ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3021/2015

Decizia nr. 3021/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei O.R.D.A. nr. 120 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, precum și a deciziei O.R.D.A. nr. 121 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, publicate în M. Of. al României nr. 602/27.09.2013.

Prin sentința civilă nr. 3650 din 2 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamantă, a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Asociația de Comunicații prin Cablu în sprijinul apărării reclamantei și a admis cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, în sprijinul apărării pârâtei.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2. au declarat recurs reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți și intervenienta Asociația de Comunicații prin Cablu, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-intervenientă Asociația de Comunicații prin Cablu a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata recursului, cerere înregistrată la Registratura generală sub nr. 22452 din 08 iulie 2014.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și considerentele Înaltei Curți

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 12 mai 2015, Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților, la data de 6 octombrie 2015.

La termenul de judecată de astăzi, 6 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cu privire la cererea recurentei-interveniente Asociația de Comunicații prin Cablu de renunțare la judecata recursului, iar, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți, incidente procedurale care fac inutilă în tot expunerea detaliată și cercetarea în fond a recursurilor declarate în cauză.

Conform prevederilor art. 406 C. proc. civ.:

„Art. 406. - (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.”

Prin

cererea înregistrată la Registratura generală sub nr. 22452 din 08 iulie 2014, recurenta-intervenientă Asociația de Comunicații prin Cablu a solicitat instanței să ia act de faptul că înțelege să renunțe la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3650 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că cererea de renunțare la judecarea recursului a fost formulată de reprezentantul legal al recurentei-interveniente, fiind incidente prevederile art. 406 alin. (1)-(3) și (5)-(6) C. proc. civ., motiv pentru care instanța va lua act de renunțarea recurentei-interveniente la judecarea recursului.

Conform celor menționate la pct. I.1, se constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării deciziei O.R.D.A. nr. 120 din 20 septembrie 2013 și a deciziei O.R.D.A. nr. 121 din 20 septembrie 2013.

Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 2139 din 3 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/CAF/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, având ca obiect anularea deciziei O.R.D.A. nr. 120 din 20 septembrie 2013 și a deciziei O.R.D.A. nr. 121 din 20 septembrie 2013.

În condițiile expuse, Înalta Curte constată că actele administrative (decizia O.R.D.A. nr. 120 din 20 septembrie 2013 și decizia O.R.D.A. nr. 121 din 20 septembrie 2013

) care formează obiectul cererii de suspendare a executării în prezenta cauză în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, au format obiectul acțiunii în anulare soluționată în fond prin

sentința civilă nr. 2139 din 3 iulie 2014 a Curții de Apel București.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

În prezentul litigiu, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi pronunțat soluția de suspendare a executării actelor administrative contestate, această măsură ar fi încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care ar fi fost dispusă, respectiv până la „pronunțarea instanței de fond”, termen care s-a împlinit deja prin pronunțarea sentinței civile nr. 2139 din 3 iulie 2014.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., „orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes”. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie „determinat, legitim, personal, născut și actual”, conform art. 33 C. proc. civ. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond (Curtea de Apel București) a soluționat acțiunea în anulare, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la termenul deja împlinit.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată de instanță din oficiu,

și, în consecință, va respinge, ca lipsit de interes,

recursul declarat de reclamanta Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți

.

3.

Cheltuieli de judecată

Față de soluțiile menționate la pct. II.1. și 2, în temeiul art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 455 C. proc. civ. și raportat la art. 406 alin. (3) din același Cod în ceea ce o privește pe recurenta-intervenientă Asociația de Comunicații prin Cablu, Înalta Curte va dispune

obligarea recurentei-reclamante și recurentei-interveniente la plata către intimatul-intervenient Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a sumei de 4.128,27 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea intervenientei Asociația de Comunicații prin Cablu la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3650 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți, invocată de instanță din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți împotriva sentinței civile nr. 3650 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă pe recurenta-reclamantă Asociația Română pentru Artiștii Interpreți sau Executanți și recurenta-intervenientă Asociația de Comunicații prin Cablu la plata către intimatul-intervenient Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a sumei de 4.128,27 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.