ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 981/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2018, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 889,92 RON (TVA inclus), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora în perioada 01.06.2016 - 31.03.2018; obligarea pârâtei la plata penalităților legale de întârziere în cuantum de 834,35 RON calculate până la data de 26.02.2018 și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației solicitată la primul petit; obligarea pârâtei la plata sumei de 3770,72 (TVA inclus), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.03.2015 - 29.02.2016, pentru unitățile nedeclarate la A.; obligarea pârâtei la plata triplului remunerației legal datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.03.2016 - 31.03.2018, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 (respectiv 4821 RON x 3, la care se adaugă TVA) pentru unitățile nedeclarate la A.; obligarea pârâtei la plata triplului penalităților legale de întârziere în plată a obligațiilor aferente sumelor solicitate prin capătul al patrulea de cerere, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 (respectiv 1930,58 RON x 3); obligarea pârâtei să încheie autorizații licență neexclusivă cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate; în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2197 din 22 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume: 744 RON reprezentând remunerație datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.01.2016-31.03.2018 pentru unitatea administrată, declarată și la plata sumei de 834,35 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 26.02.2018; a fost obligată pârâta plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere începând cu 27.02.2018 până la data pronunțării hotărârii; 3.056 RON datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.03.2015-29.02.2016 pentru unitățile administrate, nedeclarate și la plata sumei de 2.655,29 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 26.02.2018; a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere începând cu 27.02.2018 și până la data pronunțării hotărârii; 14.463 RON reprezentând triplul remunerațiilor legal datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.03.2016-31.03.2018 pentru unitățile administrate, nedeclarate și la plata sumei de 1.930,58 RON penalități calculate până la data de 26.02.2018; a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere începând cu 27.02.2018 și până la data pronunțării hotărârii. S-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată, și a fost obligată pârâta la 900 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin decizia nr. 1657 A din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2197 din 22 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală, susținând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod precedură civilă, formulând, în esență, următoarele critici:

- soluția instanței de apel prin care a fost anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, este nelegală, prin încălcarea dispozițiilor art. 163 raportat la art. 471 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât actele de procedură nu au fost comunicate pârâtei la adresa de corespondență de la sediul societății, acestea fiind înmânate unei persoane care nu era însărcinată cu această atribuție, conform dispozițiilor societății, nici verbal și nici prin fișa postului sau contract;

- în ceea ce privește constatarea lipsei taxei judiciare de timbru în apel, învederează faptul că, deși potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (2) C. proc. civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, iar nedepunerea acesteia se va îndeplini până la primul termen de judecată, întrucât, în condițiile prevăzute de art. 470 alin. (3) C. proc. civ., președintele instanței ori persoana desemnată de acesta care primește cererea de apel are obligația să stabilească lipsurile și să ceară apelantului să completeze sau să modifice cererea de apel, în scris, dacă apelul a fost trimis prin poștă;

- a fost încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 2 februarie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1657 A din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate, reține caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

Prin decizia nr. 1657 A din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2197 din 22 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că instanța a pus în vedere apelantei să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 50 RON, nefiind făcută dovada achitării acesteia până la primul termen de judecată.

Verificând legalitatea hotărârii instanței de apel, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin rezoluția din data de 5 iunie 2019, curtea de apel a stabilit în sarcina apelantei-pârâte obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă soluționării căii de atac.

În ceea ce privește adresa de comunicare a taxei judiciare de timbru emisă pe numele apelantei-pârâte, se constată că aceasta a fost transmisă la adresa din Reșița, str. x, jud. Caraș Severin, la sediul social indicat prin cererea de apel, dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare fiind semnată și având aplicată o ștampilă cu denumirea societății .

Totodată, întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant și citația emisă pentru termenul de judecată din 6 noiembrie 2019 au fost comunicate la aceeași adresă din Reșița, str. x, jud. Caraș Severin .

Ulterior emiterii actelor de procedură menționate anterior, la data de 5 noiembrie 2019 apelanta a depus note scrise, prin email, în antetul acestora specificând și termenul acordat în cauză, 6 noiembrie 2019.

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană...".

În cauză se constată că de-a lungul soluționării demersului judiciar pârâta S.C. B. S.R.L. nu a formulat nicio cerere în mod expres de alegere a domiciliului/sediului la altă adresă decât cea a sediului social și nici de schimbare a acestuia, în sensul art. 172 C. proc. civ., astfel că nu poate fi primită susținerea din cadrul memoriului de recurs prin care arată că actele de procedură nu i-au fost comunicate la adresa indicată, ci au fost înmânate unei persoane care nu era însărcinată cu această atribuție.

De altfel, din actele dosarului se constată că pârâta nu a depus în fața instanței de fond niciun act procedural, iar în apel, în cadrul notelor scrise transmise pentru termenul din 6 noiembrie 2019, a indicat tot sediul din Reșița, str. x, jud. Caraș Severin, aceasta fiind și adresa indicată prin cererea de recurs. Totodată, este irelevantă indicarea persoanei desemnate cu primirea corespondenței câtă vreme în speță nu s-a pus problema unei alegeri de domiciliu în sensul art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că procedura de citare pentru primul termen de judecată s-a realizat prin afișare, iar cu privire la dovada de comunicare a obligației de a achita taxa judiciară de timbru partea trebuia să sesizeze eventuala neregularitate cel mai târziu la primul termen de judecată, conform art. 185 alin. (1)

C. proc. civ., sancțiunea nerespectării acestui termen fiind decăderea.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Din conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanță partea nu îndeplinește obligația de plată a taxei, cererea părții se anulează ca netimbrată.

În examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel București a verificat, cu prioritate, respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului.

Apelantei i s-a comunicat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, fiindu-i legal comunicată adresa cu această mențiune la data de 12 iunie 2019, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare ce poartă ștampila societății apelante, iar pentru termenul de judecată din 6 noiembrie 2019 aceasta a depus note scrise. Astfel, partea avea cunoștință despre obligația de plată a timbrajului până la primul termen de judecată acordat în cauză, în sensul art. 229 C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că cererea de apel nu a fost timbrată anticipat și că apelanta nu s-a conformat obligației legale de timbrare nici ulterior comunicării adresei prin care instanța de apel i-a adus la cunoștință cuantumul taxei datorate, în mod corect instanța de apel a admis excepția netimbrării și a anulat apelul, ca netimbrat.

De asemenea, nu pot fi primire afirmațiile recurentei în sensul că s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin anularea apelului, ca netimbrat, câtă vreme, astfel cum s-a arătat mai sus, partea a fost înștiințată legal cu menționarea obligației de a achita taxa judiciară de timbru și a avut la dispoziție aproape 5 luni pentru plata acesteia până la soluționarea apelului, însă aceasta a rămas în pasivitate.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1657 A din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.