ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 4 februarie 2013 sub nr. 902/2/2013 reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., să se dispună în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea deciziei nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de pârât. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 942 din 7 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate atât excepția inadmisibilității invocată de pârâtul O.R.D.A., cât și cererea de suspendare promovată de reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.

Totodată, Curtea de apel a admis cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului O.R.D.A. formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M. și a obligat reclamanta la plata către intervenienta a sumei de 2.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, întrucât în cauză a fost îndeplinită condiția îndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere plângerea înregistrată la pârât din 6 noiembrie 2012, fără a fi însă necesar ca motivele invocate în plângerea prealabilă să fie identice cu cele invocate în cererea de suspendare adresată instanței. Pe fondul cauzei, în fapt, Curtea a reținut că prin decizia nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.

a fost desemnat C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamanta a invocat aspecte legate de încălcarea prevederilor art. 138 lit. a) și lit. h) din Legea nr. 8/1996, respectiv atitudinea culpabilă a ordonatorului de credite care nu a timbrat recursurile împotriva unor sentințe civile prin care s-au anulat decizii emise de autoritate, însă acest motiv nu este de natură a demonstra o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, analizarea sa presupunând o verificare a elementelor ce au stat la baza emiterii deciziei, precum și a raționamentelor făcute de O.R.D.A. pentru a ajunge la concluzia necesității emiterii acestuia.

În ceea ce privește paguba iminentă s-a arătat că, deși reclamanta relevă o serie de consecințe ale actului administrativ a cărui suspendare o solicită, acestea sunt pur ipotetice și speculative, cu atât mai mult cu cât în justificarea îndeplinirii condiției pagubei iminente nu pot fi pur și simplu invocate efectele actului. Referitor la cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M., s-a reținut că aceasta depinde de soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare în judecată, dat fiind scopul limitat al cererilor de intervenție, respectiv faptul că terțul intervenient nu invocă pretenții proprii și nu urmărește obținerea unei hotărâri prin care părțile inițiale să fie condamnate față de el, ci tinde, prin apărările făcute, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit.

În fine, având în vedere culpa procesuală a reclamantului, precum și faptul că desfășurarea prezentului litigiu a cauzat intervenientei efectuare de cheltuieli, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită a primi cheltuieli de judecată din partea reclamantei. În ceea ce privește cuantumul acestora, s-a reținut că, pentru a obține rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect, pentru argumentele expuse în continuare. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este decizia din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și lit. t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 3978 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea cererii de anulare a deciziei din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.

Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, constată că recursul a rămas fără obiect, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de anulare a actului atacat. 2. Temeiul legalul soluției instanței de recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect. Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., obligă recurenta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți la plată, către intimatul-intervenient C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, împotriva sentinței civile nr. 942 din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect. Obligă recurenta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți la plată, către intimatul-intervenient C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014.