ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3956/2015

Decizia nr. 3956/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 ianuarie 2013, reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice sector 1, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 447 din 27 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 30 decembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, acte administrativ fiscale emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice sector 1.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.377.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat U.C.M.R.-A.D.A., sumă la care se adaugă dobânzi la nivelul dobânzii pentru creanțele fiscale datorate de la data emiterii actelor administrativ fiscale mai sus menționate și până la data reparării efective a prejudiciului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

- U.C.M.R.-A.D.A. s-a constituit in anul 1996 ca asociație non profit prin libera asociere a autorilor de opere muzicale (hotărârea nr. 218 din 02 octombrie 1996 pronunțată de Judecătoria sectorului 1), organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor ce s-a realizat în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Scopul și obiectul principal al U.C.M.R.-A.D.A. nu a fost și nu poate fi potrivit legii decât unul nelucrativ (neeconomic/non profit). În acest sens sunt dispozițiile (art. 31 din Legea nr. 21/1924, art. 124, art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 și art. 2 lit. b) și f) art. 4, art. 6 alin. (3) lit. b) și art. 33 din O.G. nr. 26/2000).

Începând cu luna septembrie 2006 reprezentanți ai U.C.M.R.-A.D.A. s-au deplasat în mai multe rânduri la sediul pârâtei A.F.P. sector 1 cu formularul tipizat completat și semnat pentru înregistrarea în scopuri de T.V.A.

Administrația Finanțelor Publice sector 1 a refuzat primirea și înregistrarea cererii U.C.M.R.-A.D.A. ca persoană impozabilă în scopuri de T.V.A. pe considerentul că activitatea sa este fără scop lucrativ (activitate neeconomică) și nu se înscrie în sfera persoanelor impozabile în scopuri de TVA, cifra de afaceri a U.C.M.R.- A.D.A. fiind zero.

Reprezentanții U.C.M.R.-A.D.A. au revenit în alte câteva rânduri la pârâtă în încercarea de înscriere ca plătitor opțional de TVA fără ca aceasta cerere să fie primită de către pârâtă.

În raport de această situație, U.C.M.R.-A.D.A. s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice, potrivit adresei înregistrate sub nr. 108256 din 11 decembrie 2006, iar în urma demersului U.C.M.R.-A.D.A., Administrația Finanțelor Publice sector 1 a primit cererea și a înregistrat, abia începând cu luna februarie 2007, U.C.M.R.-A.D.A. ca persoană impozabilă opțional în scopuri de TVA.

În documentul de înregistrare al U.C.M.R.-A.D.A. ca persoana impozabilă în scopuri de TVA existent la Administrația Finanțelor Publice sector 1 se menționează, în mod expres, faptul că cifra de afaceri a U.C.M.R.- A.D.A. este 0 (zero).

Începând cu data de 05 mai 2011 Administrația Finanțelor Publice sector 1 a demarat o inspecție fiscală la U.C.M.R.-A.D.A. fără a fi menționate în Registrul Unic de Control elementele obligatorii fără de care, potrivit legii, nu poate fi realizată o astfel de inspecție. U.C.M.R.-A.D.A. nu a cunoscut pe toată perioada controlului care sunt obiectivele acestuia și nici perioada supusă controlului.

Nu au fost predate U.C.M.R.-A.D.A., nici în original și nici în copie, ordinul de serviciu privind inspecția fiscală și nici delegațiile echipei de inspecție fiscală.

U.C.M.R.-A.D.A. a pus la dispoziția controlului toate documentele, informațiile și explicațiile solicitate.

După primele două zile, în urma documentelor și informațiilor solicitate și discuției cu contribuabilul (U.C.M.R.-A.D.A.), potrivit situației fiscale regăsite, echipa de control a comunicat faptul că urma să încheie inspecția fiscală ca urmare a faptului că U.C.M.R.-A.D.A. nu a desfășurat activitate economică și nici activitate pentru care ar fi avut obligația înregistrării ca persoană impozabilă în scopuri de TVA.

În mod surprinzător, după câteva zile, aprecierea și modalitatea de interpretare a legii de către echipa de inspecție fiscală s-a schimbat radical, în baza unui „ordin" expres.

Inspecția fiscală a durat mai mult de 7 luni (așa cum se specifică și în raport), fiind desfășurată în perioada 05 mai 2011 - 23 decembrie 2011.

Raportul de inspecție fiscală a fost emis la data de 30 decembrie 2011 la ora 09:02:59, potrivit mențiunilor existente pe acesta.

