ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3671/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3671/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința

penală nr. 78/F din 22 iunie 2011, a condamnat pe inculpata B.C.T., la 18 ani

închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pe latură civilă s-a constatat că părțile

vătămate B.B.T. și B.P.I. nu s-au constituit părți civile.

Inculpata a fost obligată să plătească părții

civile O. (fostă S.) E., suma de 12.750 lei despăgubiri civile și suma de

42.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța sentința, instanța a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – secția de urmărire penala și criminalistică din

24 iunie 2008, inculpata B.C.T. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se

că în noaptea de 22 aprilie 2006, inculpata, provocată, și-a înjunghiat soțul,

decesul acestuia, intervenind imediat.

Cercetarea judecătorească a reținut că

inculpata, încă din anul 1994, era în relații de prietenie cu B.P.I., relații

care după anul 1996, când femeia, la acea vreme, necăsătorită, a fost victima

unui viol, s-au oficializat în anul 1997 prin căsătoria celor doi, urmată la

scurt timp de nașterea a două fiice. Familia astfel constituită, începând cu

anul 2000, a locuit o perioadă în imobilul proprietate a mamei soțului, S.E.,

ulterior, pentru o perioadă scurtă, B.P.I. plecând la muncă în Spania.

Pentru că acesta auzise că soția lui îi era

infidelă, stare cunoscută chiar și de mama ei, L.S. și de soacra sa, S.E., la

dorința acesteia din urmă, familia inculpatei s-a mutat cu chirie într-o altă

locație din municipiul Bistrița. Între anii 2004-2006, B.P.I., de mai multe

ori, i-a mărturisit mamei inculpatei că aceasta nu îl iubește și că are o altă

relație, divorțul fiind calea care ar putea rezolva situația.

Mama inculpatei, la un moment dat, deși

cunoștea comportamentul fiicei ei și chiar o pălmuise când aflase că un anume M.

fusese adus să locuiască cu ea în perioada când soțul se afla în Spania, l-a

sfătuit să încerce să ducă mai departe viața de familia pentru că are două

fetițe de crescut.

Starea tensionată dintre cei doi soți s-a

acutizat după toamna anului 2005, perioadă în care inculpata intrase în relații

extraconjugale cu F.D., tânăr în vârstă de 19 ani, inculpata având 32 de ani,

relațiile dezvoltându-se în locuința familiei, a părinților fie ai inculpatei,

fie ai amantului sau în pensiuni situate pe raza municipiului Bistrița. Cei doi

amanți, alături de întâlnirile de amor, adesea, își schimbau mesaje cu conținut

erotic cu ajutorul telefoanelor mobile, situație cunoscută de soțul inculpatei.

În acest context, în ziua de 22 aprilie 2006,

soții s-au ocupat de cumpărături și de treburi casnice împreună, spre seară,

după orele 18.00- 19.00, ei consumând, soțul bere, iar inculpata, vin cu cola,

prilej cu care discuțiile dintre ei au convers spre reproșuri și o stare de

regret pentru ceea ce exista între ei. Spre ora 23.00, astfel cum a relatat

inculpata, pentru că soțul ei îi cerea iertare că adesea o mai certase și ea nu

merita aceasta, femeia s-a hotărât să-i mărturisească că are o relație cu un

alt bărbat și că, deci, ar trebui să divorțeze. Această mărturisire, declară

inculpata, a provocat conflicte verbale și agresiuni fizice, în cadrul

acestora, pe la ora 23.40 B.P.I., după ce a telefonat părinților inculpatei,

mamei acesteia spunându-i că fiica ei și-a găsit „marea iubire”, i-a cerut să

se supună unor raporturi sexuale, acestea având loc în dormitorul locuinței. La

un moment dat, la insistențele soțului ei, inculpata a fost supusă și unor

relații sexuale anale, după consumare, bărbatul deplasându-se spre baie, timp

în care inculpata s-a îmbrăcat cu o bluză și pantaloni blue-jeans. Încercând să

părăsească locuința, în holul de la intrare, loc care permite accesul și spre

bucătărie, inculpata, astfel a declarat ea, a fost prinsă de soț și obligată să

accepte un nou raport sexual oral, pe moment ea invitându-l să continue ceea ce

ceruse, însă în dormitor. Profitând, inculpata a luat dintr-un rastel, un cuțit

de bucătărie și și-a lovit soțul în piept, zona stângă, lovitura aplicând-o cu

mâna dreaptă, victima aflându-se în picioare, la distanța de cca. 50 cm

depărtare.

