ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2016

Decizia nr. 2343/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.R.A.I.E.X. a chemat în judecată pe pârâții O.R.D.A., A. (Director General O.R.D.A.), B. (Director General Adjunct O.R.D.A.), C. (Director Direcția Registre și Gestiune Colectivă O.R.D.A.), D. (Expert Direcția Registre și Gestiune Colectivă O.R.D.A.) și C.R.A.D.A.I., solicitând anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 120 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C.R.A.D.A.I. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a Deciziei O.R.D.A. nr. 121 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C.R.A.D.A.I. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, publicate în M. Of. nr. 602 din 27 septembrie 2013; (2). Despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, reprezentând suma cuvenită A.R.A.I.E.X. și membrilor săi din sursa retransmitere prin cablu, pe toată durata procesului estimată la minim 24 luni, în cuantum de minim 22.365.000 RON și penalități legale/zi de întârziere, calculate până la data plății efective a despăgubirilor.

Prin Sentința civilă nr. 2.139 din 3 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamanta A.R.A.I.E.X., în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și C.R.A.D.A.I., ca nefondată.

Totodată, a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta A.C.C., ca nefondată și a obligat reclamanta la plata către pârâta C.R.A.D.A.I. a sumei de 4.960 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței Curții de Apel a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

• în mod greșit s-a reținut că deciziile atacate ar fi motivate corect în fapt și în drept; în realitate, referatul O.R.D.A., RG II 8082 din 19 septembrie 2013 nu i-a fost comunicat decât în cursul procesului iar procedura impusă de art. 138

2

pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 nu a fost respectată;

• au fost incorect aplicate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; prin emiterea celor două decizii în anul 2013, în fapt se procedează la anularea deciziilor emise în anul 2011, deși acțiunea C.R.A.D.A.I. având ca obiect anularea acestora din urmă a fost irevocabil respinsă; O.R.D.A. a încălcat competența instanțelor de judecată;

• apărarea A.R.A.I.E.X. privind îndeplinirea tuturor obligațiilor impuse prin Decizia de intrare în legalitate nr. 5/2013 a fost greșit înlăturată, cu încălcarea dispozițiilor art. 138

3

din Legea nr. 8/1996;

• s-au aplicat inechitabil principiile de drept, îndeosebi principiul bunei-credințe prin raportare la sumele virate între cele două organisme de gestiune colectivă;

• analiza de oportunitate ignoră aspectele asupra cărora s-a statuat irevocabil prin hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2/2012.

În recurs au formulat întâmpinare - prin acte procedurale distincte - intimații C.R.A.D.A.I. și O.R.D.A., solicitând respingerea căii de atac ca nefondate.

Intimații au reiterat considerentele decizorii ale sentinței în combaterea criticilor recurentei, subliniind că:

• deciziile atacate îndeplinesc cerința motivării; motivele înlocuirii A.R.A.I.E.X. cu C.R.A.D.A.I. sunt foarte clare și, mai mult, sunt obiective;

• O.R.D.A. nu era datoare să urmeze procedura reglementată prin art. 138

2

din Legea nr. 8/1996 întrucât nu a urmărit sancționarea A.R.A.I.E.X., ci respectarea Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu;

• emiterea deciziilor nr. 120 și 121 din 2013 nu echivalează cu anularea sau revocarea deciziilor nr. 278 și 279 din 2011, deoarece nu se produce un efect retroactiv; C.R.A.D.A.I. îndeplinește toate criteriile pentru a fi desemnat drept colector, având peste 11.000 de membri direcți și o structură organizatorică mult mai elaborată, o mai mare capacitate economică decât celelalte organisme ar gestiune colectivă, un sistem informatic complex, fiind apt să asigure eficient și în timp optim colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi;

• incidența soluției pronunțate în Dosarul nr. x/2/2012 este greșit apreciată de recurentă.

Prin Încheierea pronunțată la data de 22 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul A.R.A.I.E.X., dispunându-se soluționarea cauzei în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul de dezbateri asupra recursului, conform celor consemnate în practicaua acestei decizii, s-a admis în principiu, cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei, formulată de către U.N.A.R. în acest stadiu procesual.

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2016, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129

1

teza I și art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, susținând că sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate și că soluția asupra excepției va influența radical rezolvarea recursului de față.

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că textele legale atacate pe această cale nu au legătură cu soluționarea căii de atac.

Astfel, art. 129

1

teza I din Legea nr. 8/1996 dispune că: "în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la nici un organism, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri" iar art. 133 alin. (3) "în cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la O.R.D.A. protocolul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor O.R.D.A. desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general."

Primul text citat instituie mandatul legal pentru titularii nemembri, în timp ce obiectul cauzei vizează anularea unor decizii de numire a C.R.A.D.A.I. drept organism colector, iar cel de-al doilea reglementează procedura de numire a colectorului în cazul drepturilor ce fac obiectul gestiunii colective facultative, însă drepturile din prezentul litigiu fac obiectul gestiunii colective obligatorii.

Ca urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționale va fi respinsă ca inadmisibilă.

Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Curtea de Apel a examinat în detaliu toate motivele de nelegalitate a deciziilor nr. 120 din 20 septembrie 2013 și nr. 121 din 20 septembrie 2013 prin care C.R.A.D.A.I. a fost desemnat drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, respectiv a acelora din domeniul audiovizual, ajungând la concluzia că au fost emise cu respectarea condițiilor de legalitate, în limitele marjei de apreciere de care dispune O.R.D.A. pentru satisfacerea în condiții optime a interesului public pe care este chemat prin lege să îl ocrotească, cu asigurarea unui just echilibru cu drepturile subiective și interesele legitime private.

Soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ existent la situația premisă existentă, fiind însușită de instanța de control judiciar, sub toate aspectele.

Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte reține mai întâi că din modul cum a fost concepută prima dintre acestea rezultă că - cel puțin în etapa recursului - nu se mai susține că actele administrative atacate nu ar fi motivate, ci că motivarea lor nu ar fi "corectă" și că a luat cunoștință de referatul RG II 8082 din 19 septembrie 2013 abia în cursul procesului.

Curtea de Apel a explicat convingător că trimiterea pe care A.R.A.I.E.X. o face la dispozițiile legale privind sancționarea organismelor de gestiune colectivă, respectiv art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 138

2

din Legea nr. 8/1996 este principial eronată pentru că O.R.D.A. nu a urmărit sancționarea reclamantei, ci desemnarea unui nou colector, în măsură să asigure în condiții mai bune funcțiile ce rezultă din Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu. De altfel, recurenta nu a combătut argumentul curții de apel potrivit căruia procedura de sancționare la care face trimitere s-ar fi finalizat prin retragerea temporară a avizului, cu consecința suspendării activității organismului de gestiune colectivă, ceea ce, în mod evident, nu este cazul în speță.

Cât privește susținerea că recurenta a luat cunoștință de referatul care cuprinde motivele de fapt ale deciziilor atacate abia pe parcursul judecății, aceasta nu are aptitudinea de a determina anularea actelor administrative, câtă vreme acestea trimit în mod expres la actul respectiv și nu s-a dovedit vreo vătămare decurgând din această împrejurare.

O critică distinctă pornește de la ideea că intimatul O.R.D.A. s-a substituit instanțelor de judecată, anulând deciziile anterioare, nr. 278 și 279/2011 prin care A.R.A.I.E.X. fusese desemnată colector, deși prin hotărâre judecătorească irevocabilă, C.R.A.D.A.I. pierduse procesul având un atare obiect.

Și în această privință dezlegarea curții de apel este la adăpost de orice critică, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Prin deciziile administrative atacate nu sunt revocate sau anulate deciziile anterioare, pentru că motivele care au determinat înlocuirea A.R.A.I.E.X. vizează aspecte ulterioare momentului 9 ianuarie 2011 și desemnarea noului colector are efect numai pentru viitor, lăsând neatinsă perioada în care recurenta a exercitat aceeași funcție de colector.

Ca urmare, O.R.D.A. nu a interferat cu atribuțiile instanțelor judecătorești, ale căror hotărâri și-au produs efectele, ci și-a îndeplinit propriile atribuții, conform dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, câtă vreme nicio dispoziție legală nu prevede că statutul de organism de gestiune colectivă colector ar fi imuabil sau perpetuu.

În altă ordine de idei, Curtea de Apel a subliniat cu temei că exact în aceeași manieră, invocând aceleași prevederi legale, O.R.D.A. a procedat și atunci când a desemnat pe A.R.A.I.E.X. în calitate de organism de gestiune colectivă colector prin deciziile nr. 278/2011 și nr. 279/2011, astfel că aplicarea legii în sensul menționat a fost accesibilă și previzibilă.

Nici susținerea recurentei potrivit căreia și-ar fi îndeplinit toate obligațiile impuse de O.R.D.A. prin Decizia de intrare în legalitate nr. 5/2013 nu este petinentă, pentru că, după cum rezultă din Referatul avut în vedere la emiterea deciziilor atacate, motivele avute în vedere de autoritate au fost mult mai complexe, relevând imposibilitatea A.R.A.I.E.X. de a îndeplini operațiunea de colectare și repartizare a remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți, incapacitatea de a dimensiona cheltuielile de funcționare în limita procentului de 15% prevăzut de lege etc.

În fine, nici corelația pe care o face recurenta între cuantumul sumelor virate de A.R.A.I.E.X. și C.R.A.D.A.I. și buna/reaua credință a acestora, nu poate fi susținută. Explicația fondului potrivit căreia drepturile bănești se stabilesc în funcție de numărul membrilor organismului de gestiune colectivă care, în cazul recurentei este mult mai mic (895) decât în cazul intimatului C.R.A.D.A.I. (10.974 plus colaborări externe) nu a fost, de fapt, combătută cu argumente raționale prin motivele de recurs, așa încât nu există temei pentru a se reține reaua credință a părții adverse și, implicit, încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996.

În acest context, analizând și din perspectiva oportunității, ca dimensiune a legalității, soluția administrativă adoptată de O.R.D.A., judecătorul fondului a subliniat în mod justificat că alegerea C.R.A.D.A.I. a corespuns într-o mai mare măsură intereselor titularilor drepturilor de autor, ale căror drepturi patrimoniale sunt gestionate de organismele în discuție, nefiind probate elemente care să contureze depășirea limitelor marjei de apreciere, respectiv excesul de putere.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat aceeași soluție urmând a fi adoptată și în privința cererii de intervenție, dată fiind natura accesorie a acesteia.

La solicitarea intimatului C.R.A.D.A.I., în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut procesul, recurenta, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 129

1

teza I și art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, invocată de recurenta A.R.A.I.E.X.

Respinge recursul declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva Sentinței nr. 2.139 din 3 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de U.N.A.R.

Obligă pe recurenta A.R.A.I.E.X. la plata sumei de 16.545 RON către intimatul C.R.A.D.A.I., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N