Decizia nr. 2759/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 22 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți -A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei 50,40 RON cu TVA inclus, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.02.2016-29.02.2016, obligarea pârâtei la plata sumei de 2103,3 RON x 3, cu TVA inclus, reprezentând triplul remunerației datorate de pârâtă, conform art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și nr. 120/2016, începând cu 31.03.2016 până la data de 31.01.2019, obligarea pârâtei al plata penalităților de întârziere de 961,88 RON x 3, reprezentând triplul penalităților de întârziere calculate la sumele fără TVA, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, de la data intrării în vigoare a Deciziei ORDA nr. 120/2016; obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta autorizație/licență neexclusivă pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1166, 1349 și următoarele C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare și Decizia ORDA nr. 399/2006, ca normă de aplicare (actualizată prin Decizia ORDA nr. 189/2013, Decizia ORDA nr. 10/2016 și 120/2016). Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 1605 din 27 iunie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 42 RON pentru repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, în perioada 01.02.2016-29.02.2016, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5292 RON pentru repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraților datorate în perioada 01.03.2016 - 31.01.2019, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta autorizație/licență neexclusivă pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 152 A din 25 februarie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 26.05.2020 (cu privire la calea de atac), Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila.

Prin sentința nr. 512 din 29 octombrie 2020, Tribunalului Brăila, secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Brăila și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 42 RON (TVA exclus) pentru repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, în perioada 01.02.2016-29.02.2016, precum și suma de 5292 RON (TVA exclus) pentru repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraților datorate în perioada 01.03.2016 - 31.01.2019. A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul autorizație/licență neexclusivă pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual. A fost respinsă, în rest, acțiunea, ca nefondată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 46 A din 17 martie 2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Brăila, împotriva sentinței civile nr. 512 din 29.10.2020 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. x/2019. A fost obligată apelanta pârâtă să plătească intimatului - reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți A. București, suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei nr. 46 A din 17 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.. În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a formulat următoarele critici: 1). Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond, pentru încălcarea principiului contradictorialității în soluționarea cauzei, invocând dispozițiile art. 85 C. proc. civ. A susținut că Tribunalul Brăila, ca instanța de fond, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, menținută în calea de atac a apelului de către Curtea de Apel Galați, soluție care, în opinia recurentei, se impune a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. 2). Printr-un alt motiv de recurs, pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., pentru lipsa mandatului, față de dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1995. În concret, recurenta a susținut faptul că Tribunalul Brăila nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, deși aceasta a fost invocata prin întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului București, instanța inițial învestită. 3) Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a susținut, referitor la notificarea înregistrata sub nr. x/13.07.2018, la care reclamantul face referire și pe care a anexat-o cererii de chemare în judecată, că aceasta nu poate fi luată în considerare deoarece a fost emisă fără a fi respectate dispozițiile legale în materie. Recurenta-pârâtă a reiterat aspectul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește o îmbogățire fara just temei, prin taxarea dublă a drepturilor de autor pe care reclamantul le încasează de la firma S.C. C. S.A., căreia pârâta îi achită la rândul ei, lunar, contravaloarea unui abonament în care sunt incluse, implicit și drepturile de autor pentru emisiunile de orice gen, difuzate. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, în sensul în care acesta a fost formulat și susținut. În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 25 iunie 2021, intimata - reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluția din 21 septembrie 2021, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 decembrie 2021.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ prin art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Articolul 489 alin. (1) din același Cod prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată, și care fac posibilă încadrarea lor în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate. Înalta Curte constată că susținerile recurentei și textele legale invocate nu au legătură cu argumentele instanței de apel, pentru a putea fi considerate critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, se constată că recurenta - pârâtă este nemulțumită de modul de soluționare a cauzei de către prima instanță de fond, reluând aspectele arătate și în fața instanței de apel referitoare la chestiuni generale legate de principiul contradictorialității sau de fondul cauzei. Or, în această etapă procesuală fondul cauzei nu mai poate fi discutat, având în vedere calea extraordinară de atac exercitată, cu atât mai mult cu cât excepțiile reiterate au fost analizate de către instanța de apel. De asemenea, în calea de atac a recursului, recurenta - pârâtă se limitează la a invoca excepții care au fost ridicate și în fața instanței de apel. Or, instanța de apel a analizat și s-a pronunțat explicit pe toate aspectele invocate de pârâtă, fiind reținut faptul că acestea sunt neîntemeiate. Drept urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurenta - pârâtă B. S.R.L. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta - pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- A. aferente soluționării acestui recurs.