Părăsind locuința, din stradă, inculpata l-a

apelat pe F.D. și i-a cerut să o însoțească la părinții ei. Cel apelat,

împreună cu prietenul lui B.I.B. s-au întâlnit cu inculpata și spre ora 1.30-

2.00 au ajuns la părinții inculpatei, aceștia percepând că s-a întâmplat ceva

grav, inculpata nespunându-le însă că și-a omorât soțul.

Tatăl inculpatei a anunțat organele de

poliție și împreună s-au deplasat la locuința familiei fiicei lui. Aici,

polițiștii au constatat că B.P.I. era mort, corpul fiindu-i căzut în poziția

culcat pe spate, în sufragerie, având maieul dat peste cap. Cuțitul era aruncat

la distanță de cadavru.

Raportul de constatare medico-legală de

necropsie a înscris că moartea a fost violentă și datorată unei hemoragii

interne și externe produsă urmare unei plăgi tăiate-înțepate penetrantă, la

nivelul plămânului și arterei pulmonare interpericardice. S-a mai înscris că

decesul a survenit la scurt timp după orele 00.00.

Același act a constatat echimoze la nivelul

membrelor superioare și inferioare, eroziuni și echimoze pe penis, alcoolemia

fiind 1,85 gr %

0

.

În ce o privește pe inculpată, examinarea ei

medico-legală a reținut că la nivelul anusului, a prezentat echimoze ce

necesitau 5-6 zile îngrijiri medicale.

Ulterior, raportul de expertiză medico-legală

din 12 septembrie 2007 a reținut că inculpata a prezentat leziuni traumatice

externe care s-au putut produce prin compresiune cu mâna și smulgerea firelor

de păr, iar date noi, respectiv entorsă genunchi stânga cu interesarea

ligamentului colateral intern grad I au necesitat 24-25 zile îngrijiri

medicale. Cele de mai sus au fost stabilite după ce inculpata, audiată fiind, a

precizat că entorsa genunchiului i-a fost cauzată de victimă când a fost prinsă

și împinsă din hol în bucătăria apartamentului.

Expertizarea psihiatrică a inculpatei (la 27

august 2007) complinită ulterior la 4 iunie 2008, avizată de Comisia de Avizare

și Control a I.M.L. Cluj-Napoca a reținut că a prezentat tulburare mixtă de

personalitate, la data săvârșirii faptei ea putând acționa cu discernământ

diminuat dar, adăugându-se că ar fi utilă o observație psihiatrică în perioada

imediat următoare evenimentului, în condițiile în care la data examinării avea

discernământul păstrat, iar personalitatea ei este structurată dizarmonic, cu

note accentuate de circumstanțialitate, răceală afectivă, dar și egocentrism.

Raportul de constatare tehnico-științifică

din 7 decembrie 2007 poligraf, a reținut că răspunsurile inculpatei la

întrebări relevante ale cauzei au prezentat reacții specifice comportamentului

simulat.

Coroborând probatoriul cauzei, judecătorul

fondului a evidențiat că în mod cert, între cei doi soți a existat o agresiune

reciprocă în momentele premergătoare săvârșirii omorului, intensitatea ei fiind

mai mare din partea victimei, dar, analizând declarațiile inculpatei, inclusiv

înregistrările audio-video, a apreciat că aceasta nu s-a opus, direct nici

măcar verbal, inițiativei victimei de a întreține relații sexuale, martorul A.C.D.

declarând că deși a auzit discuții din apartamentul celor doi, acestea erau

normale, cei doi nu strigau unul la altul. De asemenea, din succesiunea

declarațiilor inculpatei, judecătorul fondului a reținut că aceasta a avut

controlul asupra episodului de natură sexuală derulat, cel puțin după

consumarea actului sexual din dormitorul locuinței când ambii se aflau în

bucătărie, inculpata afirmând că l-ar fi păcălit pe soțul ei când înainte de

a-l lovi cu cuțitul i-a cerut să întrețină raport sexual în mod civilizat, în

dormitor, nu în bucătărie, iar tot ea, conștientă, a susținut că dacă ar fi

consimțit, acesta nu ar fi lovit-o.