După numai 3 minute și 22 de secunde, respectiv la ora 09:06:21, a fost emisă decizia de impunere din 30 decembrie 2011 prin care s-a impus în sarcina U.C.M.R.-A.D.A. obligația de a plăti către bugetul de stat:

- suma de 1.460.106 RON stabilită, în mod nelegal, de pârâtă cu titlu de impozit pe profit ce ar fi datorat de către U.C.M.R.-A.D.A. pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010;

- suma de 1.701.089 RON stabilită, în mod nelegal de pârâtă, cu titlu accesorii (majorări de întârziere) pentru perioada 25 aprilie 2006 - 30 noiembrie 2011 cu privire la pretinsele obligații de plata a impozitului pe profitul menționat mai sus;

- suma de 10.108.823 RON stabilită în mod nelegal de pârâtă cu titlu de TVA suplimentară pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 30 septembrie 2011;

- suma de 18.107.539 RON stabilită în mod nelegal de pârâta cu titlu accesorii (majorări de întârziere) cu privire la pretinsele obligații de plată suplimentară a TVA mai sus menționate.

Executarea raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011 și a deciziei de impunere din 30 decembrie 2011 au fost suspendate prin sentința civilă nr. 685 din 01 februarie 2012, sentință ce a reținut atât caracterul aparent nelegal al acestor acte administrativ fiscale cât și paguba iminentă pentru U.C.M.R.-A.D.A. în cazul executării acestora.

Decizia din 30 decembrie 2011 și raportul de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011 au fost contestate de U.C.M.R.-A.D.A. care s-a adresat atât direct A.N.A.F., cât și prin intermediul instanței de judecată pentru anularea celor două acte administrativ fiscale.

Prin decizia nr. 447 din 27 noiembrie 2012 A.N.A.F. a respins ca neîntemeiată contestația U.C.M.R.-A.D.A. cu privire la cele două acte administrativ fiscale mai sus menționate.

S-a mai arătat că actele contestate sunt emise cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 129 C. fisc. și a Normelor metodologice de aplicare a acestui art.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 31.377.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei motivat de faptul că reclamanta solicită repararea presupusului prejudiciu cauzat de refuzul A.F.P. sector 1 București de a o înregistra ca persoană impozabilă în scopuri de TVA începând cu anul 2006 precum și de faptul că, prin nefinalizarea controlului în 3 luni, nu a putut beneficia de o ipotetică facilitate fiscală. Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului și afirmațiile reclamantei Agenția Națională de Administrare Fiscală este doar emitenta deciziei de soluționare a contestației nr. 447 din 27 noiembrie 2012, decizie care nu are nicio legătură cu faptele descrise de reclamantă.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că presupusul prejudiciu este reprezentat, în accepțiunea reclamantei, de valoarea impozitelor ce urmează a fi impuse acesteia, cuprinse în actele administrativ fiscale contestate.

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în numele pârâtei A.F.P. sector 1 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității privind anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, arătând că potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă și nu decizia de impunere.

Cu privire la anularea raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, trebuie avut în vedere că raportul, nu este un act administrativ fiscal, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 41 C. proc. fisc., ci reprezintă un act premergător emiterii actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere din 30 decembrie 2011, prin care s-a constatat obiectiv starea de fapt fiscală a contribuabilului supus inspecției fiscale.

Pe fondul cauzei a arătat în esență faptul că, veniturile realizate de U.C.M.R. - A.D.A. nu sunt scutite la plata impozitului pe profit, trebuia să calculeze și să evidențieze impozit pe profit, conform art. 13, art. 14 și art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată prin care solicită în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată din 30 decembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, acte administrative emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - A.F.P. sector 1 București, precum și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea, respectiv suspendarea executării unor acte se formulează în contradictoriu cu instituțiile emitente ale acestora, și ca instituțiile emitente ale acestor acte sunt A.N.A.F. și A.F.P. sector 1, apreciind astfel că nu se justifică calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. a invocat în temeiul art. 163 C. proc. civ. excepția de litispendență în raport de Dosarul nr. x/2/2012, având ca obiect „anularea deciziei nr. 447 din 27 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și anularea deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 30 decembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, acte administrativ fiscale emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice sector 1.

Prin încheierea din 3 iunie 2013 în temeiul art. 164 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de apel a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. x/2/2013 la Dosarul nr. y/2/2013. De asemenea, Curtea a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării unei cauțiuni în cuantum de 2% din obligațiile fiscale contestate, aceasta fiind achitată de reclamantă prin OP din 17 iunie 2013 emis de Banca A. - sucursala sector 1 București, respectiv suma de 627.552 RON.

Prin încheierea de ședință din data de 25 iunie 2013 Curtea de apel a respins excepțiile tardivității formulării întâmpinării, a lipsei dovezii calității de reprezentant a D.G.F.P.M.B. pentru A.F.P. sector 1 și a admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a executării deciziei de impunere din 30 decembrie 2011 și a RIF din 30 decembrie 2011 emise de A.N.A.F. - A.F.P. sector 1 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2013, instanța de fond a admis în favoarea părților prezente proba cu înscrisuri. Cu privire la proba cu martori solicitată de reclamantă a respins-o, având în vedere obiectivele ce tind a fi dovedite și față de faptul că prezenta cauză este de administrativ-fiscal. De asemenea, a amânat pronunțarea sentinței, pentru data de 23 septembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 2729 din 23 septembrie 2013,

Cur

tea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondată.

