ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2014

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 4 februarie 2013 sub nr. 902/2/2013

reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., să se dispună în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004 suspendarea deciziei nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de pârât.

de fond

Prin sentința

nr. 942 din 7 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate atât excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul O.R.D.A., cât și cererea de suspendare promovată de reclamanta

Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, în contradictoriu cu

pârâtul O.R.D.A.

Totodată, Curtea

de apel a admis cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului

O.R.D.A. formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M. și a obligat reclamanta la

plata către intervenienta a sumei de 2.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității acțiunii

este nefondată, întrucât în cauză a fost îndeplinită condiția îndeplinirii procedurii

prealabile, având în vedere plângerea înregistrată la pârât din 6 noiembrie 2012,

fără a fi însă necesar ca motivele invocate în plângerea prealabilă să fie identice

cu cele invocate în cererea de suspendare adresată instanței.

Pe fondul cauzei,

în fapt, Curtea a reținut că prin decizia nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de

O.R.D.A. a fost desemnat C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector.

S-a mai arătat

în considerentele sentinței atacate că reclamanta a invocat aspecte legate de încălcarea

prevederilor art. 138 lit. a) și lit. h) din Legea nr. 8/1996, respectiv atitudinea

culpabilă a ordonatorului de credite care nu a timbrat recursurile împotriva unor

sentințe civile prin care s-au anulat decizii emise de autoritate, însă acest motiv

nu este de natură a demonstra o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției

de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, analizarea sa presupunând

o verificare a elementelor ce au stat la baza emiterii deciziei, precum și a raționamentelor

făcute de O.R.D.A. pentru a ajunge la concluzia necesității emiterii acestuia.

În ceea ce privește

paguba iminentă s-a arătat că, deși reclamanta relevă o serie de consecințe ale

actului administrativ a cărui suspendare o solicită, acestea sunt pur ipotetice

și speculative, cu atât mai mult cu cât în justificarea îndeplinirii condiției pagubei

iminente nu pot fi pur și simplu invocate efectele actului.

Referitor la cererea

de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M.,

s-a reținut că aceasta depinde de soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare

în judecată, dat fiind scopul limitat al cererilor de intervenție, respectiv faptul

că terțul intervenient nu invocă pretenții proprii și nu urmărește obținerea unei

hotărâri prin care părțile inițiale să fie condamnate față de el, ci tinde, prin

apărările făcute, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care

a intervenit.

În fine, având

în vedere culpa procesuală a reclamantului, precum și faptul că desfășurarea prezentului

litigiu a cauzat intervenientei efectuare de cheltuieli, instanța a apreciat că

aceasta este îndreptățită a primi cheltuieli de judecată din partea reclamantei.

În ceea ce privește cuantumul acestora, s-a reținut că, pentru a obține rambursarea

cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul

lor rezonabil.

în cauză

Împotriva hotărârii

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele,

în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a

rămas fără obiect, pentru argumentele expuse în continuare.

Așa cum s-a arătat

și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ

vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

este decizia din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.

Este incontestabil

faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii

de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul

la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ

aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș)

și lit. t) din aceeași lege.

Potrivit art.

14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin sentința nr. 3978 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea

cererii de anulare a deciziei din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.

Înalta Curte,

având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării

actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, constată că recursul

a rămas fără obiect, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii

cererii de anulare a actului atacat.

soluției instanței de recurs

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect.

Înalta Curte,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., obligă recurenta

Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți la plată, către intimatul-intervenient

C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, împotriva

sentinței civile nr. 942 din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Obligă recurenta

Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți la plată, către intimatul-intervenient

C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 martie 2014.