Totodată, judecătorul fondului, analizând

probatoriul, a apreciat că în ce privește circumstanța atenuantă a provocării,

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cele petrecute nu trebuie privite parțial,

respectiv de când inculpata ar fi fost constrânsă să accepte relațiile sexuale,

ci se cer analizate și cauzele pentru care victima a avut acea atitudine

coercitivă, ea cunoscând infidelitatea inculpatei, atunci agravată de

mărturisirile ei privind relația cu un alt bărbat și motiv pentru divorț,

despre acela susținând că este mai tânăr și înstărit, ceea ce până atunci,

negase, astfel că nervozitatea victimei, și pe fondul consumului de alcool, a

fost mai intensă decât tulburarea inculpatei, victima fiind cel înșelat. În

cadrul aceleiași inexistențe a provocării, cu referire la contextul că

agresarea ei sexuală a provocat-o, judecătorul fondului a reținut că probele

cauzei au relevat că practici sexuale de genul raport sexual oral nu îi erau

străine, martorul F.D. recunoscându-le, iar controlul asupra situației este

demonstrat și de afirmația inculpatei, că „este pentru ultima dată” când

victima „pune mâna pe ea”.

Comportamentul inculpatei, de după momentul

lovirii cu cuțitul, respectiv până la ora 1.30 când, aproximativ, a ajuns la

părinții ei, raportat la ora decesului 00.00, starea în care a fost găsită

victima (cu maieul dat peste cap), faptul că pe paharele din care cei doi au

consumat alcool nu s-au găsit amprente, în apartament nu era dezordine, au

constituit, în aprecierea fondului, concluzia că inculpata, pentru a șterge cât

mai multe dovezi ce o incriminau, nu a părăsit locuința imediat, ea a acționat

lucid (nici pe lama cuțitului nu s-au găsit urme, lumina fusese stinsă), astfel

că nici o probă nu a pledat pentru provocare.

În considerarea persoanei inculpatei și

conduitei ei judecătorul fondului a evidențiat și faptul, demonstrat de probe,

că aceasta pentru a orienta cercetările într-o direcție care să o absolve de

răspundere penală, împreună cu D.M.D., amant la acea dată, i-au cerut lui F.D.

să nu dea curs solicitărilor organelor judiciare de a depune mărturie mai ales

în ce privește relația lor intimă, să afle ce vor anchetatorii și abia după

aceea să-l învețe ce să declare, chiar să-și părăsească locuința pentru a nu fi

găsit, să nu declare că inculpata întreținea cu el relații sexuale orale,

despre toate acestea F.D. afirmând că atitudinea lor persuasivă devenise

agasantă și alarmantă, era permanent sunat și primea mesaje, numai în 19

noiembrie 2007 înregistrându-se 43 de astfel de apeluri, iar inculpata, chiar

și după ce-l părăsise pentru iubitul actual, D.M.D., continua să-i trimită

mesaje de dragoste.

Împotriva sentinței, inculpata a declarat

apel, cale de atac motivată pe greșita ei condamnare, în cauză existând

legitima apărare prev. de art. 44 C. pen., mai ales pe fondul obligării ei, de

către victimă, de a se supune unor relații sexuale deviante, lovirii ei în mod

repetat, violent, victima aflându-se în stare avansată de ebrietate, iar în

subsidiar, reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit.

b) C. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 24/A

din 6 februarie 2012 a admis apelul declarat de inculpată, a desființat

sentința cu privire la individualizarea pedepsei și la latura civilă.

În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin.

