ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2204/2015

Decizia nr. 2204/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Asociația A. a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând anularea deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 14 ianuarie 2013 și suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3057 din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins atât excepția inadmisibilității cererii de suspendare, cât și acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A. și intervenienții în interesul pârâtului Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România -  Asociația pentru Drepturi de Autor (U.C.M.R.- A.D.A.), B. - Societatea Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpăreți - (C.), având ca obiect anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 și suspendarea executării acesteia ca neîntemeiată.

În consecință, s-a respins cererea de intervenție accesorie, formulată în interesul reclamantei și s-au admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtei, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare din intervenienții C. și B.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. sentinței civile nr. 3057 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Asociația A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:

(1) instanța de fond a respins, în mod greșit, cererea de suspendare a executării Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, cu motivarea că în cauză nu ar fi fost dovedită paguba iminentă. În concret, prejudiciul constă atât în achiziționarea unui nou soft, în cuantum de 15000 euro (obligatoriu conform Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013), precum și în paguba creată la fiecare nouă repartiție efectuată de C., astfel că numai în luna decembrie 2012 prejudiciul A. a fost de aproximativ 1,5 mil. euro.

(2) cererea de anulare a Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond, reținându-se, neîntemeiat, că emiterea actului contestat nu ar fi condiționată de supunerea proiectului în dezbatere publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003, raportat la caracterul individual al actului administrativ în cauză. Deși dispoziția specială cuprinsă în O.G. nr. 25/2006, modificată de O.U.G. nr. 43/2010 - aprobată prin Legea nr. 99/2011 - pare că limitează obligațiile pârâtei - intimate numai la consultarea O.G.C. - urilor din domeniu în realitate prevederile acesteia se coroborează cu cele ale Legii nr. 52/2003, care stabilește regulile procedurale minimale pentru asigurarea transparenței decizionale în cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, alese sau numite, precum și altor instituții publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetățenii și asociațiile legal constituite ale acestora. O.R.D.A. nu a realizat consultarea prealabilă a O.G.C. - urilor corect, nefiind redactată la fiecare ședință o minută semnată și însușită de participanți și, totodată, nu a respectat obligația generală de transparență, impusă tuturor instituțiilor publice prin aceea că nu a comunicat și nu a afișat pe pagina proprie de internet proiectul actului normativ, fiind încălcate prevederile art. 31 alin. (1) lit. e) și f) din Legea nr. 24/2000. În speță nu este vorba de un act administrativ cu caracter individual, în condițiile în care decizia nr. 4/2013 este aplicabilă unui număr nedeterminat de subiecte de drept (organisme de gestiune colectivă, plătitori de remunerații - tv, radio, societăți de cablu, primării, teatre etc., titularii de drepturi de autor și drepturi conexe), ci de un act administrativ cu caracter normativ, care reglementează întregul domeniu. Lipsa participării utilizatorilor la consultări atrage nelegalitatea deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, în raport de dispozițiile Legii nr. 99/2011. Introducând sintagma de rapoarte, în locul celei de sistem informatic (baza de date) prin noua decizie (actul contestat) nu mai poate fi asigurată verificarea corectitudinii activității desfășurate de organismele de gestiune colectivă cu privire la sumele de bani colectate de O.G.C. - uri. În fine, instanța de fond în mod greșit a reținut că A. nu a fost prejudiciat prin decizia contestată și, că acest lucru nu atrage nelegalitatea deciziei, prejudiciul constând în cheltuielile suplimentare avansate pentru achiziționarea unui nou tip de soft care să genereze rapoarte ale modificărilor juridice inițiate de O.R.D.A. în raport cu vechea decizie de reglementare a domeniului, decizia nr. 287/2011.

Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N. C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N. C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N. C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

(1) Motivul de recurs privitor la îndeplinirea condiției pagubei iminente este neîntemeiat, deoarece invocarea unor cheltuieli realizate până în prezent de A. pentru a se conforma cerințelor din decizia O.R.D.A. nr. 287/2011 nu s-a înscris în noțiunea de pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât se referă la un pretins prejudiciu ce ar fi fost deja suferit de A., iar nu la un prejudiciu viitor.

(2) Motivul de recurs privind greșita soluționare a cererii de anulare a deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 este, de asemenea, neîntemeiat, pentru următoarele argumente:

a) Referitor la procedura prealabilă emiterii deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, prevederile art. 3 lit. e) din Legea nr. 52/2003, precum și ale art. 31 alin. (1) lit. e) și f), art. 32 și art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 24/2000 au fost respectate. Astfel, înainte de emiterea decizii O.R.D.A. nr. 4/2013, la sediul O.R.D.A. au fost inițiate sesiuni de consultări cu reprezentanții organismelor de gestiune colectivă, astfel cum rezultă din adresa O.R.D.A. din 21 noiembrie 2012 și minutele încheiate la 27 noiembrie 2012, 29 noiembrie 2012, la 6 decembrie 2012 și la 10 ianuarie 2013, acte depuse la dosarul cauzei. La data de 10 ianuarie 2013 a avut loc dezbaterea proiectului de decizie cu organismele de gestiune colectivă.

b) În ceea ce privește lipsa participării utilizatorilor la consultări, în cuprinsul deciziei nr. 4/2013 a fost menționat art. 138 ca fiind temei legal pentru emiterea acestei decizii, alături de dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 43/2010, aprobată prin Legea nr. 99/2011 și care completează Legea nr. 8/1996. Potrivit acestor dispoziții „Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligația consultării prealabile a acestora” (art. 3

1

alin. (3) din Legea nr. 99/2011). Rezultă că obligația consultării prealabile este instituită numai în privința organismelor de gestiune colectivă, iar nu și în privința utilizatorilor.

c) Referitor la folosirea sintagmei „rapoarte informatice” în cuprinsul deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, aceasta nu este de natură a conduce la concluzia că nu se mai poate asigura scopul art. 3

1

din O.U.G. nr. 43/2010 aprobată prin Legea nr. 99/2011, respectiv asigurarea verificării corectitudinii activității desfășurate de organismele de gestiune colectivă. Acest articol de lege prevede că O.R.D.A. stabilește regulile de acces cu obligația consultării prealabile a organismelor de gestiune colectivă. Din minuta încheiată la 10 ianuarie 2013 rezultă că organismele prezente au fost de acord cu această sintagmă.

d) Cu privire la prejudicierea A. prin emiterea deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, acest aspect nu a fost dovedit de reclamanta - recurentă. Susținerea A. referitoare la necesitatea efectuării unor noi cheltuieli pentru implementarea unui modul special care să genereze rapoartele informatice nu este întemeiată deoarece, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, aceste rapoarte nu trebuie să cuprindă informațiile într-o formă impusă de O.R.D.A.

Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 496 alin. (1) N. C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) N. C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune reducerea acestora, având în vedere complexitate redusă a apărărilor efectuate în recurs și care reprezintă o reluare a apărărilor de la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația A. împotriva sentinței civile nr. 3057 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Asociația A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON către Societatea Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice (B.) și la 3500 RON către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (C.) cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.