ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5985/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 8067 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuienta B.E. împotriva deciziei nr. 512 din 29 ianuarie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. poate fi supusă

revizuirii o hotărâre „rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul”.

În cauză, hotărârea împotriva căreia

este îndreptată revizuirea nu face parte din niciuna din categoriile de

hotărâri enunțate, fiind vorba de o decizie irevocabilă pronunțată în

soluționarea unei contestații în anulare.

Împotriva acestei decizii

revizuienta a formulat la data de 3 ianuarie 2012 cerere de revizuire,

prezentând situația de fapt și arătând că în această decizie „nu sunt motive

care să corespundă art. 322 alin. (1)-(9)”.

În dezvoltarea criticilor s-a arătat

că instanța nu a respectat prevederile art. 4, art. 1 din Legea nr. 303/2004,

art. 68 alin. (6) C. proc. civ., art. 70 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr.

304/2004.

Instanța nu a luat în considerare

faptul că pe terenul „deținut de tatăl N.P.” se afla o clădire în care a

funcționat un cămin cultural și apoi magazie, așa încât, pentru această

proprietate „nu s-a susținut că a fost despăgubit, a decedat în 1985 și falsul

se confirmă prevederile art. 322 alin. (4) C. proc. civ. fiind considerat

greșit integral”.

„Decizia nr. 512/2010 amintită în

decizia nr. 8067/2011, Primăria s-a bazat pe o cerere de retrocedare în care

revizuenta ar fi fost despăgubită cu 6.000 RON dar fără să prezinte acte

doveditoare”.

S-a mai arătat că au fost încălcate

dispoziții cuprinse în Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, Legea nr.

213/1998, Legea nr. 33/1994 și în Constituție.

În decizia a cărei revizuire se

solicită „sunt înscrisuri netemeinice recurs - la recurs contrar cererii de

revizuire conform art. 322 C. proc. civ.”.

Nu s-a stabilit întinderea și valoarea

terenului, raportat la raportul de expertiză.

Nu au fost avute în vedere

concluziile scrise.

Cererea de revizuire va fi respinsă

pentru următoarele considerente.

Din analiza cererii de revizuire

rezultă că temeiul juridic al acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 322 pct.

4 și 5 C. proc. civ.

Art. 322 C. proc. civ. dispune că

„Revizuirea (...) se poate cere în următoarele cazuri:

- pct. 4 „dacă un judecător, martor

sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o

infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a

fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau

gravă neglijență în acea cauză”;

- pct. 5 „dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Analizând criticile formulate în

raport de conținutul art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., se constată că

dispozițiile sunt exprese și limitative, iar revizuienta, nu a demonstrat

incidența acestor prevederi legale.

Afirmațiile din cererea de revizuire

nu sunt dovedite în vreun fel în sensul prescris de art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., iar cu privire la înscrisurile prezentate, reprezentând Decretul nr.

59/1961 și anexa la acest decret, nu s-a demonstrat că nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, deci nu pot fi

calificate în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, cererea de revizuire

este nefondată.

Caracterul nefondat al cererii

rezultă și din următoarea împrejurare:

Așa cum am arătat mai sus, prin

hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de revizuienta B.E. împotriva deciziei nr. 512 din 29

ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, deoarece hotărârea a cărei revizuire se ceruse nu

intră în categoria hotărârilor enunțate de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Față de această soluție prezenta

cerere de revizuire se privește ca nefondată, deoarece revizuirea fiind

respinsă ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată împotriva acesteia

este practic lipsită de obiect.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizu

ire a

deciziei nr. 8067 din 14 noiembrie 2011 a

Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuienta

B.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie

2012

.