(2) C. pen., inculpata a fost condamnată la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În temeiul art. 346, art. 14 C. proc. pen. cu

referire la art. 1357 și următoarele C. civ., inculpata a fost obligată să

plătească părții civile O. (fostă S.) E., sumele de 10.200 lei despăgubiri materiale

și 33.600 lei daune morale.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, în

termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

și inculpata, motivarea căii de atac și cazurile de casare fiind detaliate în încheierea

de dezbateri.

Recursurile declarate sunt fondate pentru

considerentele ce se vor dezvolta.

În ce privește critica parchetului, că

instanța de apel, deși a reluat detaliat, ceea ce reținuse judecătorul

fondului, a constatat existența unei singure circumstanțe, nemotivată însă,

potrivit căreia inculpata a fost violată de victimă înainte de agresiune,

astfel că în cauză subzistă toate condițiile provocării, prev. de art. 73 lit.

b) C. pen., căreia îi dă eficiență prin prisma art. 76 alin. (1) lit. a)

raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., cu efectul reducerii drastice a pedepsei

aplicată de prima instanță, aceasta nu este fondată.

Existența stării de puternică tulburare sau

emoție la care se referă art. 73 lit. b) C. pen., trebuie verificată în raport

cu momentul în care inculpata a lovit victima cu cuțitul, gradul de intensitate

a tulburării sau emoției apreciindu-se ținându-se seama, în concret, de

persoana ei, de împrejurările în care a săvârșit fapta, de relația în care s-a

aflat și a reacționat toate acestea în baza probatoriului administrat. Legea,

cerând existența unei puternice tulburări sau emoții, se referă la starea

subiectivă a inculpatei în momentul săvârșirii acțiunii de lovire, iar pe plan

subiectiv starea trebuie determinată de atitudinea victimei.

În cauză, verificarea tuturor împrejurărilor

premergătoare și concomitente faptei, a relevat că deși între cei doi soți, de

mai multă vreme, existau probleme de cuplu, în după-amiaza și seara de 22

aprilie 2006, după ce au consumat alcool, victima mai mult, într-o primă etapă,

relațiile sexuale au avut loc cu acceptul inculpatei. La un moment dat, spre

orele 23.45, victima a cerut relații sexuale deviante, de asemenea, acceptate,

inculpata însă, atunci când manifestările victimei au fost însoțite de

agresarea ei, chiar dacă verbal, l-a încurajat pe soțul ei să le continue în

alt loc decât bucătăria locuinței, fiind însă lovită, la rândul ei, a lovit,

examinarea medico-legală cum s-a mai arătat, evidențiind leziunile suferite de

ea, inclusiv în zona genitală și anală.

Ca atare, agresiunile fizice și sexuale la care

inculpata a fost supusă, constituie atingerea gravă a integrității ei fizice și

a demnității, cu consecința intervenirii stării de puternică tulburare.

Considerentele de genul faptului că inculpatei nu îi erau străine relații

sexuale orale, dezvoltate cu amantul ei de la acea vreme, sau/și comportamentul

ei în sensul că nu s-a opus convingător acțiunilor victimei, nu a strigat după

ajutor, ștergerea amprentelor de pe obiectul vulnerant, de pe paharele din care

ambii au consumat alcool, starea de relativă ordine a obiectelor de mobilier,

stingerea luminii apartamentului, nu prezintă relevanță în ce privește

tulburarea gravă, ele fiind anterioare și ulteriore episodului faptic. La fel,

nu are relevanță modalitatea în care inculpata a luat obiectul vulnerant de pe

stativ sau împrejurarea că trupul victimei prezenta obiectul de îmbrăcăminte

tras peste cap sau că inculpata, atunci când s-a întâlnit cu amantul ei, F.D.