A respins acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. - A.F.P. sector 1 și D.G.F.P.M.B. anularea raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, anularea deciziei de impunere din 30 decembrie 2011 și a deciziei de soluționare a contestației împotriva celor două acte administrativ fiscale nr. 447 din 27 noiembrie 2012 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Prin urmare, nu se poate susține că A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta fiind emitenta deciziei contestate.

Potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație care este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Prin urmare, A.N.A.F. este emitentul deciziei de soluționare a contestației, în speță decizia nr. 447 din 27 noiembrie 2012 ce face obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât nu se poate susține lipsa calității procesual pasive a A.N.A.F. în cauză. Actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței este decizia de soluționare a contestației administrative, instanța neputându-se pronunța asupra cererii de anulare a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.

Pe fondul cauzei a reținut prima instanță următoarele:

Obiectul de activitate al reclamantei îl reprezintă gestiunea drepturilor de autor rezultate din exploatarea operelor muzicale, respectiv colectarea remunerațiilor eferente drepturilor patrimoniale de la toate categoriile de utilizatori prevăzuți de lege și repartizarea acestor drepturi de autor către beneficiari.

S-a constatat, din analiza actelor administrativ fiscale că în perioada verificată, respectiv anii 2006-2010 asociația reclamantă nu a înregistrat venituri scutite potrivit prevederilor legale și în consecință s-au aplicat dispozițiile privind impozitul pe profit prevăzute de art. 13, 14 și 15 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare.

Aplicând dispozițiile art. 15 și ale art. 19 C. fisc., organele fiscale au constatat că veniturile realizate de asociație, respectiv comisionul obținut ca urmare a gestionării colective a drepturilor de autor nu se încadrează în dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) C. fisc., astfel că nu sunt scutite de la plata impozitului pe profit.

În perioada controlată 5 mai 2011-23 decembrie 2011 A.F.P. sector 1 București a realizat inspecția fiscală în urma căreia au fost încheiate cele două acte administrativ fiscale contestate în cauză pe care reclamanta le apreciază ca nelegale și netemeinice întrucât ar fi contrare situației de fapt și de drept ce decurge din activitatea sa.

Din susținerile reclamantei se reține că potrivit Legii nr. 8/1996 gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor se poate realiza numai sub forma non-profit iar autorii contribuie cu o parte din remunerațiile ce le revin la acoperirea cheltuielilor de funcționare necesare colectării și repartizării remunerațiilor. Astfel, asociația consideră că în mod nelegal s-a reținut prin controlul fiscal că ar fi obținut venituri din desfășurarea unei activități economice și s-a calculat impozit pe profit și accesorii aferente pentru perioada 2006-2010 și că ar fi avut obligația de a se înregistra în calitate de persoană impozabilă în scopuri de TVA prin depășirea cifrei de afaceri în anul 2006 și ianuarie 2007.

Reclamanta mai susține că prevederile legale invocate de organele de inspecție fiscală nu sunt aplicabile pentru TVA stabilită suplimentar de plată deoarece aceasta nu înregistra o cifră de afaceri care să impună deconturi și plată lunară a TVA. Obiectul de activitate al asociației îl constituie gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor rezultate din exploatarea operelor muzicale în baza mandatelor acordate de deținătorii acestor drepturi în baza contractelor încheiate. Pentru desfășurarea acestei activități asociația încasează ca venituri comisionul prelevat procentual din sumele percepute în numele membrilor și ale societăților cu care sunt încheiate convenții de reprezentare reciprocă, dobânzi aferente drepturilor de autor gestionate, diferența de curs valutar și vânzare de active.

Potrivit dispozițiilor C. fisc. art. 13, 14 și 15 alin. (2) și (3) care au fost avute în vedere de inspecția fiscală organizațiile non-profit sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentul a 15.000 euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizațiile non-profit datorează impozit pe profit pentru partea de profit impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute în alineatul precedent sau în cel prezent calculat prin aplicarea cotei de 16%.

Pentru perioada verificată s-a constatat că asociația nu a avut venituri scutite astfel încât au fost aplicate dispozițiile art. 19 C. fisc., stabilindu-se vă asociația datorează impozit pe profit pentru veniturile înregistrate din comisionul prelevat procentual din sumele percepute în numele membrilor și al societăților, dobânzi aferente drepturilor de autor gestionate, diferență de curs valutar și vânzare de active.

Pentru operațiunile de colectare a drepturilor de autor asociația s-a înregistrat prin opțiuni ca plătitor de TVA începând cu 1 februarie 2007, astfel încât la baza impozabilă s-a calculat TVA suplimentar și accesorii aferente TVA, astfel cum rezultă din actele administrativ fiscale.

Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel a constatat că inspecția fiscală a avut ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale și îndeplinirea obligațiilor de către contribuabil, respectarea dispozițiilor legislației fiscale și contabile și verificarea bazei de impunere și a accesoriilor aferente.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la nelegalitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală în sensul că aceasta s-ar fi realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 94 și urm. C. proc. fisc., deoarece din analiza actelor administrativ fiscale contestate se reține că acestea îndeplinesc cerințele legale iar potrivit art. 94 C. proc. fisc. inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudini și exactități a îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile și verificarea sau stabilirea după caz, a bazelor de impunere și a accesoriilor aferente acestora.

În ceea ce privește impozitul pe profit asociația este o asociație cu scop nelucrativ sub controlul și îndrumarea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, organism specializat de gestiune colectivă a drepturilor de autor constituită conform O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

S-a constatat prin controlul fiscal efectuat că asociația a depășit plafonul de 15.000 euro prin veniturile realizate, plafon prevăzut de lege, astfel încât în mod legal s-a stabilit că reclamanta trebuia să calculeze impozit pe profit, fiind incidente dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2006-1 ianuarie 2007. Pentru perioada următoare, respectiv până la 1 ianuarie 2008 și 3 decembrie 2010 aceleași dispoziții legale precizează că organizațiile non-profit sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în RON a 15.000 euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

Totodată, aceste dispoziții legale se coroborează cu dispozițiile Titlului II art. 1 pct. 8 din Normele de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare, astfel: „Organizațiile non-profit care au obținut venituri altele decât cele menționate la art. 15 alin. (2) C. fisc. și depășesc limita prevăzută la alin. (3) plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora”.

Prin urmare, asociația reclamantă are ca obiect de activitate gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor, aceasta din desfășurarea activității a încasat venituri, astfel cum s-a precizat mai sus, și nu se încadrează în categoria veniturilor pentru care organizațiile non-profit sunt scutite de la plata impozitului pe profit. Totodată, aceasta a depășit plafonul de 15.000 euro prevăzut de lege pentru aplicarea scutirii și în consecință în mod corect s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 1.460.106 RON.

Este de reținut că reclamanta nu a depus alte documente din care să rezulte o altă situație de fapt și care să combată constatările raportului de inspecție fiscală.

În ceea ce privește majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, acestea reprezintă o măsură accesorie în raport de debitul principal, ori reclamanta nu a contestat și modul de calcul al majorărilor de întârziere.

Referitor la petitul acțiunii privind TVA calculat în sumă de 10.108.823 RON pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 1 ianuarie 2007, instanța de fond a reținut că asociația datorează TVA motivat de faptul că a depășit plafonul de scutire și s-a înregistrat ca plătitor de TVA ulterior depășirii acestui plafon. Astfel, asociația s-a înregistrat prin opțiune ca plătitor de TVA începând cu 1 februarie 2007 iar ulterior acestei date, pentru operațiunile de acordare de drepturi de licență s-a calculat și încasat TVA.

În consecință, asociația trebuie să respecte dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. b) C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, iar la data de 31 decembrie 2005 din documentele existente la dosar rezultă că s-a realizat o cifră de afaceri în sumă de 3.509.107 RON și prin urmare trebuia să se declare plătitoare de TVA.

A apreciat prima instanță că, în mod corect, organele de inspecție fiscală au calculat TVA pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2007 și accesoriile aferente, în temeiul art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data modificărilor.

De asemenea, a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (1), alin. (2) lit. b) și e) și alin. (5) C. fisc., potrivit cărora se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, iar în cadrul prestărilor de servicii în alin. (2) lit. b) cuprind operațiuni cum sunt transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor.

A constatat, astfel, prima instanță că o persoană impozabilă, care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane care a intermediat o prestare de servicii se consideră că a primit și a prestat ea însăși aceste servicii în conformitate cu art. 129 alin. (5) C. fisc.

Din analiza documentelor anexate a reținut Curtea de apel că asociația reclamantă este o asociație cu scop nelucrativ având ca obiect de activitate gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în baza mandatului acordat de deținătorii acestor drepturi, realizând o prestare de servicii ce constă în transferul și/sau folosința drepturilor de autor. Astfel, asociației îi sunt aplicabile prevederile art. 129 C. fisc. mai sus menționate și avea obligația colectării TVA aferentă veniturilor obținute din prestările de servicii, iar în perioada verificată s-au realizat multe tranzacții astfel încât veniturile au caracter de continuitate, realizate din operațiuni impozabile în decursul unui an fiscal. Totodată, reclamanta s-a înregistrat ca plătitor de TVA la 1 februarie 2007 prin opțiune, iar anterior acestei date aceasta a avut încasări din acordarea drepturilor de licență colectate în numele membrilor săi, fiind aplicabile dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. b) C. fisc.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

, reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice sector 1, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013 și cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.377.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat U.C.M.R.-A.D.A. suma la care se adaugă dobânzi la nivelul dobânzii pentru creanțele fiscale datorate de la data emiterii actelor administrativ fiscale mai sus menționate și până la data reparării efective a prejudiciului.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată a solicitat pe de o parte, anularea deciziei nr. 447 din 27 noiembrie 2012 emise de A.N.A.F., a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 30 decembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011, precum și, în subsidiar, obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat subscrisei, în valoare de 31.377.557 RON, împreună cu dobânzile aferente acestora.

Prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a dispus respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Urmare a respingerii capătului principal al cererii de chemare în judecată se impunea soluționarea pe fond a capătului subsidiar al cererii.

Din coroborarea considerentelor cu dispozitivul sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013, se poate concluziona ca soluția din dispozitiv, de respingere acțiuni, nu privește și capătul subsidiar de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.377.557 RON.

Pentru acest motiv, in temeiul art. 281

2

C. proc. civ. solicită completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. y/2/2013 al Curții de Apel București, în sensul soluționării și a capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.377.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat U.C.M.R.-A.D.A., sumă la care se adaugă dobânzi la nivelul dobânzii pentru creanțele fiscale datorate de la data emiterii actelor administrativ fiscale mai sus menționate și până la data reparării efective a prejudiciului.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281

2

C. proc.civ.

Prin sentința civilă nr. 53 din 13 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe ori incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri iar în cazul hotărârii date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de pronunțate”.

Prin sentința menționată instanța a respins în totalitate acțiunea ca nefondată pe toate petitele cererii de chemare în judecată.

Astfel cererea de completare a dispozitivului hotărârii formulată de către reclamantă nu se circumscrie dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., urmând ca pentru considerentele expuse să fie respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013, a încheierii din 16 septembrie 2013 și a sentinței civile nr. 53 din 13 ianuarie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor.

Solicită prin cererea de recurs formulată, în principal casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei nr. 447 din 27 noiembrie 2012 emisă A.N.A.F. prin care a fost respinsă contestația U.C.M.R. - A.D.A. formulată împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere din 30 decembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2011 precum și anularea acestor acte fiscale.

Mai solicită obligarea intimaților - pârâți la plata sumei de 31.337.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat uniunii la care se adaugă dobânda la nivelul dobânzii creanței fiscale datorate de la data emiterii actelor administrativ fiscale mai sus menționate și până la data reparării efective a prejudiciului.

Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și solicită analizarea cauzei sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Susține în recurs în legătură cu obligațiile reprezentând impozit pe profit, că U.C.M.R. - A.D.A. este constituită și funcționează ca o asociație non profit potrivit O.G. nr. 26/2000 și exercită atribuțiile conferite prin Legea nr. 8/1996.

Regimul juridic al asociației este prevăzut în mod expres în statut art. 1 pct. 2, dispoziție ce se află în concordanță cu prevederile art. 124 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 potrivit cărora obiectul principal de activitate al acestor asociații non profit este gestiunea colectivă a drepturilor de autor sau a drepturilor conexe.

Calitatea U.C.M.R. - A.D.A. de asociație cu scop nepatrimonial a fost confirmată prin actele administrative contestate în prezenta cauză precum și de către instanța ce a soluționat cauza, dar cu toate acestea atât autoritățile fiscale cât și instanța de fond au apreciat că asociația desfășoară ca și activitate principală o activitate economică și este supusă impozitării și aplicării de TVA reținându-se că asociația a depășit plafonul de 15.000 de euro din veniturile realizate fiind incidente în acest caz dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) C. fisc.

Mai reține instanța de fond că aceste dispoziții legale se coroborează și cu dispozițiile Titlului II art. 1 pct. 8 din Normele de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 potrivit cărora organizațiile non profit care au obținut venituri altele decât cele menționate la art. 15 alin. (2) C. fisc. și depășesc limita prevăzută la alin. (3), plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora”.

Este o contradicție flagrantă între activitatea desfășurată de asociație și concluziile instanței în sensul că din exercitarea acestei activității au rezultat venituri din activității economice deci impozabile.

Este adevărat că legea permite asociațiilor fără scop patrimonial să desfășoare activități economice cu titlu (accesoriu) față de activitatea principală însă prima instanță nu reține că ar exista astfel de activității accesorii și asimilează întreaga și unica activitate de gestiune colectivă a drepturilor de autor unei activității economice.

Prin aceste concluzii sunt încălcate prevederile art. 48 din O.G. nr. 26/2000 potrivit cu care asociațiile non profit pot desfășura activități economice numai cu caracter accesoriu, iar art. 15 alin. (3) C. fisc. reglementează modul în care aceste activității economice desfășurate cu caracter accidental de către asociațiile non profit pot fi impozitate respectiv numai dacă se înregistrează depășirea unui plafon de 15.000 euro.

Instanța de fond a aplicat acest plafon activității principale și nu s-a preocupat de identificarea activităților cu caracter accidental și accesoriu desfășurate de asociație și dacă au fost obținute venituri din aceste activității care să depășească plafonul de 15.000 euro.

