ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2310/2020

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016 la data de 31.08.2016, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, să se pronunțe o hotărâre prin care: 1. să fie obligată pârâta la plata sumei de 14.777,24 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 28.09.2013 - 31.03.2016, calculată conform veniturilor declarate de pârâtă; 2. să fie obligată pârâta la plata sumei estimate de 2.245,95 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 01.04.2016 - 31.07.2016, urmând ca suma să fie stabilită cu exactitate prin expertiză contabilă; 3. să fie obligată pârâta la plata sumei estimate de 7.491 RON reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației datorate pentru capetele 1 și 2 de cerere, penalități calculate până la data de 04.08.2016, urmând ca suma să fie stabilită cu exactitate prin expertiză contabilă; 4. să fie obligata pârâta să pună la dispoziția A., conform art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, lista posturilor retransmise prin cablu (rapoartele lunare privind serviciile de programe de radiodifuziune și/sau de televiziune retransmise), pentru perioada 01.04.2016-31.07.2016. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. civ., art. 1349 (art. 998 - 999 C. civ. de la 1864), art. 1381 și urm. din C. civ., coroborate cu prevederile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și normele de aplicare a Legii nr. 8/1996 pentru perioada pentru care pârâta nu a deținut autorizație/licență neexclusivă.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 1526 din 27.10.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea formulată de A. și a obligat pârâta la plata sumei de 13.879,31 RON - remunerații aferente perioadei 28.09.2013-31.07.2016, 9.875,09 RON - penalități calculate până la data de 05.03.2017 și în continuare până la data plății și 2.343 RON - cheltuieli de judecată. A obligat pârâta la predarea listelor privind serviciile de programe retransmise în perioada 01.04.2016-31.07.2016.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 642 A din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1526 din 27.10.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca tardiv formulat. A fost obligată apelanta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul - reclamant în cuantum de 450 RON.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală, susținând că sunt incidente cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod precedură civilă. Se susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat că sentința apelată a fost comunicată în mod legal pârâtei la sediul din Bacău, str. x, se. D, jud. Bacău în data de 13.07.2018, iar termenul de 30 zile pentru formularea apelului s-a împlinit la data de 13.08.2018, cererea de apel fiind depusă la poștă în data de 17.08.2018, cu depășirea termenului de apel. Pârâta arată că termenul de apel nu a început să curgă împotriva societății pârâte la data de 13.07.2018, întrucât sentința apelată nu a fost comunicată în mod legal, sediul activ al societății pârâte la acel moment fiind situat în jud. Bacău. În aceste condiții, recurenta - pârâtă susține că procedura de comunicare a sentinței civile nr. 1526/27.10.2017 nu a fost legal îndeplinită, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. referitoare la locul citării persoanelor juridice de drept privat, dispoziții aplicabile și pentru comunicarea altor acte de procedură, inclusiv pentru comunicarea hotărârii pronunțate de către instanța de judecată. De asemenea, opinează că în mod greșit instanța de apel a reținut în motivare faptul că societatea pârâtă primea corespondența la adresa din Bacău str. x, se. D, jud. Bacău și că astfel comunicările au fost legal realizate la această adresă, concluzie la care s-a ajuns ca urmare a interpretării faptului că adresa privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost expediată la această adresă de către instanța de apel, iar pârâta a luat la cunoștință și și-a îndeplinit obligația ce i s-a pus în vedere. Cu privire la suma de 13.879,31 RON debit principal, sumă care trebuie să o achite pârâta către A. reprezentând remunerații aferente perioadei 28.09.2013 - 31.07.2016, arată că această sumă este nedatorată, pe cale de consecință și debitele accesorii sunt nedatorate. Precizează că este deja urmărită silit în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 910/04.05.2018 pronunțată de Tribunalul București și că se solicită de două ori aceeași plată.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 6 octombrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L împotriva deciziei nr. 642A din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A fixat termen de judecată la data de 10 noiembrie 2020, ora 9 00 , în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L împotriva deciziei nr. 642A din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile recurentei ce vizează respingerea apelului, ca tardiv formulat, vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocând prin cererea de recurs încălcarea unor norme de procedură. Recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat că sentința apelată a fost comunicată în mod legal acesteia la sediul din Bacău, str. x, jud. Bacău în data de 13.07.2018, iar termenul de 30 zile pentru formularea apelului s-a împlinit la data de 13.08.2018, învederând că sediul societății la data comunicării hotărârii era situat în județul Bacău. Se arată astfel că procedura de comunicare a hotărârii instanței de fond nu a fost legal îndeplinită, recurenta invocând încălcarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. referitoare la locul citării persoanelor juridice de drept privat, potrivit cărora: "(1)Vor fi citați:...3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor". Această critică nu este fondată. Înalta Curte reține, din actele dosarului, că ultimul înscris depus de recurenta-pârâtă la Tribunalul București, înainte de pronunțarea hotărârii atacate cu apel, este cel intitulat "Obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă și la suplimentul la acest raport", în cuprinsul căruia pârâta și-a indicat ca sediu adresa din Bacău, județul Bacău. De asemenea, se constată că în cererea de apel formulată de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond este indicat același sediu din Bacău, județul Bacău. Se reține că pârâta a arătat doar în cuprinsul precizărilor depuse ulterior la cererea de apel că sediul său este situat în județul Bacău și că dintr-o eroare de redactare a indicat în cererea de apel adresa din Bacău, județul Bacău. Potrivit dispozițiilor art. 172 C. proc. civ.: "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare." Or, în speța dedusă judecății pârâta S.C. B. S.R.L. nu a adus la cunoștința instanței vreo schimbare de sediu înainte de comunicarea către aceasta a hotărârii pronunțate de Tribunalul București, astfel că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., hotărârea fiind comunicată la sediul indicat de către parte prin ultimul act depus la dosar înainte de pronunțarea hotărârii. Concluzia care se impune este aceea că sentința apelată a fost legal comunicată la data de 13.07.2017, astfel încât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 468 C. proc. civ., reținând că recurenta a depășit, prin formularea apelului în 17.08.2018, termenul legal de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate. Având în vedere că motivele care pot fi invocate prin cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluționare a apelului, nu poate fi primită nici critica referitoare la analizarea pe fond a cererii de chemare în judecată - recurenta susținând că este nedatorată suma de 13.879,31 RON debit principal, sumă care trebuie să o achite către A., reprezentând remunerații aferente perioadei 28.09.2013 - 31.07.2016, astfel că și debitele accesorii sunt nedatorate. Considerentele deciziei pronunțate în apel vizează excepția tardivității formulării cererii de apel, care este o excepție peremptorie, ce împiedică trecerea la analizarea criticilor ce vizează fondul pricinii. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON către intimatul-reclamant A., reprezentând onorariu avocațial, justificat cu ordinul de plată aflat la dosar.