ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2842/2009

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 260 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Iași,

secția penală, a condamnat pe inculpata B.E., la pedeapsa de 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76

alin. (2) C. pen. și, la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la zi.

Au fost admise acțiunile părților civile B.P. și B.E., dispunându-se

obligarea inculpatei Ia plata sumelor de câte 5000 lei fiecărei părți civile,

cu titlu de daune morale și la câte 2500 lei reprezentând daune materiale.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut, în esență, că în noaptea

de 29 septembrie 2008, între inculpată și soțul său B.C., pe fondul unui

conflict provocat de acesta, și în urma loviturilor aplicate de soț pentru a

primi remunerația pe ultima lună, încasată de inculpată, B.E., a luat un cuțit

cu care și-a înjunghiat soțul în dreptul inimii. Victima a ieșit din casă și în

final a căzut pe trotuar, decedând. In prima parte a conflictului a fost

prezent martorul ocular R.Șt., la care locuiau cei doi soți, și care a plecat

din casă pentru a anunța organele de poliție.

Prin decizia penală nr. 80 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de părțile civile B.P. și B.E. și a luat act de retragerea apelului

declarat de inculpată. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei

și s-a dedus în continuare detenția.

Părțile civile au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul

greșitei rețineri a circumstanței atenuante legale a provocării și al aplicării

unei pedepse greșit individualizate (prea mici).

Instanța de apel a reținut că sentința atacată este legală și

temeinică, întrucât probele administrate (declarația martorului ocular R.Șt.,

precum și declarațiile celorlalți martori audiați) confirmă apărarea inculpatei

referitoare la săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, în

condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În raport cu incidența circumstanței atenuante legale menționate,

instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată este corect individualizată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs părțile civile B.P. și

B.E., recurs pe care nu l-au motivat nici în scris și nici nu s-au prezentat

pentru expunerea orală a motivelor de recurs.

În aceste condiții, examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor

atacate sub aspectul invocat de recurentele părți civile în instanța de apel,

precum și probele administrate, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt

incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la comiterea faptei

în stare de provocare. Martorul ocular R.Șt. a arătat că l-a văzut pe soțul

inculpatei (victima) lovind-o pe inculpată, cu picioarele peste față și corp în

timp ce se afla trântită pe jos. Pentru că lovirea acesteia a continuat și după

intervenția martorului, el a plecat pentru a anunța organele de poliție. Fapta

a fost săvârșită de inculpată în stare de puternică tulburare determinată de o

provocare din partea victimei produsă prin violență.

Aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., este justificată, iar reducerea pedepsei

ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale menționate, este conformă

prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile B.P. și B.E.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor

fi obligate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.P. și

B.E. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata B.E.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată,

în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și al

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009.