ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2134/2009

Asupra recursului

penal de față;

Prin Ordonanța nr. 29/P/2007 din 11 iulie

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata

F.G., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București

și intimatul U.D., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria

sectorului 6 București pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu

contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., trafic de influență,

prevăzută de art. 257 C. pen. și asocierea în vederea comiterii de infracțiuni

prevăzută de art. 323 C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea

efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de lipsire de

libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și supunere la rele tratamente,

fapte prevăzute și pedepsite de art. 189, 192 și art. 267 C. pen.

Pentru a pronunța

această soluție, parchetul a reținut următoarele:

La data de 1

septembrie 2009 numiții D.C. și C.C. au formulat plângere penală împotriva

primului-procuror și a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 6 București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de dispozițiile art. 189 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 257

și art. 267 C. pen.

S-a arătat că cei doi

magistrați ar fi refuzat să ofere informații în legătură cu stadiul

cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6

București, conform Sentinței penale nr. 2234 din 15 noiembrie 2005, pronunțată

de instanța menționată, în Dosarul penal nr. 9276/2005 privind pe G.A., în

vederea cercetării acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen.

S-a susținut că, deși

au solicitat informații referitoare la dosarul respectiv, nu au primit niciun

fel de date în acest sens, motiv pentru care, în opinia lor, magistrații

nominalizați ar face parte dintr-un cerc infracțional al crimei organizate,

dezvoltate de un oarecare clan mafiot, din care fac parte C.F., C.I. și G.A.

Din analiza actelor

dosarului, parchetul a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 2234 din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București

în Dosarul nr. 9276/2005 în temeiul art. 285 C. proc. pen. raportat la art. 216

și art. 221 C. proc. pen., s-a trimis dosarul Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 6 București, pentru a se pronunța cu privire la

infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 291 C. pen. de către

persoana cercetată, G.A.

La data de 2 iunie

2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, prin Rezoluția

nr. 11332/P/2005, din aceeași dată, în temeiul art. 228 alin. (5) raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C. pen. și art. 242

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.A., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 și 292 C. pen., precum și

încetarea urmăririi penale pentru învinuitul G.A., sub aspectul comiterii

infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen.

Aceeași instituție

comunică atât lui G.A. cât și lui C.C., la data de 21 iunie 2006, soluția

dispusă în dosarul menționat.

Anterior celor două

documente oficiale, la data de 16 februarie 2005, Parchetul de pe lângă

Judecătoria sectorului 6 București, prin Rezoluția nr. 6269/P/2001, în temeiul

art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.A. sub aspectul comiterii

infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., soluție, de asemenea, comunicată

atât învinuitului cât și lui C.C., la data de 30 mai 2005.

Împotriva soluției

date în cauză, C.C. a formulat o plângere adresată prim-procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, plângere respinsă

prin Rezoluția nr. 1615/VIII-1/2005 a aceleiași instituții, acesta luând la

cunoștință de soluția pronunțată în cauză.

În raport de

probatoriul administrat, parchetul a constatat că în cauză nu se susțin din

niciun punct de vedere aspectele reclamate de C.C., motiv pentru care în

sarcina prim-procurorului și prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 6 București, respectiv, F.G. și D.U., nu pot fi

reținute comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, trafic de influență,

asociere pentru comiterea de infracțiuni, fapte prevăzute și pedepsite de art.

246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 257 C. pen. și art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece probele administrate în cauză, nu

confirmă existența faptelor.

În privința

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și

supunere la rele tratamente, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

sus-menționate, petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., plângere ce a fost înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 722 din 20 noiembrie 2007

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de către

acesta împotriva Ordonanței nr. 29/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în

favoarea Curții de Apel București.

Analizând actele

dosarului, Curtea constată că plângerea formulată este neîntemeiată, ordonanța

pronunțată de neîncepere a urmăririi penale față de intimați fiind legală și

temeinică, din actele premergătoare efectuate, nerezultând niciun fel de

indicii privind săvârșirea infracțiunilor reclamate, respectiv de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și intereselor publice, trafic de

influență și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Curtea a reținut că,

în declarația dată, petentul nu a oferit date din care să rezulte săvârșirea

infracțiunilor pentru care a formulat plângere, limitându-se a preciza faptul

că a depus la Consiliul Superior al Magistraturii dovezi privind actele de

corupție și trafic de influență practicate de către numita C.F. la nivelul

procurorilor și judecătorilor, iar cu privire la cei doi intimați precizând

numai că „sunt interese de grup în vederea asigurării protecției penale viagere

a domnului C.”, deținând, în acest sens, informații de la un ziarist.

Pe de altă parte, în

plângerea cu care instanța a fost sesizată, deși face referire la soluțiile

pronunțate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, petentul nu aduce nicio critică ordonanței

atacate ci învederează aspecte legate de un litigiu civil, susținând că numita

C.F. nu respectă amplasamentul terenului dobândit prin actul de proprietate,

ocupându-i abuziv o parte din proprietatea sa, solicitând stabilirea cu

exactitate a suprafețelor de teren ocupate abuziv de acesta, obligarea

Primăriei sectorului 6 București, să întocmească actele legale de expropriere a

unor suprafețe de teren și stabilirea „întregului câmp infracțional desfășurat

de C.F. pentru manipularea permanentă a justiției”.

În raport cu aceste

considerente, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, prin Sentința penală nr. 81 din 30 martie 2009 a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de către C.C. împotriva Ordonanței nr.

29/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, ordonanță pe care a menținut-o.

Instanța l-a obligat

pe petent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționarul C.C., fără a-l

motiva, în scris.

Recurentul nu s-a

prezentat nici în instanță spre a-și motiva recursul, iar instanța, verificând

din oficiu, hotărârea atacată, nu a găsit motive de natură a arăta că aceasta

ar putea fi apreciată, ca netemeinică sau nelegală.

În atare situație,

Curtea va trebui să privească recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva

Sentinței penale nr. 81 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și a-l

respinge, ca atare, menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciar către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar C.C. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 30 martie 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2009.