ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1204/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 201/F din 06

noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petenta R.S. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 273/P/2009 din 30 iunie 2009 dispusă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați față de intimatul I.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 249, art. 289 și art. 291 C. pen., menținând

rezoluția atacată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut în fapt că petenta R.S., la data de 23 aprilie 2009,

a formulat plângere penală împotriva subcomisarului de poliție I.S., din cadrul

Secției nr. x Poliție Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art.

289 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

A susținut petenta în

plângerea penală formulată că a fost cercetată într-un dosar penal, fiind

trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 2316/P/2004 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați, iar ulterior condamnată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., iar în

dosarul respectiv, referatul de terminare a urmăririi penale a fost întocmit de

intimat, care a consemnat în actul respectiv o mențiune nereală și anume că

"învinuita R. nu recunoaște că a sustras bani din gestiune".

Petiționara a

apreciat că intimatul ar fi comis infracțiunile imputate în condițiile în care

din conținutul declarațiilor respective nu rezultă acest fapt.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a concluzionat că subcomisarul I.S. nu a

comis vreo faptă penală cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 2316/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, dispunându-se neînceperea urmăririi

penale față de acesta, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Rezoluția a fost

atacată cu plângere de către petiționară, în temeiul art. 278 C. proc. pen.,

plângere care i-a fost respinsă ca nefondată de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Nemulțumită de

soluție, petenta s-a adresat instanței în condițiile art. 278

1

C.

proc. pen., susținând că "nu a existat împrejurare pe care s-a întemeiat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.S." și a

solicitat desființarea rezoluțiilor și judecarea pe fond a cauzei de către

Curtea de Apel Galați.

Instanța învestită cu

soluționarea plângerii a constatat, în esență, că actele premergătoare

efectuate în cauză nu au confirmat susținerile petentei, respectiv nu a

rezultat că intimatul, cu ocazia instrumentării dosarului în care petenta a

avut calitatea de inculpată, și-ar fi încălcat din culpă vreo îndatorire de

serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare importantă a intereselor legale ale

petentei și nici că ar fi falsificat un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia,

înscris pe care să-l fi folosit în vederea producerii unor consecințe juridice,

deși ar fi cunoscut că este fals.

A motivat instanța că

mențiunea făcută de către intimat în cuprinsul referatului de terminare a

urmăririi penale în Dosarul nr. 2316/P/2004, în sensul că învinuita R.S. nu a

recunoscut că ar fi sustras bani din gestiune în loc să consemneze că aceasta a

refuzat să dea declarații asupra acuzației care i s-a adus, nu poate conduce

prin ea însăși la concluzia că intimatul ar fi comis faptele imputate.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs petenta, care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a-și motiva cererea.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar, în

condițiile impuse de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul declarat de către petiționară este nefondat.

În condițiile în care

din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul I.S. ar

fi comis vreo faptă prevăzută de legea penală cu ocazia instrumentării

Dosarului penal nr. 2316/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,

soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de acesta apare ca fiind

corectă.

Mențiunea făcută de

intimat în cuprinsul referatului de terminare a urmăririi penale pe care l-a

întocmit în dosarul penal menționat, în care a consemnat că învinuita R.S. nu a

recunoscut sustragerea banilor din gestiune, nu a fost o mențiune de natură să

producă o vătămare petiționarei și nici aptă să producă consecințe juridice,

cât timp trimiterea în judecată a învinuitei s-a făcut de către procuror pe

baza probelor administrate în cauză, iar mențiunea respectivă a reprezentat o

apreciere a intimatului față de refuzul petentei (învinuită în respectiva

cauză) de a da declarații cu privire la infracțiunea de delapidare reținută în

sarcina sa.

Așa fiind, hotărârea

primei instanțe, prin care rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă

de procuror față de intimat a fost menținută ca o consecință a respingerii

plângerii formulate de petiționară, este legală și temeinică, astfel că

recursul declarat împotriva acestei hotărâri apare ca nefondat și va fi respins

ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara R.S. împotriva Sentinței penale nr.

201/F din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2010.