ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2015

Deliberând asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 noiembrie 2013, în

temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 1, pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ.,

contestatorul P.D. a solicitat desființarea Hotărârii nr. 4787 din 24 octombrie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceiași contestator împotriva Deciziei

civile nr. 507 din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

La

termenul din data de 02 aprilie 2034, instanța a suspendat în raport de

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de

revizuirii.

La data de 20

mai 2015, cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la data 03 iunie 2015

pentru când părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare.

La termenul de

judecată astfel stabilit, instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării

cererii de revizuire formulate de P.D., în raport de dispozițiile art. 252 C.

proc. civ., a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Înalta Curie constată că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 20 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform

acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar Împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp

de 1 an.

Ca atare,

perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a

părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de

sancțiune cât și de desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță,

din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 02 aprilie 2014 - data

suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință,

se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, cererea

de revizuire formulată de revizuentul P.D. fiind perimată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul P.D. împotriva Deciziei civile

nr. 4787 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 iunie 2015.