Se impuneau aceste verificări deoarece asociația nu a desfășurat alte tipuri de activități față de cele care decurg din scopul său principal și care nu pot fi calificate activității economice.

De altfel, dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a considera că aceste activității ar putea fi asimilate unei activității economice nu ar fi pus condiția ca organismele de gestiune colectivă să funcționeze ca o asociație fără scop lucrativ.

Prin urmare, atâta timp cât activitatea de gestiune colectivă este considerată de lege ca neeconomică și realizată în desfășurarea unui scop nepatrimonial, soluția instanței de a aprecia această activitate impozabilă prin raportare la prevederile art. 15 alin. (3) C. fisc. este profund eronată.

În continuare se fac referiri la regimul juridic a sumelor încasate de U.C.M.R. - A.D.A. de la titularii drepturilor de autor în executarea mandatului acordat de către aceștia și se arată în acest sens că activitatea de colectare a renumerațiilor datorată membrilor, este o obligație legală, menționată expres de lege, neechivocă și atribuită direct U.C.M.R. - A.D.A. Această activitate este adusă la îndeplinire în baza mandatului ce îi este acordat de către titularii drepturilor de autor, sumele fiind colectate exclusiv în numele titularilor de drept și fiind ulterior achitate acestora. U.C.M.R. - A.D.A. nu obține venituri nici ocazional și nici cu caracter de continuitate cu titlu de contraprestație a transmiterii transferului folosinței drepturilor de autor.

În scopul acoperirii cheltuielilor necesare funcționării U.C.M.R. - A.D.A. în calitate de organism de gestiune colectivă, titularii de drepturi care au acordat mandat acestui organism au obligația de a achita o cotizație (comision), conform prevederilor exprese ale art. 127 alin. (1) lit. i) și art. 134 alin. .(2) lit. b) din Legea nr. 8/1996. Valoarea maximă a cotei - părți ce poate fi percepută cu acest titlu stabilită conform art. 134 alin. (2) lit. b) este de 15% din sumele colectate anual.

Modalitățile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării sunt stabilite de fiecare organism prin Statut, astfel cum impune în mod expres art. 127 din Legea nr. 8/1996. În acest sens, art. 9.1. din statutul U.C.M.R.-A.D.A. prevede că veniturile asociației se constituie din „contribuțiile sub formă de cote părți (comision de administrare) prelevate procentual din sumele brute repartizate titularilor de drepturi". Nivelul contribuțiilor sub formă de cote-părți (comision de administrare) aplicabile asupra remunerațiilor este aprobat de către Adunarea Generală a U.C.M.R.-A.D.A., potrivit art. 7.1.4 lit. i) din statut.

Nu în ultimul rând, pct. 187 alin. (8) din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial (ale cărui prevederi sunt aplicabile U.C.M.R.-A.D.A.) menționează că veniturile din activitățile fără scop patrimonial includ, printre altele, venituri din cote-părți primite potrivit statutului.

Având în vedere aspectele expuse mai sus, se desprinde concluzia că, în fapt, comisionul (sub formă de cotă-parte) încasat de U.C.M.R.-A.D.A. de la titularii drepturilor de autor reprezintă cotizația achitată de membrii și simpatizanții săi pentru a asigura îndeplinirea de către asociație a scopului său stabilit prin lege, venituri ce sunt scutite de impozit pe profit.

Scutirea este prevăzută în mod expres de art. 15 alin. (2) lit. b) C. fisc., conform căruia "sunt scutite de la plata impozitului pe profit organizațiile non profit (...) pentru cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor și simpatizanților".

Susține în continuare nulitatea actelor administrative contestate determinate de depășirea termenului legal pentru realizarea inspecției fiscale cu consecința vătămării intereselor asociației.

Se arată că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire depășirea termenului legal de inspecție fiscală de 3 luni prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 104 alin. (1) C. proc. fisc. omițând a-l analiza și a motiva o eventuală respingere a acestuia.

Cercetarea acestui motiv de nelegalitate era esențială întrucât încălcarea acestor dispoziții legale, dublată de existența unei vătămări atrage nulitatea actelor administrativ fiscale contestate.

În privința vătămării intereselor asociației se arată că întârzierea în finalizarea inspecției și emiterea titlului de creanță a făcut U.C.M.R. - A.D.A. să nu poată beneficia de prevederile art. 55 din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea C. fisc. precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale și ale Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2604/2011 privind aplicarea prevederilor O.G. nr. 30/2011, conform cărora pentru obligațiile fiscale evidențiate în decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la data de 31 august 2011, care sunt stinse până la data de 31 decembrie 2011, contribuabilul beneficiază de anularea penalităților de întârziere precum și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de către organele fiscale.

