ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

21 noiembrie 2012, reclamanta C. - S.G.C. a chemat în judecată pe pârâtul

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând examinarea Deciziei ORDA

nr. 205 din 15 noiembrie 2012 sub aspectul legalității, urmând ca după

administrarea probelor, instanța de judecată să dispună: suspendarea executării

Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012 emisă de Directorul General al Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor până la pronunțarea pe fond a cauzei privind

anularea deciziei; anularea în tot, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare a actului

administrativ unilateral emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

respectiv Decizia Directorului General al ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012

semnată pentru Director General de D-na I.L.A.

Motivând acțiunea

reclamanta, a susținut, referitor la motivele cererii de suspendare a

executării Deciziei Directorului General al ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012,

că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Arată că, în raport de dispozițiile art. 133 din Legea nr. 8/1996 cu

modificările și completările ulterioare, ORDA a încălcat prin decizia de

retragere temporară a avizului de funcționare pentru toată activitatea C. de

colectare și repartizare a drepturilor de autor dreptul a peste 1800 de autori

de operă scrisă de a beneficia de remunerațiile aferente exploatării operelor

lor din: radiodifuzare, reproducere și difuzare, reprezentare teatrală,

retransmitere prin cablu, comunicare publică pe internet etc.

În ceea ce privește

motivele anulării, în tot, a Deciziei Directorului General al ORDA nr. 205 din

15 noiembrie 2012, reclamanta arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare art. 2 alin. (1) lit.

a), C. - S.G.C. se consideră vătămată în drepturile subiective exercitate în

temeiul Deciziei Directorului General al ORDA nr. 8/1997, a Legii nr. 8/1996 cu

modificările și completările ulterioare și a prevederilor statutare privind

exercitarea gestiunii colective a drepturilor de autor aferente operelor scrise

precum și a intereselor sale legitime private lezate de actul administrativ

unilateral emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor respectiv Decizia

Directorului General al ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012.

De asemenea, a mai

arătat că autoritatea publică, ORDA a acționat nelegal cu exces de putere, prin

emiterea nelegală a Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012 ca act administrativ

unilateral, aplicând greșit și eludând dispozițiile Legii nr. 8/1996 cu

modificările și completările ulterioare și toate măsurile de legalitate

efectuate și comunicate acesteia de C.

Prin Decizia nr.

8/1997 și a prevederilor Legii nr. 8/1996 cu modificările și completările

ulterioare și a celor statutare avizate de ORDA, reclamantei i s-au stabilit

competentele în gestionarea operelor scrise.

În considerarea

acestor competențe atribuite de ORDA și exercitate în conformitate cu

prevederile Legii nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare,

societatea noastră exercită gestiunea colectivă a operelor scrise protejând

sfera acestor drepturi prin metodologiile și hotărârile judecătorești în

vigoare, neputând leza drepturile autorilor astfel cum reiese din Decizia ORDA nr.

205 din 15 noiembrie 2012.

Decizia ORDA nr. 205

din 15 noiembrie 2012 a fost emisă fără a se respecta măsurile de legalitate

întreprinse de C. anterior, situându-se în afara tuturor premiselor de

legalitate ce asigură competența organelor de conducere a C. asupra gestiunii

colective a drepturilor de autor exercitate încălcând, prerogativa instanțelor

de judecată asupra drepturilor de autor care la data acordării termenului de

intrare în legalitate inițial prin Decizia Directorului General al ORDA nr. 26/16

martie 2012 erau litigioase între organisme de gestiune colectivă concurente.

Mai susține că, după

8 luni de la emiterea Deciziei Directorului General al ORDA nr. 26 din 16

martie 2012 aceeași instituție sub o altă structură de conducere stabilește nelegal

prin Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 și referatul din 15 noiembrie 2012

retragerea temporară a avizului de funcționare a C. pe toate aspectele de

gestiune în mod abuziv și nelegal fără o bază de legalitate afectând prin

efecte toate aspectele de gestiune colectivă a C. în condițiile în care ORDA a

dorit să soluționeze administrativ reglementarea unor drepturi punctuale ce

formau obiect de judecată a căror competență nu-i mai revenea decât instanței

de judecată.

Curtea de apel, prin

încheierea de ședință de la data de 20 martie 2013, a încuviințat în principiu

cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului formulate de

intervenientele O.S. și P. - S.A.E.R.

formulate în cauză

Prin întâmpinarea

formulată pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat

respingerea cererii de suspendare a executării și de anulare a Deciziei

Directorului General al ORDA nr.  205 din 15 noiembrie 2012, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

pronunțate în cauză

Prin încheierea de

ședință din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de

reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie

2012 până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea deciziei,

pentru motivele arătate pe larg, în încheierea de la acea dată.

Prin Sentința civilă

nr. 1857 din 5 iunie 2013 aceeași instanță a respins acțiunea formulată de

reclamanta C. - S.G.C., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor și intervenientele O.S., și P. - S.A.E.R.O.Ș., ca

neîntemeiată.

