ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2021

HOTĂRÂRE
14.12.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1166, 1349 și următoarele C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare și Decizia ORDA nr. 399/2006, ca normă de aplicare (actualizată prin Decizia ORDA nr. 189/2013, Decizia ORDA nr. 10/2016 și 120/2016).

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul autorizație/licență neexclusivă pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual.

A fost respinsă, în rest, acțiunea, ca nefondată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată apelanta pârâtă să plătească intimatului - reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți A. București, suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a formulat următoarele critici:

1). Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond, pentru încălcarea principiului contradictorialității în soluționarea cauzei, invocând dispozițiile art. 85 C. proc. civ.

A susținut că Tribunalul Brăila, ca instanța de fond, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, menținută în calea de atac a apelului de către Curtea de Apel Galați, soluție care, în opinia recurentei, se impune a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

2). Printr-un alt motiv de recurs, pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., pentru lipsa mandatului, față de dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1995.

În concret, recurenta a susținut faptul că Tribunalul Brăila nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, deși aceasta a fost invocata prin întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului București, instanța inițial învestită.

3) Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a susținut, referitor la notificarea înregistrata sub nr. x/13.07.2018, la care reclamantul face referire și pe care a anexat-o cererii de chemare în judecată, că aceasta nu poate fi luată în considerare deoarece a fost emisă fără a fi respectate dispozițiile legale în materie.

Recurenta-pârâtă a reiterat aspectul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește o îmbogățire fara just temei, prin taxarea dublă a drepturilor de autor pe care reclamantul le încasează de la firma S.C. C. S.A., căreia pârâta îi achită la rândul ei, lunar, contravaloarea unui abonament în care sunt incluse, implicit și drepturile de autor pentru emisiunile de orice gen, difuzate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, în sensul în care acesta a fost formulat și susținut.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ prin art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același Cod prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată, și care fac posibilă încadrarea lor în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei și textele legale invocate nu au legătură cu argumentele instanței de apel, pentru a putea fi considerate critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se constată că recurenta - pârâtă este nemulțumită de modul de soluționare a cauzei de către prima instanță de fond, reluând aspectele arătate și în fața instanței de apel referitoare la chestiuni generale legate de principiul contradictorialității sau de fondul cauzei.

Or, în această etapă procesuală fondul cauzei nu mai poate fi discutat, având în vedere calea extraordinară de atac exercitată, cu atât mai mult cu cât excepțiile reiterate au fost analizate de către instanța de apel.

De asemenea, în calea de atac a recursului, recurenta - pârâtă se limitează la a invoca excepții care au fost ridicate și în fața instanței de apel.

Or, instanța de apel a analizat și s-a pronunțat explicit pe toate aspectele invocate de pârâtă, fiind reținut faptul că acestea sunt neîntemeiate.

Drept urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurenta - pârâtă B. S.R.L. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta - pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- A. aferente soluționării acestui recurs.

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 A din 17 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurentul - pârât B. S.R.L. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-09
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2021
Ședința publică din data de 9 februarie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 26.02.2019, reclamantul Centrul Român pe
ÎCCJ 2021-02-09
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2021
Ședința publică din data de 9 februarie 2021 Asupra cauzei de față constată următoarele; I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă l
ÎCCJ 2021-12-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2760/2021
Ședința publică din data de 14 decembrie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2019 la data de 26.11.2019, reclamantul Centrul Român pentr
ÎCCJ 2021-05-11
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 981/2021
Ședința publică din data de 11 mai 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2018, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclama
ÎCCJ 2021-02-09
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 240/2021
Ședința publică din data de 9 februarie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă
Sursă