ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 852/2015

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Deliberând asupra apelului

de față, Curtea constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1826 din 10

octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de

repunere pe rol, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată

și modificată, formulată de reclamanta B.B., în contradictoriu cu pârâții R.S.M.,

G.A., G.S., Z.A., Z.A., M.L., C.L., SC A.G. TV SA, SC A. TV SA, S.O. și G.D.M. și

a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâta G.A. a sumei de 3000 RON și către

pârâtul O.S. a sumei de 2480 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel recurenta-reclamantă B.B., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul din data de

07 februarie 2013, Curtea a pus în vedere apelantei reclamante să efectueze demersuri

pentru a indica domiciliile intimaților persoane fizice în vederea citării și să

mai depună la dosar încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate

tuturor părților, sub sancțiunea aplicării disp. art. 155

1

C. proc. civ.

Prin încheierea din data

de 21 martie 2013 s-a dispus suspendarea judecării apelului, în baza art. 155

1

C. proc. civ., până la indicarea de către apelanta-reclamantă a domiciliilor intimaților

persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 07

februarie 2013.

La data de 18 martie 2014

apelanta reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Totodată apelanta reclamanta

a declarat recurs împotriva încheierii din data de 21 martie 2013 prin care s-a

dispus suspendarea judecării recursului.

Prin încheierile din data

de 15 mai 2014 și 04 septembrie 2014 cauza a fost amânată în vederea soluționării

recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 martie 2013, care a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1493 din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul din data de

27 noiembrie 2014 Curtea a constatat că independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea

obligațiilor de către parte, se impune repunerea cauzei pe rol la cererea părții

și a pus în discuție excepția de perimare a cererii de apel întemeiată pe disp.

art. 248 și urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 483A din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă,

a constatat perimată cererea de recurs (în realitate apel) formulată de reclamanta

B.B., constatând că, de la 21 martie 2013, când s-a dispus suspendarea judecării

apelului în baza art. 155

1

C. proc. civ., până la indicarea de către

apelanta – reclamantă a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor

stabilite prin încheierea de la termenul din 7 februarie 2013, cauza a rămas în

nelucrare din vina apelantei.

S-a constatat că aceasta

nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și nici nu se poate reține

incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare,

în sensul dispozițiilor art. 249 – 251 C. proc. civ.

Prin urmare, s-a apreciat

că sunt aplicabile dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

S-a considerat că solicitarea

de repunere pe rol formulată de apelanta – reclamantă prin cererea de la 18 martie

2014 nu a întrerupt cursul perimării, câtă vreme prin aceasta apelanta nu și-a îndeplinit

obligațiile stabilite prin încheierea din 21 martie 2013, în cererea respectivă

menționând doar că va depune până la termenul stabilit dovezile în susținerea dispariției

motivelor care au condus la suspendare.

De asemenea, s-a reținut

că depunerea la 27 noiembrie 2014 a cererii de apel cuprinzând domiciliile intimaților

persoane fizice nu poate fi luată în considerare, deoarece a fost făcută după împlinirea

termenului de perimare.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.B., criticând-o ca nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de

recurs, recurenta reclamantă a susținut că, în mod eronat s-a constatat perimarea

cererii sale de apel și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

S-a învederat de către

recurentă că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea

judecății are efect întreruptiv de perimare.

Totodată, s-a invocat

faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere pe rol formulate

la 18 martie 2013, înăuntrul termenului de perimare de un an.

Recurenta a susținut că,

raportat la prevederile art. 249 și 155

1

C. proc. civ., cererea de redeschidere

a judecății are efect intreruptiv de perimare, iar art. 250 alin. (3) statuează

că perimarea se suspendă atâta timp cât împotriva încheierii de suspendare în baza

prevederilor art. 155

1

C. proc. civ. este declarat recurs.

Pe cale de consecință,

recurenta a solicitat să se constate că nu a operat perimarea, întrucât a depus

lista cu domiciliile pârâților persoane fizice chiar odată cu depunerea cererii

de repunere pe rol, astfel că se impune casarea hotărârii recurate și continuarea

judecării apelului.

La termenul din 24 martie

2015, recurenta reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 253

alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 16, 21, 123 alin. (1) și art. 125

alin. (1) din Constituție.

Prin încheierea din 24

martie 2015, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției menționate, pentru motivele expuse în cuprinsul considerentelor

acesteia.

