ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 852/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Deliberând asupra apelului de față, Curtea constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1826 din 10 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată și modificată, formulată de reclamanta B.B., în contradictoriu cu pârâții R.S.M., G.A., G.S., Z.A., Z.A., M.L., C.L., SC A.G. TV SA, SC A. TV SA, S.O. și G.D.M. și a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâta G.A. a sumei de 3000 RON și către pârâtul O.S. a sumei de 2480 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel recurenta-reclamantă B.B., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul din data de 07 februarie 2013, Curtea a pus în vedere apelantei reclamante să efectueze demersuri pentru a indica domiciliile intimaților persoane fizice în vederea citării și să mai depună la dosar încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor părților, sub sancțiunea aplicării disp. art. 155 1 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 21 martie 2013 s-a dispus suspendarea judecării apelului, în baza art. 155 1 C. proc. civ., până la indicarea de către apelanta-reclamantă a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013. La data de 18 martie 2014 apelanta reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Totodată apelanta reclamanta a declarat recurs împotriva încheierii din data de 21 martie 2013 prin care s-a dispus suspendarea judecării recursului. Prin încheierile din data de 15 mai 2014 și 04 septembrie 2014 cauza a fost amânată în vederea soluționării recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 martie 2013, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1493 din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. La termenul din data de 27 noiembrie 2014 Curtea a constatat că independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor de către parte, se impune repunerea cauzei pe rol la cererea părții și a pus în discuție excepția de perimare a cererii de apel întemeiată pe disp.

art. 248 și urm. C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 483A din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a constatat perimată cererea de recurs (în realitate apel) formulată de reclamanta B.B., constatând că, de la 21 martie 2013, când s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza art. 155 1 C. proc. civ., până la indicarea de către apelanta – reclamantă a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 7 februarie 2013, cauza a rămas în nelucrare din vina apelantei. S-a constatat că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și nici nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în sensul dispozițiilor art. 249 – 251 C. proc.

civ. Prin urmare, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 248 C. proc. civ. S-a considerat că solicitarea de repunere pe rol formulată de apelanta – reclamantă prin cererea de la 18 martie 2014 nu a întrerupt cursul perimării, câtă vreme prin aceasta apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 21 martie 2013, în cererea respectivă menționând doar că va depune până la termenul stabilit dovezile în susținerea dispariției motivelor care au condus la suspendare. De asemenea, s-a reținut că depunerea la 27 noiembrie 2014 a cererii de apel cuprinzând domiciliile intimaților persoane fizice nu poate fi luată în considerare, deoarece a fost făcută după împlinirea termenului de perimare.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.B., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, recurenta reclamantă a susținut că, în mod eronat s-a constatat perimarea cererii sale de apel și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. S-a învederat de către recurentă că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății are efect întreruptiv de perimare. Totodată, s-a invocat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere pe rol formulate la 18 martie 2013, înăuntrul termenului de perimare de un an. Recurenta a susținut că, raportat la prevederile art. 249 și 155 1 C. proc.

civ., cererea de redeschidere a judecății are efect intreruptiv de perimare, iar art. 250 alin. (3) statuează că perimarea se suspendă atâta timp cât împotriva încheierii de suspendare în baza prevederilor art. 155 1 C. proc. civ. este declarat recurs. Pe cale de consecință, recurenta a solicitat să se constate că nu a operat perimarea, întrucât a depus lista cu domiciliile pârâților persoane fizice chiar odată cu depunerea cererii de repunere pe rol, astfel că se impune casarea hotărârii recurate și continuarea judecării apelului. La termenul din 24 martie 2015, recurenta reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 253 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 16, 21, 123 alin. (1) și art. 125 alin. (1) din Constituție.

Prin încheierea din 24 martie 2015, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției menționate, pentru motivele expuse în cuprinsul considerentelor acesteia. Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin sentința civilă nr. 1826 din 10 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IV–a civilă, a respins cererea de repunere pe rol și acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta B.B. în contradictoriu cu intimații pârâți R.S.M., G.A., G.S., Z.A., Z.A., M.L., B.A., C.L., O.S., G.D.M., SC A.G.

TV SA și SC A. TV SA. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâții G.A. și O.S. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. La termenul din 7 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, i-a pus în vedere apelantei reclamante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaților pârâți persoane fizice, în vederea citării și să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., încă 8 exemplare ale motivelor de apel, pentru a fi comunicate tuturor părților, acordându-se un nou termen de judecată la data de 21 martie 2014. Prin încheierea din 21 martie 2014, Curtea de Apel București, în baza art. 155 1 C. proc.

civ., a suspendat judecata apelului împotriva sentinței civile nr. 1826 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 7 februarie 2013. Recursul declarat de apelanta reclamantă împotriva încheierii menționate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1493 din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ. au fost legal aplicate.

Într-adevăr, la data de 18 martie 2014, apelanta reclamantă a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, fără a indica domiciliile pârâților intimați, solicitând citarea acestora la locul de muncă, respectiv Șoseaua B.–P., sectorul 1 București și precizând că va depune până la termenul stabilit, dovezile în susținerea dispoziției motivelor care au condus la suspendarea dosarului. La termenul din 15 mai 2014 având în vedere că la aceeași dată la care s-a formulat cererea de repunere pe rol, s-a depus și recursul împotriva încheierii de suspendare a judecății în temeiul art. 155 1 C. proc.

civ., instanța de apel a amânat discutarea cererii de repunere pe rol, acordând termen în acest sens la 15 mai 2014 și apoi la 4 septembrie 2014 și 27 noiembrie 2014. Așa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, la termenul din 27 noiembrie 2014, instanța de apel a pus în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă, cerere în legătură cu care s-a reținut, prin considerentele deciziei atacate, că nu este de natură să întrerupă cursul perimării, câtă vreme prin aceasta apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea de la 21 martie 2013, respectiv nu a indicat domiciliile persoanelor fizice având calitatea de pârât. La același termen s-a pus în discuție excepția perimării invocată de pârâtul intimat O.S., conform art. 252 alin. (2) C. proc.

civ., nefiind necesară o nouă citare a reclamantei apelante prezente, (câtă vreme perimarea s-a invocat pe cale de excepție). Prin urmare este nefondată critica recurentei vizând efectul intreruptiv de perimare al cererii de repunere pe rol formulate la 18 martie 2014. De asemenea, este nefondată critica vizând nepronunțarea asupra cererii de repunere pe rol, cerere pusă în dezbaterea părților la termenul din 27 noiembrie 2014, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei atacate, contrar susținerilor recurentei. Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Stabilirea dacă împrejurările care au împiedicat partea interesată să stăruie în judecată erau sau nu mai presus de voința acesteia, reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței. În acest context, instanța de apel a reținut în mod legal că nici recursul declarat împotriva încheierii de suspendare nu are efect întrerupător de perimare, câtă vreme a fost respins prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatându-se legalitatea încheierii de suspendare a judecății apelului. Pe cale de consecință, se va reține că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând împlinit termenul de perimare de un an, în care cauza a rămas în nelucrare din vina reclamantei apelante, care nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, luate prin încheierea din 21 martie 2013. Depunerea la termenul din 27 noiembrie 2014 a unei cereri de apel cuprinzând domiciliile pârâților persoane fizice nu poate fi luată în considerare, fiind făcută în afara termenului de perimare. Prin urmare se va constata că nu este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Celelalte critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal. Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.B. împotriva deciziei nr. 483/A din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.