și cu prietenul acestuia, nu a spus ceea ce făcuse, și acestea fiind date

ulterioare acțiunii ce a determinat tulburarea gravă ce-i fusese provocată de

manifestările victimei, existentă în realitate, nu exclud intensa tulburare

provocatoare. În ce privește susținerea că alcoolemia victimei făcea imposibilă

atitudinea agresivă, provocatoare, nici textul art. 73 lit. b) C. pen. și nici

un alt text de lege nu prevăd vreo excepție legată de aceasta, manifestarea ei,

realmente provocatoare constituie act de provocare cu consecința tulburării

grave în psihicul făptuitoarei. De asemenea, susținerea că inculpata, în

derularea episodului agresării ei fizice și sexuale, ar fi spus că este pentru

ultima dată când victima pune mâna pe ea, nu înlătură tulburarea gravă, fiind

reacția emoțională situată deasupra stăpânirii de sine de la acel moment,

relevată și de reținerile din expertizarea psihică a inculpatei, atitudinea

victimei determinând rezultatul tulburării grave, inculpata neacționând

voluntar, fără motiv.

Ca atare, este legală, sub acest aspect,

decizia instanței de apel.

Referitor apărării inculpatei, că a săvârșit

fapta în condițiile legitimei apărări, cauză de înlăturare a caracterului penal

al faptei, sunt de relevat următoarele: alin. (2) al art. 44 C. pen. prevede că

este în stare de legitimă apărare, acela care săvârșește fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a

altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Alin. (3) al textului

indicat prevede că este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care din

cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu

gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În cauză, probatoriul evidențiat că între

inculpată și victimă, soțul ei, au preexistat relații alterate în principal

datorită infidelității ei, cunoscută atât de soț cât și de părinții celor doi,

problema divorțului punându-se încă din anii 2004, 2006. În seara incidentului,

inculpata le-a confirmat, tot ea readucând în actualitate, soluția, respectiv

divorțul.

Dar, tot în acele momente, chiar inculpata a

relatat, după ce ambii făcuseră cumpărături, trebăluiseră prin gospodărie și au

consumat băuturi alcoolice, a acceptat întreținerea de relații sexuale atunci

când victima s-a căit că ar fi supărat-o de mai multe ori, a certat-o și ea nu

ar fi meritat un asemenea tratament. Episodul violent din partea victimei s-a

derulat când inculpata a fost supusă unor relații sexuale deviante, ea fiind

lovită și trasă de păr, probele neevidențiind existența unui atac imediat,

iminent sau actual.

În fapt, inculpata, la un moment dat, a cerut

victimei să continue raportul sexual oral în dormitorul locuinței, atunci

aceasta ridicând-o în picioare, timp concomitent cu luarea, de către ea, a

cuțitului cu mâna stângă, l-a trecut în mâna ei dreaptă și apoi a lovit, deci

agresarea ei nu era în desfășurare și nici iminentă. Totodată, între momentele

episoadelor petrecute între cei doi, victima a sunat-o pe mama inculpatei și

i-a relatat ceea ce-i spusese fiica ei despre divorț. Convorbirea având loc în

prezența inculpatei, aceasta relevând că la acel timp victima nu inițiase nicio

agresiune pe care, eventual, să o continue și să o agraveze succesiv, astfel

încât să fie realizată condiția pericolului grav pentru persoana sau drepturile

inculpatei. De asemenea, pentru existența legitimei apărări în condițiile art. 44

alin. (3) C. pen., este necesar, sub aspect obiectiv, să fie îndeplinite

cerințele alin. (2) referitoare la caracteristicile atacului, dar și caracterul

necesar al apărării nu numai în raport cu gravitatea atacatului, ci și cu

posibilitățile fizice ale celui atacat de a-l înfrunta. În cauză, a existat un

episod în care inculpata, atunci când i-a propus victimei să continue raportul

sexual oral în dormitor, ea fiind și cu o constituție fizică robustă, a avut timpul

material necesar să scape, iar adresarea ei către victimă că va fi pentru

ultima oară când va mai pune mâna pe ea, probează că nu mai exista din partea

victimei un atac imediat, injust, depășirea limitelor unei apărări

proporționale nedatorându-se tulburării, temerii, care să fi condus la

înlăturarea atacului, reacția inculpatei având caracterul unei riposte, și nu

al unei apărări necesare, fapta constituind infracțiune (recunoașterea

inculpatei, fila 194, dosar urmărire penală).