Examinând criticile invocate

de recurenta reclamantă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul

este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin sentința civilă

nr. 1826 din 10 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IV–a civilă, a respins

cererea de repunere pe rol și acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată

de reclamanta B.B. în contradictoriu cu intimații pârâți R.S.M., G.A., G.S., Z.A.,

Z.A., M.L., B.A., C.L., O.S., G.D.M., SC A.G. TV SA și SC A. TV SA.

A fost obligată reclamanta

la plata cheltuielilor de judecată către pârâții G.A. și O.S.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamanta.

La termenul din 7 februarie

2013, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, i-a pus în vedere apelantei

reclamante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaților pârâți

persoane fizice, în vederea citării și să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor

art. 155

1

C. proc. civ., încă 8 exemplare ale motivelor de apel, pentru

a fi comunicate tuturor părților, acordându-se un nou termen de judecată la data

de 21 martie 2014.

Prin încheierea din 21

martie 2014, Curtea de Apel București, în baza art. 155

1

C. proc. civ.,

a suspendat judecata apelului împotriva sentinței civile nr. 1826 din 10 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, până la indicarea

de către aceasta a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite

prin încheierea de la termenul din 7 februarie 2013.

Recursul declarat de apelanta

reclamantă împotriva încheierii menționate a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 1493 din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155

1

alin.

(1) C. proc. civ. au fost legal aplicate.

Într-adevăr, la data de

18 martie 2014, apelanta reclamantă a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei,

fără a indica domiciliile pârâților intimați, solicitând citarea acestora la locul

de muncă, respectiv Șoseaua B.–P., sectorul 1 București și precizând că va depune

până la termenul stabilit, dovezile în susținerea dispoziției motivelor care au

condus la suspendarea dosarului.

La termenul din 15 mai

2014 având în vedere că la aceeași dată la care s-a formulat cererea de repunere

pe rol, s-a depus și recursul împotriva încheierii de suspendare a judecății în

temeiul art. 155

1

C. proc. civ., instanța de apel a amânat discutarea

cererii de repunere pe rol, acordând termen în acest sens la 15 mai 2014 și apoi

la 4 septembrie 2014 și 27 noiembrie 2014.

Așa cum rezultă din practicaua

deciziei recurate, la termenul din 27 noiembrie 2014, instanța de apel a pus în

discuție cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă, cerere în

legătură cu care s-a reținut, prin considerentele deciziei atacate, că nu este de

natură să întrerupă cursul perimării, câtă vreme prin aceasta apelanta nu și-a îndeplinit

obligațiile stabilite prin încheierea de la 21 martie 2013, respectiv nu a indicat

domiciliile persoanelor fizice având calitatea de pârât.

La același termen s-a

pus în discuție excepția perimării invocată de pârâtul intimat O.S., conform

art. 252 alin. (2) C. proc. civ., nefiind necesară o nouă citare a reclamantei apelante

prezente, (câtă vreme perimarea s-a invocat pe cale de excepție).

Prin urmare este nefondată

critica recurentei vizând efectul intreruptiv de perimare al cererii de repunere

pe rol formulate la 18 martie 2014.

De asemenea, este nefondată

critica vizând nepronunțarea asupra cererii de repunere pe rol, cerere pusă în dezbaterea

părților la termenul din 27 noiembrie 2014, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei

atacate, contrar susținerilor recurentei.

Potrivit dispozițiilor

art. 250 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este

împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința

sa.

Stabilirea dacă împrejurările

care au împiedicat partea interesată să stăruie în judecată erau sau nu mai presus

de voința acesteia, reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței.

În acest context, instanța

de apel a reținut în mod legal că nici recursul declarat împotriva încheierii de

suspendare nu are efect întrerupător de perimare, câtă vreme a fost respins prin

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatându-se legalitatea încheierii

de suspendare a judecății apelului.

Pe cale de consecință,

se va reține că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând împlinit termenul de perimare de un

an, în care cauza a rămas în nelucrare din vina reclamantei apelante, care nu a

înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, luate prin încheierea din 21 martie

2013.

Depunerea la termenul

din 27 noiembrie 2014 a unei cereri de apel cuprinzând domiciliile pârâților persoane

fizice nu poate fi luată în considerare, fiind făcută în afara termenului de perimare.

Prin urmare se va constata

că nu este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Celelalte critici întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind

invocate formal.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul

reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.B. împotriva deciziei nr. 483/A din 27 noiembrie

2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.