ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2811/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 240 pronunțată la data de 28 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, în baza disp. art. 257 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.M., economist, cetățean român, studii superioare, divorțată, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară. S-au aplicat inculpatei dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 07 martie 2011 la zi. Se mai reține că măsura arestării preventive s-a luat față de inculpată prin Încheierea din data de 08 martie 2011 a Tribunalului Dolj, avându-se în vedere ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., temeiuri care s-au menținut până la această dată. Împotriva sentinței s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpată. Pentru termenul de judecată din 28 iulie 2011, se constată că pe rolul Curții de Apel Craiova s-a înregistrat din partea apelantei o cerere de liberare sub control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 160 1 și art. 160 2 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar, aceasta putându-se acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau, că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau de alte asemenea fapte.

Dat fiind temeiul arestării inculpatei, art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care s-a menținut, Curtea de Apel a reținut că solicitarea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată este neîntemeiată, deoarece în speță există date că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, date din care rezultă și pe viitor necesitatea de a o împiedica pe inculpată să întreprindă astfel de acțiuni, având în vedere și etapa procesuală în care se află prezenta cauză (apel), precum și caracterul devolutiv al acestei căi de atac. Împotriva dispoziției instanței de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată.

Se solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se pune dispune liberarea provizorie sub control judiciar, în prezent nu există date că aceasta ar împiedica aflarea adevărului, nu ar putea influența martorii întrucât a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată. Instanța de recurs reia susținerea în plan juridic din partea Curții de Apel, în sensul că, dat fiind temeiul arestării inculpatei, art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care s-a menținut, solicitarea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată este de privit ca neîntemeiată, deoarece în speță există date că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, date din care rezultă și pe viitor necesitatea de a o împiedica pe inculpată să întreprindă astfel de acțiuni.

Pentru a aprecia asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța de judecată trebuie să aibă în vedere toate circumstanțele cauzei, admiterea acestei cereri nefiind condiționată exclusiv de îndeplinirea condițiilor sale de admisibilitate, ci impunându-se a fi analizată și în raport de temeinicia sa. În acest sens, Curtea de Apel a apreciat cu deplin drept că liberarea provizorie a inculpatei nu este întemeiată întrucât eventualele obligații pe care le-ar impune instanța, în cazul admiterii cererii, nu ar asigura în prezent garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal și apărarea interesului public superior, în condițiile în care asupra acesteia planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni de o gravitate deosebită, reliefată în principal de natura acestora, care, în ultimul timp sunt în recrudescență dar și de modalitatea concretă în care rezultă aparent că acestea au fost săvârșite în speța dedusă judecății.

În același sens se reține că, deși privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanță, la actualul moment procesual sunt insuficiente alte măsuri preventive neprivative de libertate, pentru protejarea interesului personal sau public care impune detenția (cauza Witold Litwa contra Poloniei nr. 26629/95 din 4 aprilie 2000, cauza Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei nr. 40905/98, 8 iunie 2004, cauza Enhorn contra Suediei nr. 56529/2000, 25 ianuarie 2005) iar măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit (cauza Ladent contra Poloniei, Hotărârea din 18 martie 2008). Cât privește circumstanțele personale ale inculpatei, acestea nu pot să prevaleze față de datele care caracterizează fapta și să conducă la concluzia că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată prin lăsarea inculpatei în libertate, chiar supusă obligațiilor prevăzute de lege în cazul liberării provizorii sub control judiciar.

Până în prezent nu a fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. În consecință, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul la sentința privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata M.M. împotriva Încheierii din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 12352/63/2011. Obligă inculpata la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2011.