Este însă fondat cazul de casare invocat în

recursul parchetului, cel prevăzut în art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., respectiv în stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a dat relevanță

juridică, în integralitate, criteriilor generale de individualizare prev. de art.

72 C. pen., pedeapsa aplicată, de numai 8 ani închisoare, deci cu 6 luni peste

limita legală minimă a tentativei, nefiind în măsură să realizeze și scopul ei,

astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În cauză, fapta săvârșită este cu grad

ridicat de pericol social, inculpata, în condițiile reținute, și-a ucis soțul,

agravantă prev. de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., text incriminator care

prevede pedeapsa de la 15 la 25 ani închisoare, în împrejurări în cadrul

cărora, alături de existența provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.,

criteriile de individualizare impun și analiza altora care, chiar dacă nu au

relevanță penală prin ele însele, reliefează starea de fapt. Probele cauzei au

stabilit că și anterior aplicării loviturii de cuțit, inculpata și-a agresat

soțul, raportul medico-legal de necropsie înscriind că pe corpul victimei s-au

găsit echimoze la nivelul membrelor superioare și inferioare, eroziuni și

echimoze la nivelul penisului, B.C.T. recunoscând (fila 185 dosar urmărire

penală) că l-a lovit cu piciorul și posibil, l-a mușcat.

De asemenea, în considerarea și a altor

împrejurări dovedite în cauză, respectiv comportamentul inculpatei de după

săvârșirea faptei, sunt relevante, atitudinea de lăsare a victimei fără a

solicita serviciile medicale, încercările de a șterge urmele faptei,

determinarea, alături de concubinul D.M.D., de a influența unele declarații ale

martorilor (F.D., M.A.E., P.S.I. – dosar nr. 70350/2008 al I.P.J. Bistrița

Năsăud și dosar nr. 1877/P/2008 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița),

chiar dacă organele abilitate au dispus ulterior neînceperea urmăririi penale,

acestea sunt în măsură să caracterizeze negativ persoana inculpatei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa de 12 ani închisoare răspunde atât criteriilor prev. de art.

72 C. pen. cât și scopului și este menită a constitui riposta legală și

necesară faptei săvârșite în circumstanțe reținute.

În cauză, în cadrul aceluiași caz de casare,

este fondat recursul inculpatei privind greșita aplicare a pedepsei complementare

și a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, respectiv

interzicerea exercitării dreptului de a alege.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 71

același cod și văzând decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în recurs în interesul legii, interzicerea exercitării drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. cu referire și la pedeapsa

accesorie, se interpretează în sensul că nu se va face automat, prin efectul

legii, ci este la aprecierea instanței ținându-se seama, pe lângă natura și

gravitatea infracțiunii de împrejurările cauzei și persoana infractorului. Or,

dreptul de a alege, componentă a pedepsei complementare și a pedepsei

accesorii, este un drept fundamental cetățenesc, garantat de Constituție, în

cauză interzicerea exercitării lui neapărând a fi necesară.

Pentru considerentele expuse, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de către inculpată

fiind fondate, în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

vor fi admise.

Potrivit disp. art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, cheltuielile judiciare

ocazionate în recurs, rămân în sarcina statului.

În ce privește cererea apărătorului ales al

părții civile O. (fostă S.) E., de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor

judiciare suportate pentru onorariul de apărător și pentru transportul

acestuia, aceasta nu este legală, recursul formulat de inculpată fiind admis

și, ca atare, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., întrucât inculpata nu

are o culpă procesuală, nu există temei legal să suporte consecințe legale ale

actului său procesual, cheltuielile rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpata B.C.T. împotriva deciziei penale nr.

24/A din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Casează decizia și sentința penală nr. 78 din

12 iunie 2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud, numai cu privire la

individualizarea pedepsei privative de libertate aplicată inculpatei și la

conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii.

Modifică pedeapsa aplicată inculpatei, în

sensul că o majorează de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Înlătură din conținutul pedepsei

complementare și al pedepsei accesorii, interzicerea exercitării dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 12

noiembrie 2012.