ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii,
împotriva actelor procurorului, de față:
Prin rezoluția din 16 ianuarie 2009, dată în Dosarul
nr. 10/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit.
a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat S.G.
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.
În motivarea
rezoluției procurorul de caz a reținut că, la 27 noiembrie 2007 petenta M.A. a
adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București o plângere împotriva
rezoluției din Dosarul nr. 262/P/2007 al aceluiași parchet, printre altele
solicitând și cercetarea penală a procurorului G.S. cel care prin rezoluția
citată l-a favorizat pe procurorul D.N. și implicit pe membrii Consiliului de
Administrație a S.C. CEC S.A. (f. 1-2 dosar urmărire penală), pentru
infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.
Pentru soluționarea
plângerii, procurorul a dispus atașarea Dosarului nr. 262/P/2007 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București.
Din examinarea
actelor dosarului a rezultat că petenta s-a adresat la 1 martie 2007 cu
plângere împotriva rezoluției nr. 227/VIII/1/2007 dată de prim-procurorul
Parchetului de pe lângă Tribunalul București la 31 ianuarie 2007. Prin această
rezoluție prim-procurorul D.N. a respins plângerea petentei împotriva
rezoluției nr. 1850/II/2/2005 a primului procuror adjunct al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu privire la soluția adoptată în Dosarul
penal nr. 11753/P/2004, ca fiind neîntemeiată.
Prin rezoluția nr. 262/P/2007
din 2 noiembrie 2007 magistratul G.S. - procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București a dispus în baza art. 228 alin. (1) C. proc.
pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale
sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., în
privința primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, D.N.
În motivarea soluției
se arată că în cauză nu sunt indicii în legătură cu comiterea vreunei fapte
penale. Modul în care prim procurorul D.N. a soluționat plângerea împotriva
rezoluției nr. 1850/II/2/2005 a primului procuror adjunct de pe lângă
Judecătoria Sectorului 3 București se află în concordanță cu dispozițiile art. 275-278
C. proc. pen. art. 64 alin. (3) și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară iar pe de altă parte că sintagma „neîntemeiată”
folosită în rezoluție, nu reprezintă temeiul juridic, cum greșit interpretează
persoana vătămată, ci o parte a motivelor care justifică actul respingerii
plângerii.
Revenind la plângerea
penală formulată împotriva procurorului S.G., se arată că afirmațiile petentei
din plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu își
au susținere în prevederile Codului de procedură penală procurorul având
libertatea de a aprecia cu privire la actele premergătoare ce urmează a fi
efectuate și pe care își fundamentează soluția de neîncepere a urmăririi
penale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 224 C. proc. pen. și art. 62 și
63 din același cod.
Soluția de neîncepere
a urmăririi penale a fost luată după verificarea rezoluțiilor nr. 1850/II/2/2005
a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și nr. 227/VIII/1/2007
a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În fine s-a apreciat
că în speță nu se poate vorbi de prejudicierea intereselor petentei prin
rezoluția adoptată de procurorul G.S. în Dosarul nr. 262/P/2007, câtă vreme
legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării acestor soluții la procurorul
ierarhic conform art. 275-278 C. proc. pen. și apoi potrivit art. 278
1
C. proc. pen. prin plângere în fața judecătorului.
Plângerea formulată împotriva
rezoluției nr. 10/P/2008 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost
respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1415/803/II/2/2009 din 27
februarie 2009 date de procurorul șef al Secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Prin plângerea
formulată în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., petenta a solicitat
ca, în urma admiterii plângerii să fie trimisă cauza procurorului competent
spre soluționare.
A susținut în esență
că nici procurorul șef de secție nu a cercetat punctual plângerea privind
faptele săvârșite de procurorul S.G., nu explică de ce membrii Consiliului de
Administrație a S.C. CEC S.A. nu pot justifica de ce nu au putut să-i
răscumpere obligațiile pe care le deține în valoare de 2.992.000 dolari SUA.
Verificând
rezoluțiile atacate, conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., pe
baza lucrărilor și materialului din dosarul înaintat de parchet, în cursul
judecății nefiind prezentate înscrisuri noi, Înalta Curte constată că plângerea
este nefondată.
În plângerea penală
formulată de petentă împotriva prim procurorului D.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, S.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi
penale.
Petenta susține că
prin această soluție procurorul S.G. l-a favorizat pe făptuitor fără a aduce
dovezi sau acte în sprijinul afirmației.
Mai mult decât atât
cum corect s-a motivat în rezoluția atacată prin plângerea de față, rezoluția nr.
262/P/2007 ca orice soluție de neurmărire este supusă atacării conform
dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. la procurorul superior iar în măsura
în care petenta nu era mulțumită de soluție avea posibilitatea de a se adresa
cu plângere conform art. 278
1
C. proc. pen. la Curtea de Apel București.
Având în vedere că
rezoluțiile adoptate în cauză sunt legale și temeinice, Înalta Curte urmează ca
în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă
plângerea ca neîntemeiată și să mențină rezoluția de neîncepere a urmăririi
penale față de magistrat procuror S.G.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției
10/P/2008 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o
menține.
Obligă petiționara să
plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 iunie 2009.