ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1895/2015

Asupra cauzei civile de față constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, la data de 27 noiembrie 2013, reclamanta B.M.M. a

solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr.

7657 din 3 septembrie 2013 pronunțată de această instanță, susținând că este

contrară altor decizii, respectiv nr. 6224, nr. 6225, nr. 6226 și nr. 6223 din

06 iunie  2013 și nr. 5343 din 21.05,2013, toate pronunțate de Curtea de Apel

Craiova.

Prin decizia nr. 9210

din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel

Craiova,

secția I-a civilă, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice invocate de

revizuentă au fost pronunțate de această

instanță,

în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei

Curți de Casație

și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2013.

Prin încheierea de ședință din data de

11 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, a dispus suspendarea judecății

cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru lipsa

părților.

La data de 18

mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea

discutării excepției de perimare a cererii de revizuire,

fixându-se

termen de judecată la 25 septembrie 2015.

Analizând aceasta excepție, Înalta Curte

constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă

cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de

un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în

nelucrare să fie

cauzată

de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să

nu se fi

săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei,

situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în

acest scop, deși aveau posibilitatea

să o facă.

Acesta este și

cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății

recursului în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

, măsură dispusă la termenul din 11

aprilie 2014, părțile au lăsat

să

treacă un interval de timp mai mare de un an, tară să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării

judecății recursului

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de

14 aprilie 2015,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și

(5) C. proc. civ., părțile nu au

înregistrat

nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza i C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE»

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire

formulată de revizuenta B.M.M. împotriva deciziei nr. 7637 din 3 septembrie

2013 a Curții de Apei Craiova, secția l civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.