ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2811/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 240 pronunțată la

data de 28 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, în baza disp. art. 257 alin. (1) C.

proc. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.M.,

economist, cetățean român, studii superioare, divorțată, un copil minor, fără

antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca

pedeapsă complementară.

S-au aplicat

inculpatei dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la 07 martie 2011 la zi.

Se mai reține că

măsura arestării preventive s-a luat față de inculpată prin Încheierea din data

de 08 martie 2011 a Tribunalului Dolj, avându-se în vedere ca temeiuri ale

arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., temeiuri

care s-au menținut până la această dată.

Împotriva sentinței

s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpată.

Pentru termenul de

judecată din 28 iulie 2011, se constată că pe rolul Curții de Apel Craiova s-a

înregistrat din partea apelantei o cerere de liberare sub control judiciar.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 160

1

și art. 160

2

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv

poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar, aceasta

putându-se acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în

cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie

sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă

necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte

infracțiuni sau, că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau de alte asemenea fapte.

Dat fiind temeiul

arestării inculpatei, art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care s-a

menținut, Curtea de Apel a reținut că solicitarea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpată este neîntemeiată, deoarece în speță

există date că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, date

din care rezultă și pe viitor necesitatea de a o împiedica pe inculpată să întreprindă

astfel de acțiuni, având în vedere și etapa procesuală în care se află prezenta

cauză (apel), precum și caracterul devolutiv al acestei căi de atac.

Împotriva dispoziției

instanței de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar,

în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată.

Se solicită admiterea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu mai subzistă

motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a se pune dispune liberarea provizorie sub

control judiciar, în prezent nu există date că aceasta ar împiedica aflarea

adevărului, nu ar putea influența martorii întrucât a recunoscut săvârșirea

faptei pentru care a fost trimisă în judecată.

Instanța de recurs

reia susținerea în plan juridic din partea Curții de Apel, în sensul că, dat

fiind temeiul arestării inculpatei, art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

care s-a menținut, solicitarea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpată este de privit ca neîntemeiată, deoarece în speță există

date că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, date din care

rezultă și pe viitor necesitatea de a o împiedica pe inculpată să întreprindă

astfel de acțiuni.

Pentru a aprecia

asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța de judecată trebuie

să aibă în vedere toate circumstanțele cauzei, admiterea acestei cereri nefiind

condiționată exclusiv de îndeplinirea condițiilor sale de admisibilitate, ci

impunându-se a fi analizată și în raport de temeinicia sa.

În acest sens, Curtea

de Apel a apreciat cu deplin drept că liberarea provizorie a inculpatei nu este

întemeiată întrucât eventualele obligații pe care le-ar impune instanța, în

cazul admiterii cererii, nu ar asigura în prezent garanții suficiente pentru

buna desfășurare a procesului penal și apărarea interesului public superior, în

condițiile în care asupra acesteia planează suspiciunea comiterii unor

infracțiuni de o gravitate deosebită, reliefată în principal de natura

acestora, care, în ultimul timp sunt în recrudescență dar și de modalitatea

concretă în care rezultă aparent că acestea au fost săvârșite în speța dedusă

judecății.

În același sens se

reține că, deși privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu

se justifică decât în ultimă instanță, la actualul moment procesual sunt

insuficiente alte măsuri preventive neprivative de libertate, pentru protejarea

interesului personal sau public care impune detenția (cauza Witold Litwa contra

Poloniei nr. 26629/95 din 4 aprilie 2000, cauza Hilda Hafsteinsdottir contra

Islandei nr. 40905/98, 8 iunie 2004, cauza Enhorn contra Suediei nr.

56529/2000, 25 ianuarie 2005) iar măsura arestării preventive este necesară în

continuare pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și

proporțională cu scopul urmărit (cauza Ladent contra Poloniei, Hotărârea din 18

martie 2008).

Cât privește

circumstanțele personale ale inculpatei, acestea nu pot să prevaleze față de

datele care caracterizează fapta și să conducă la concluzia că buna desfășurare

a procesului penal poate fi asigurată prin lăsarea inculpatei în libertate,

chiar supusă obligațiilor prevăzute de lege în cazul liberării provizorii sub

control judiciar.

Până în prezent nu a

fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere

circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un

interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție,

are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de

libertate.

În consecință,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge recursul la sentința privind cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpată, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul formulat de inculpata M.M. împotriva Încheierii din 28 iulie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 12352/63/2011.

Obligă inculpata la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 august 2011.