ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3112/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, a fost înregistrat recursul declarat de revizuenta G.V.A. împotriva

deciziei nr. 94 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I

civilă, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală P. pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991, G.I., Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, S.H.,

având ca obiect „fond funciar-revizuire”.

Prin încheierea de ședință

din data de 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a dispus suspendarea

judecării, cauzei conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța a constatat că

niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în

lipsă, așa încât sunt aplicare dispozițiile legale enunțate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs

revizuenta

G.V.A., arătând că nu a cunoscut prevederile art. 242 C. proc. civ., de a solicita

prin cerere judecarea în lipsă.

La termenul de judecată

din data de 4 iunie 2013, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității

recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva hotărârilor

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga.

Conform art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., „Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va

pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția

celor pronunțate în recurs”.

În speță, recursul declarat

de revizuenta G.V.A. vizează o încheiere de suspendare a judecății, care a fost

pronunțată de curtea de apel în recurs.

Prin urmare, sunt incidente

dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează

o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare

a judecării cauzei pronunțate în faza procesuală a recursului.

De altfel, prin decizia

nr. 1019/2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că, potrivit art. 282

alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii

susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum

împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat că

împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului

este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului

în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de

lege pentru celelalte situații.

Astfel, întrucât stadiul

procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil

și încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește acest caracter,

urmând soarta hotărârii finale.

În consecință, față de

caracterul irevocabil al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul exercitat împotriva încheierii de

ședință din data de 17 aprilie 2013 va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuenta G.V.A. împotriva încheierii de ședință din data

de 17 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2013.