În susținerea nulității actelor fiscale se mai invocă încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (4) C. fisc. Conform acestor dispoziții plata impozitului pe profit în cazul asociațiilor cu scop nepatrimonial se realizează anual, iar nu trimestrial. Prin urmare, aplicarea unor accesorii asupra pretinselor sume datorate cu titlu de impozit pe profit, calculate raportat la o scadență trimestrială, contrar dispozițiilor menționate, a condus la încheierea unor acte nelegale.

Pentru obligațiile stabilite cu titlu de TVA și accesorii calculate la aceste obligații susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pentru următoarele aspecte:

Hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii. A reținut prima instanță prin considerentele hotărârii că asociația are ca obiect de activitate realizarea gestiunii colective a drepturilor de autor, că este o asociație cu scop nelucrativ, dar concluzionează că îi sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) C. fisc.

De asemenea, cu toate că observa ca potrivit legii U.C.M.R.-A.D.A. desfășoară activitatea de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în baza mandatului acordat de deținătorii acestor drepturi, apreciază că realizează o "prestare de servicii ce constă în transferul și/sau folosința drepturilor de autor".

Un alt argument contradictoriu este reprezentat și de cel conform căruia asociația realiza operațiuni cum sunt transferul și/sau transmiterea folosinței dreptului de autor, acționând în nume propriu dar în contul altei persoane.

Or, calitatea asociației de organism de gestiune colectivă presupune că își desfășura activitatea în conformitate cu Legea nr. 8/1996 și aduce la îndeplinire obligațiile expres prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 134 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, în exercitarea mandatului lor, în condițiile prezentei legi, organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor sau drepturi conexe ori utilizarea acestora. Pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la voința legiuitorului și la caracterul imperativ, de ordine publică, al acestor dispoziții, art. 140 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 stabilește ca încălcarea art. 134 constituie infracțiune.

Susține în continuare că instanța nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea principiului certitudinii impunerii al securității juridice și al corectitudinii procedurale invocate de U.C.M.R. - A.D.A. ca motiv de nelegalitate a actelor emise.

Mai susține încălcarea și aplicarea greșită a legii și face trimitere în acest sens la art. 127 C. fisc. (în forma aplicabilă începând cu 01 ianuarie 2006), citat și de către instanță, care prevede că sunt considerate persoane impozabile (care, în funcție de cuantumul cifrei de afaceri, sunt obligate sau pot opta să se înregistreze în scopuri de TVA) persoanele care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, adică activități ale producătorilor, comercianților, sau prestatorii de servicii sau exploatează bunuri corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate (aceste persoane sunt denumite "persoane impozabile").

Preluând fără nicio analiză aprecierile organelor fiscale, instanța a reținut în mod nelegal faptul că U.C.M.R.-A.D.A. ar fi avut calitatea de intermediar în prestarea de servicii constând în transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor. Astfel, organele fiscale au invocat prevederile art. 129 alin. (5) C. fisc. (în forma în vigoare la data de 01 ianuarie 2006), conform cărora, o persoană care acționează în nume propriu dar în contul altei persoane și care intermediază o prestare de servicii se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile.

Această apreciere este urmarea unei erori asupra dispozițiilor legale ce stabilesc obligațiile specifice unui organism de gestiune colectivă și asupra raporturilor juridice ce se nasc între acestea și titularii de drepturi de autor.

În această situație nu sunt aplicabile prevederile art. 129 alin. (2) lit. e) C. fisc.

Aceste dispoziții nu sunt aplicabile și pentru faptul că nu se poate considera că U.C.M.R. – A.D.A. a primit de la deținătorii drepturilor de autor servicii constând în transferul și/sau transmiterea drepturilor de autor și a prestat aceste servicii către utilizator, întrucât U.C.M.R. - A.D.A. este mandatată de către titularii de drepturi exclusiv pentru a asigura gestiunea colectivă a drepturilor acestora.

De altfel, prin adresa din 9 octombrie 2013 transmisă de către O.R.D.A. în calitate de organ de specialitate din cadrul Guvernului și autoritate unică de reglementare a activității U.C.M.R. - A.D.A., clarifică pe deplin toate aspectele în dispută în prezenta cauză confirmând că activitatea de colectare și cea de repartizare a remunerațiilor nu reprezintă activității economice în sensul art. 127 alin. (2)  C. fisc.

Un alt motiv care justifică nelegalitatea hotărârii invocat de reclamantă se referă la faptul că instanța de fond nu a analizat natura juridică a sumelor colectate de asociație în perioada 01 ianuarie 2006-31 ianuarie 2007.

Aceste sume reprezentau în fapt remunerațiile cuvenite titularilor drepturilor de autor care au fost încasate de la utilizator stabilite în afara teritoriului României precum și dobânzi și penalității colectate de la utilizatori pentru plata cu întârziere a remunerațiilor.

Se impunea a fi analizat regimul juridic al acestor sume întrucât operațiunile care au condus la încasarea lor sunt în afara sferei de aplicare a TVA.

