluția corectă

ar fi fost cea de schimbare a încadrării juridice, consecințele admiterii căii

de atac, și anume prelungirea duratei procedurii prin casarea hotărârilor și

lipsa oricăror modificări asupra situației condamnaților determină instanța de

recurs să respingă această critică.

Criticile inculpaților referitoare la soluționarea laturii

civile sunt nefondate, iar soluția instanțelor de obligare a inculpaților la

plata taxelor vamale, TVA și accize este corectă. Instanța consideră criticile

nefondate având în vedere atât modul în care ia naștere datoria vamală, cât și

conținutul acesteia.

Confiscarea bunurilor nu înlătură și nici nu înlocuiește plata

sumelor datorate ca taxe și impozite către stat.

Confiscarea bunurilor

ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale

născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul țării și implicit pe

cel al Comunității Europene. În acest sens, potrivit art. 202 din Regulamentul

(CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la

import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității

a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este orice persoana

care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit

să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că

ele au fost introduse ilegal.

Conform art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal

al României, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală

reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import

sau de export. Art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeași lege prevede că drepturile de

import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor

vamale de plătit la importul de mărfuri. Totodată, a

rt. 101

din Legea nr. 86/2006 prevede că punerea în liberă circulație conferă

mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești. Punerea în circulație

atrage îndeplinirea formalităților vamale (…), precum și încasarea oricăror

drepturi legal datorate. Datoria vamală ia naștere în condițiile prevăzute de

Legea nr. 86/2006, prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse

drepturilor de import (art. 223), precum și prin introducerea ilegală pe

teritoriu vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Obligația de plată a datoriei vamale este o obligație autonomă, ce subzistă

independent de soarta produsului care a constituit obiectul infracțiunii.

Confiscarea, ca modalitate de stingere a obligației, apare doar în ipoteza în

care aceasta intervine înainte de punerea în liberă circulație a produsului în

modalitățile arătate de art. 101 raportat la art. 223 și 224 din Legea nr.

86/2006.

Datoria vamală care ia naștere în condițiile art. 224 din Legea

nr. 86/2006 este o obligație solidară și este datorată de orice persoană care a

participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit

să știe că o astfel de introducere este ilegală (art. 224 alin. 3 lit. b din

Legea nr. 86/2006), precum și de orice persoană care a cumpărat sau a deținut

mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul

achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal

(art. 224 alin. 3 lit. c din Legea nr. 86/2006).

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului și a accizei, instanța

reține că este irelevant că scopul activității este unul licit sau ilicit. În

acest sens sunt și cauzele C-158/98 - Coffeshop Siberie și C-111/92 - Wifried

Lange, cauze în care Curtea Europeană de Justiție și-a fundamentat soluția pe

faptul ca principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin

general între tranzacțiile legale și cele ilegale. În cazul în care ar exista o

diferență de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a

activităților desfășurate, ar conduce implicit la încălcarea principiului

neutralității fiscale.

În cazul infracțiunii de contrabandă, obligația de plată a

taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și

se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea

acțiunii civile, reglementat prin art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins, ca nefondate, recursurile împotriva deciziei nr. 135/A din

22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu

minori.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din

12 februarie 2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă.