ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2134/2009

Asupra recursului penal de față; Prin Ordonanța nr. 29/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata F.G., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București și intimatul U.D., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. și asocierea în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen.

și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și supunere la rele tratamente, fapte prevăzute și pedepsite de art. 189, 192 și art. 267 C. pen. Pentru a pronunța această soluție, parchetul a reținut următoarele: La data de 1 septembrie 2009 numiții D.C. și C.C. au formulat plângere penală împotriva primului-procuror și a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 189 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 257 și art. 267 C. pen.

S-a arătat că cei doi magistrați ar fi refuzat să ofere informații în legătură cu stadiul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, conform Sentinței penale nr. 2234 din 15 noiembrie 2005, pronunțată de instanța menționată, în Dosarul penal nr. 9276/2005 privind pe G.A., în vederea cercetării acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. S-a susținut că, deși au solicitat informații referitoare la dosarul respectiv, nu au primit niciun fel de date în acest sens, motiv pentru care, în opinia lor, magistrații nominalizați ar face parte dintr-un cerc infracțional al crimei organizate, dezvoltate de un oarecare clan mafiot, din care fac parte C.F., C.I.

și G.A. Din analiza actelor dosarului, parchetul a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 2234 din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în Dosarul nr. 9276/2005 în temeiul art. 285 C. proc. pen. raportat la art. 216 și art. 221 C. proc. pen., s-a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru a se pronunța cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 291 C. pen. de către persoana cercetată, G.A. La data de 2 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, prin Rezoluția nr. 11332/P/2005, din aceeași dată, în temeiul art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C. pen.

și art. 242 raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 lit. d) C. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 și 292 C. pen., precum și încetarea urmăririi penale pentru învinuitul G.A., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. Aceeași instituție comunică atât lui G.A. cât și lui C.C., la data de 21 iunie 2006, soluția dispusă în dosarul menționat. Anterior celor două documente oficiale, la data de 16 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, prin Rezoluția nr. 6269/P/2001, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.A. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., soluție, de asemenea, comunicată atât învinuitului cât și lui C.C., la data de 30 mai 2005. Împotriva soluției date în cauză, C.C. a formulat o plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, plângere respinsă prin Rezoluția nr. 1615/VIII-1/2005 a aceleiași instituții, acesta luând la cunoștință de soluția pronunțată în cauză. În raport de probatoriul administrat, parchetul a constatat că în cauză nu se susțin din niciun punct de vedere aspectele reclamate de C.C., motiv pentru care în sarcina prim-procurorului și prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, respectiv, F.G.

și D.U., nu pot fi reținute comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, trafic de influență, asociere pentru comiterea de infracțiuni, fapte prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 257 C. pen. și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece probele administrate în cauză, nu confirmă existența faptelor. În privința infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și supunere la rele tratamente, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției sus-menționate, petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., plângere ce a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin Sentința penală nr. 722 din 20 noiembrie 2007 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de către acesta împotriva Ordonanței nr. 29/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în favoarea Curții de Apel București. Analizând actele dosarului, Curtea constată că plângerea formulată este neîntemeiată, ordonanța pronunțată de neîncepere a urmăririi penale față de intimați fiind legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate, nerezultând niciun fel de indicii privind săvârșirea infracțiunilor reclamate, respectiv de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și intereselor publice, trafic de influență și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Curtea a reținut că, în declarația dată, petentul nu a oferit date din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângere, limitându-se a preciza faptul că a depus la Consiliul Superior al Magistraturii dovezi privind actele de corupție și trafic de influență practicate de către numita C.F. la nivelul procurorilor și judecătorilor, iar cu privire la cei doi intimați precizând numai că „sunt interese de grup în vederea asigurării protecției penale viagere a domnului C.”, deținând, în acest sens, informații de la un ziarist. Pe de altă parte, în plângerea cu care instanța a fost sesizată, deși face referire la soluțiile pronunțate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, petentul nu aduce nicio critică ordonanței atacate ci învederează aspecte legate de un litigiu civil, susținând că numita C.F.

nu respectă amplasamentul terenului dobândit prin actul de proprietate, ocupându-i abuziv o parte din proprietatea sa, solicitând stabilirea cu exactitate a suprafețelor de teren ocupate abuziv de acesta, obligarea Primăriei sectorului 6 București, să întocmească actele legale de expropriere a unor suprafețe de teren și stabilirea „întregului câmp infracțional desfășurat de C.F. pentru manipularea permanentă a justiției”. În raport cu aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 81 din 30 martie 2009 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către C.C. împotriva Ordonanței nr. 29/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ordonanță pe care a menținut-o.

Instanța l-a obligat pe petent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționarul C.C., fără a-l motiva, în scris. Recurentul nu s-a prezentat nici în instanță spre a-și motiva recursul, iar instanța, verificând din oficiu, hotărârea atacată, nu a găsit motive de natură a arăta că aceasta ar putea fi apreciată, ca netemeinică sau nelegală. În atare situație, Curtea va trebui să privească recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și a-l respinge, ca atare, menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciar către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.C. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.