ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1895/2015

Asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 27 noiembrie 2013, reclamanta B.M.M. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 7657 din 3 septembrie 2013 pronunțată de această instanță, susținând că este contrară altor decizii, respectiv nr. 6224, nr. 6225, nr. 6226 și nr. 6223 din 06 iunie 2013 și nr. 5343 din 21.05,2013, toate pronunțate de Curtea de Apel Craiova. Prin decizia nr. 9210 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice invocate de revizuentă au fost pronunțate de această instanță, în baza art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2013. Prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru lipsa părților. La data de 18 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de revizuire, fixându-se termen de judecată la 25 septembrie 2015. Analizând aceasta excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Acesta este și cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. , măsură dispusă la termenul din 11 aprilie 2014, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, tară să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 14 aprilie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza i C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE»

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta B.M.M. împotriva deciziei nr. 7637 din 3 septembrie 2013 a Curții de Apei Craiova, secția l civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.