ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii, împotriva actelor procurorului, de față: Prin rezoluția din 16 ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 10/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat S.G. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. În motivarea rezoluției procurorul de caz a reținut că, la 27 noiembrie 2007 petenta M.A. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București o plângere împotriva rezoluției din Dosarul nr. 262/P/2007 al aceluiași parchet, printre altele solicitând și cercetarea penală a procurorului G.S.

cel care prin rezoluția citată l-a favorizat pe procurorul D.N. și implicit pe membrii Consiliului de Administrație a S.C. CEC S.A. (f. 1-2 dosar urmărire penală), pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen. Pentru soluționarea plângerii, procurorul a dispus atașarea Dosarului nr. 262/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Din examinarea actelor dosarului a rezultat că petenta s-a adresat la 1 martie 2007 cu plângere împotriva rezoluției nr. 227/VIII/1/2007 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București la 31 ianuarie 2007. Prin această rezoluție prim-procurorul D.N. a respins plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 1850/II/2/2005 a primului procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu privire la soluția adoptată în Dosarul penal nr. 11753/P/2004, ca fiind neîntemeiată.

Prin rezoluția nr. 262/P/2007 din 2 noiembrie 2007 magistratul G.S. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., în privința primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, D.N. În motivarea soluției se arată că în cauză nu sunt indicii în legătură cu comiterea vreunei fapte penale. Modul în care prim procurorul D.N. a soluționat plângerea împotriva rezoluției nr. 1850/II/2/2005 a primului procuror adjunct de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București se află în concordanță cu dispozițiile art. 275-278 C. proc.

pen. art. 64 alin. (3) și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară iar pe de altă parte că sintagma „neîntemeiată” folosită în rezoluție, nu reprezintă temeiul juridic, cum greșit interpretează persoana vătămată, ci o parte a motivelor care justifică actul respingerii plângerii. Revenind la plângerea penală formulată împotriva procurorului S.G., se arată că afirmațiile petentei din plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu își au susținere în prevederile Codului de procedură penală procurorul având libertatea de a aprecia cu privire la actele premergătoare ce urmează a fi efectuate și pe care își fundamentează soluția de neîncepere a urmăririi penale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 224 C. proc.

pen. și art. 62 și 63 din același cod. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost luată după verificarea rezoluțiilor nr. 1850/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și nr. 227/VIII/1/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În fine s-a apreciat că în speță nu se poate vorbi de prejudicierea intereselor petentei prin rezoluția adoptată de procurorul G.S. în Dosarul nr. 262/P/2007, câtă vreme legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării acestor soluții la procurorul ierarhic conform art. 275-278 C. proc. pen. și apoi potrivit art. 278 1 C. proc. pen. prin plângere în fața judecătorului.

Plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 10/P/2008 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1415/803/II/2/2009 din 27 februarie 2009 date de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin plângerea formulată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenta a solicitat ca, în urma admiterii plângerii să fie trimisă cauza procurorului competent spre soluționare. A susținut în esență că nici procurorul șef de secție nu a cercetat punctual plângerea privind faptele săvârșite de procurorul S.G., nu explică de ce membrii Consiliului de Administrație a S.C.

CEC S.A. nu pot justifica de ce nu au putut să-i răscumpere obligațiile pe care le deține în valoare de 2.992.000 dolari SUA. Verificând rezoluțiile atacate, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul înaintat de parchet, în cursul judecății nefiind prezentate înscrisuri noi, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată. În plângerea penală formulată de petentă împotriva prim procurorului D.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, S.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Petenta susține că prin această soluție procurorul S.G. l-a favorizat pe făptuitor fără a aduce dovezi sau acte în sprijinul afirmației.

Mai mult decât atât cum corect s-a motivat în rezoluția atacată prin plângerea de față, rezoluția nr. 262/P/2007 ca orice soluție de neurmărire este supusă atacării conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. la procurorul superior iar în măsura în care petenta nu era mulțumită de soluție avea posibilitatea de a se adresa cu plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. la Curtea de Apel București. Având în vedere că rezoluțiile adoptate în cauză sunt legale și temeinice, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea ca neîntemeiată și să mențină rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrat procuror S.G. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției 10/P/2008 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.