ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5739/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25

octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a de contencios

administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea

soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr.

109/2010, aprobată prin Legea nr. 70/2001 privind unele măsuri financiar

bugetare, invocată de către reclamant și a respins ca inadmisibilă cererea de

sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor.

Prin

încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 02 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a

dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul

încheierii de ședință din data de 25 octombrie 2011, în sensul că s-a menționat

că „se sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010, iar nu a

excepției de nelegalitate a acelorași dispoziții”.

În ceea ce

privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Curtea

analizând excepția sub aspectul admisibilității sale, a constatat că aceasta nu

privește o dispoziție care are legătură cu soluționarea cauzei.

S-a mai

reținut că reclamantul nici măcar nu a fost în măsură a preciza sub ce aspect

aceste dispoziții contravin Constituției.

Cât privește

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Titlul XVI din Legea nr.

247/2005, Curtea a constatat că reclamantul a arătat în cuprinsul acesteia că

prorogarea termenului de amânare a înregistrării ședințelor de judecată este

cauzată de imposibilitate premeditată de a achiziționa echipamentele.

A apreciat că

textul încalcă dispozițiile constituționale referitor la înfăptuirea justiției

(art. 124), realizarea justiției (art. 126), publicitatea ședinței de judecată

(art. 127), egalitatea în drepturi(art. 16), libertatea de exprimare (art. 30).

A mai

constatat Curtea că deși reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 3 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - „Dispozițiile

prezentei legi privind înregistrarea ședințelor de judecată, precum și cele

privind numirea la birourile de informare și relații publice a absolvenților

unei facultăți de jurnalistică sau a specialiștilor în comunicare, se aplică de

la 01 iulie 2006.”

„Ceea ce se

reclamă este prorogarea termenului anterior menționat până la data de 01

ianuarie 2012, astfel cum s-a dispus prin art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010.”

Prin aceeași încheiere

pronunțată la data de 25 octombrie 2011, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate

privește o dispoziție dintr-o ordonanță în vigoare, aplicabilă în speță, reținând

totodată că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, sesizând Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției în discuție.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs E.D.M. în nume propriu și în calitate de mandatar al

recurentului E.N.G., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii

cererilor de sesizare a Curții Constituționale pentru judecarea excepțiilor de neconstituționalitate

invocate.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Titlul

XVI din Legea nr. 247/2005 și ale art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, deoarece prevederile legale au legătură

cu soluționarea cauzei.

Analizând ațele

și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond

a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29

alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și

art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Litigiul de fond

în care a fost invocată această excepție are ca obiect anularea unei decizii emise

de către C.N.S.A.S., prin care s-a reținut în privința pârâtului A.E. faptul că

nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste.

În raport de obiectul

și de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat

judicios că soluționarea fondului pricinii nu depinde de rezolvarea excepției de

neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant cu privire la dispozițiile

art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004, în cazul de față nefiind indicat sub

ce aspect aceste dispoziții contravin Constituției și nici drepturile pretins a

fi fost vătămate prin actul administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare.

În consecință,

nu se impunea sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din actul normativ menționat,

invocată de recurentul-reclamant.

Prin motivele

de recurs se susține de către recurent că în mod greșit instanța de fond a respins

și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 3 din Titlul XVI din Legea nr. 247/2005.

Aceste susțineri

nu pot fi primite. În primul rând trebuie precizat faptul că reclamantul-recurent

a invocat de fapt excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G.

nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare conform căruia: „Termenul prevăzut

la art. 3 din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, de la

care se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată,

se prorogă până la data de 01 ianuarie 2012”.

Prin încheierea

recurată, Curtea a constatat ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

anterior menționate privește o dispoziție dintr-o ordonanță în vigoare, aplicabilă

în speță, reținând totodată că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, republicată, sesizând astfel Curtea Constituțională pentru soluționarea

excepției în discuție.

Față de cele anterior

menționate și nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate

în acest sens, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de E.D.M. în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentului E.N.G.

împotriva încheierii din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VlII-a administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.