ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2015

Asupra cauzei

civile de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data

de 9 octombrie 2013, reclamanta C.C. a

solicitat, în

temeiul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea deciziei nr.

4650

din 1 mai 2013 pronunțată de această instanță, susținând că este

contrară altor decizii, respectiv nr. 6224, nr. 6225,

nr. 6226 și nr. 6223

din 06 iunie 2013

și nr. 5343 din 21 mai 2013, toate pronunțate de Curtea

de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 9272 din 4 noiembrie

2013, Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă, având în vedere că hotărârile

pretins potrivnice invocate de revizuentă, au fost pronunțate de această

instanță, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, la data de 4 decembrie 2013, sub nr. l

550/54/2013.

Prin încheierea de ședința din data de

11 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a dispus

suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., pentru lipsa părților.

La data de 18 mai 2015, Înalta Curte,

din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a

cererii de revizuire, fixându-se termen de judecată la 25 septembrie 2015.

Analizând această excepție, Înalta Curte

constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente;

Potrivit art. 248 alin.

(1)

C. proc. civ., orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a interveni perimarea

în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află,

trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în

nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Acesta este și cazul în speță,

întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 11 aprilie 2014, părțile

au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, tară să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 14 aprilie 2015, când s-a împlinit termenul

de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile

nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe roi în vederea

continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând

totodată, că

potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept

și că potrivit art. 252 alin. (l) teza

I

C. proc. civ.,

ea se poate

constata și

din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea

de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuenta C.C. împotriva deciziei nr. 7727

din 3 septembrie 2013 a

Curții

de Apel Craiova, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.