În aceeași manieră au fost tratate și susținerile în legătură cu refuzul A.F.P. sector 1 București manifestat în 2006 pentru înscrierea U.C.M.R. - A.D.A. ca persoană impozabilă plătitoare de TVA deși tocmai această înscriere este imputată asociației.

Nu în ultimul rând mai invocă și împrejurarea că instanța de fond la fel, ca în situația stabilirii obligațiilor suplimentare cu titlu de impozit pe profit și în cazul TVA nu a analizat încălcarea de către organele fiscale a dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc. fisc. dispoziții care reglementează termenul de 3 luni pentru finalizarea inspecției fiscale, asociația fiind prejudiciată prin faptul că nu a putut beneficia de măsurile de clemență fiscală acordate prin O.U.G. nr. 30/2011 și Ordinul MEF nr. 2604/2011.

La data de 16 iunie 2015 reclamanta mai formulează recurs împotriva sentinței civile nr. 53 din 13 iunie 2014 prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2013.

S-a respins cererea de completare a hotărârii pe considerentul că prin sentința a cărei completare o solicită, s-a respins în totalitate acțiunea.

Se arată în cererea de recurs că a formulat cererea de completare deoarece în considerentele hotărârii nu se face nicio referire la capătul subsidiar de obligare a pârâților la plata despăgubirilor în valoare de 31.337.557 RON.

În fața instanței de recurs reclamanta a mai formulat o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare ce a vizat interpretarea dispozițiilor art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și dispozițiile art. 167, 168 și 213 din Directiva TVA 112/2006.

Cererea a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2015.

Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții A.N.A.F. și D.G.R.F.P. București și M.F.P. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală. Se arată că prin cererea de recurs formulată reclamanta reiterează motivele susținute în fața instanței de fond în realitate neaducându-se critici sentinței civile atacate.

Pe fond se susține că a fost demonstrat caracterul economic al tranzacțiilor înregistrate la nivelul societății fiind pe deplin justificate obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina acesteia.

Pentru cererea de obligare la plata de despăgubiri în cuantum de 31.377.557 RON solicită respingerea cererii pentru că în cauză nu sunt întrunite condițiile de antrenarea răspunderii civile delictuale.

În privința recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 53 din 13 ianuarie 2014 invocă tardivitatea cererii de recurs prin raportare la data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și termenul legal de recurs prevăzut de dispozițiile art. 281

3

C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 53 din 13 ianuarie 2014, se constată că sentința i-a fost comunicată reclamantei la data de 26 februarie 2014 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 16 iunie 2015, astfel că în raport de termenul de recurs prevăzut la art. 281

3

C. proc. civ. în sensul că hotărârea pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 281, 281

1

și 281

2

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat după caz interpretarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea, recursul apare ca fiind tardiv formulat urmând a fi respins ca atare.

Examinând sentința civilă nr. 2729 din 23 septembrie 2013 prin prisma motivelor invocate de recurenta reclamantă și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Verificând astfel susținerile recurentei - reclamante pentru motivele de recurs invocate (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.) se constată că acestea sunt fondate în condițiile în care sentința atacată reflectă o evaluarea incompletă atât a obiectului acțiunii deduse judecății cât și a materialului probator cu consecința necercetării corespunzătoare și complete a fondului raportului juridic litigios.

Astfel, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, la soluționarea cauzei instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la petitul subsidiar formulat de recurenta-reclamantă prin care a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 31.377.557 RON reprezentând prejudiciul cauzat U.C.M.R. - A.D.A. sumă la care se adaugă dobânzi la nivelul dobânzii pentru creanțele fiscale datorate de la data emiterii actelor administrativ fiscale datorită pierderii din culpa pârâților care au înregistrat întârzieri nepermise în finalizare inspecției fiscale a beneficiului măsurilor de clemență acordate prin O.G. nr. 30/2011 și Ordinul M.F.P. nr. 2604/2011.

În privința soluționării petitului principal de anulare a actelor administrativ fiscale se constată că acesta a fost analizat în mod selectiv și în termeni generali, judecătorul fondului limitându-se doar la redarea situației de fapt descrisă în actele administrativ fiscale, fără să analizeze în concret susținerile reclamantei prin care se contestă caracterul economic al activității desfășurate de asociație, împrejurarea că ar fi desfășurat în mod accidental activității cu caracter economic, obținerea de venituri din activitatea desfășurată condiții necesare pentru a devenii aplicabile prevederile C. fisc. ce reglementează impozitul pe profit și TVA , susținerile prin care justifică folosirea comisionului încasat de la titularii drepturilor de autor pentru funcționarea asociației, venituri care sunt scutite de la plata impozitului pe venit, scutire prevăzută în mod expres la art. 15 alin. (3) lit. b) C. fisc., nulitatea actelor administrative determinată de depășirea termenului legal pentru realizarea inspecției prevăzut de art. 104 alin. (1) C. proc. fisc., modalit