Totodată, a admis

cererile de intervenție accesorie formulate de intervenientele O.S. și P. - S.A.E.R.O.Ș.

și a obligat reclamanta la plata către intervenienta P. a sumei de 1098,89 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, analizând cererea de chemare în judecată pe baza

actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, a reținut că, prin

Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012, pârâtul ORDA a retras temporar avizul de

funcționare al organismului de gestiune colectivă C. RO de la data comunicării

acesteia, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. f) și h) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, actul având la bază Decizia Directorului general al ORDA

nr. 26 din 16 martie 2012 privind acordarea unui termen pentru intrarea în

legalitate și Referatul Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RGII/10511

din 15 noiembrie 2012.

Curtea a constatat că

reclamanta nu a contestat în justiție Decizia nr. 26 din 16 martie 2011, deci

aceasta era definitivă - potrivit art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 -

la data emiterii Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012, a cărei anula se cere

în prezenta cauză, astfel că, din punct de vedere juridic, nu sunt suficiente

"obiecțiunile" pe care reclamanta le-a efectuat pe cale

administrativă, ci trebuia finalizat demersul judiciar pentru desființarea sau

modificarea Deciziei nr. 26/2011.

În ceea ce privește

măsurile de intrare în legalitate pe care reclamanta susține că le-a realizat

și le-a comunicat pârâtei, instanța a reținut că, din cuprinsul înscrisurilor

depuse a dosar reies măsurile întreprinse de reclamantă, însă acestea nu s-au

realizat în termenul de 30 de zile acordat și nici corespunzător, reclamanta

continuând să-și mențină propriul punct de vedere.

Tot astfel, în

privința modului de calcul al termenului de 6 luni de la data colectării,

prevăzut de art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 pentru repartiția

remunerațiilor, instanța a constat că reclamanta a efectuat repartițiile

trimestrial și a calculat termenul din luna următoare finalizării trimestrului,

și nu raportat la data colectării, așa cum dispune legea.

Concluzionând, arată

instanța, potrivit reglementării date de art. 125 și urm. din Legea nr. 8/1996,

avizul de constituire și funcționare a organismelor de gestiune colectivă este

unic, chiar dacă acestea colectează de la mai multe categorii de titulari, iar

legea nu distinge, în cazul retragerii avizului, după cum neregularitățile au

vizat doar unele domenii de creație sau categorii de titulari.

în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 1857 din 5 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta C. - S.G.C., întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat că instanța nu a analizat și nu a coroborat probatoriul

depus de recurentă reclamantă C. în ceea ce privește măsurile întreprinse

referitoare la activitatea de gestiune colectivă în raport de practica în

domeniul drepturilor de autor raportată la dispozițiile Legii nr. 8/1996.

S-a susținut faptul

că Curtea a reținut și interpretat greșit modul de calcul a comisionului de 15%

datorat activității de gestiune colectivă stabilit de Adunarea Generală a C. și

de repartizare remunerațiilor în termenul prevăzut de lege.

Dispozițiile art. 134

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 stabilesc comisionul datorat de

titularii de drepturi care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă

și care nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual de organismul de

gestiune colectivă neputând justifica argumentul instanței de fond în ceea ce

privește calculul termenului de 6 luni de repartizare a remunerațiilor de către

organismul de gestiune colectivă. Astfel, instanța își fundamentează

considerentele soluției pe un text de lege ce nu are legătură cu termenul de

repartiție de 6 luni, fapt ce conduce la lipsa de temei legal a soluției

instanței. Mai mult decât atât, instanța omite a analiza hotărârile Adunării

Generale a C. respectiv Hotărârea nr. 2 din 23 martie 2012 și următoarele din

perspectiva faptului că, calculul comisionului de 15% cumulat cu reținerea

comisionului pentru colectorul unic nu depășește procentul de 15% din sumele

colectate anual.

Totodată, susține că

instanța a reținut greșit aspectele privind sumele destinate fondului social

cultural în ceea ce privește legalitatea acestora cât și renunțarea din partea

membrilor ulterior la acest fond și stabilirea altor măsuri destinate membrilor

C. aprobate prin forme statutare și hotărâri ale Adunării Generale.

În acest sens

instanța nu a verificat faptul că fondul social cultural este circumscris în

Legea nr. 8/1996 în prevederile art. 134 alin. (2) lit. c) la scopuri comune,

titularii de drepturi în Adunarea Generală temeinic și legal au decis

destinația acestuia ce se situează sub procentul de 15% prevăzut de textul

legal.

Instanța de fond a

analizat greșit din perspectiva Legii nr. 8/1996 omisiunea actului

administrativ unilateral respectiv Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 în

ceea ce privește oportunitatea măsurii luate de ORDA, a momentului de retragere

a avizului precum și de încetare a măsurii cu caracter temporar. Formularea

cuprinsă în Decizia ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012 ce se referă doar la

retragerea temporară a avizului fără evidențierea expresă a termenului până la

care încetează această măsură, constituie pe fond un motiv de nulitate absolută

a deciziei administrative având în vedere faptul că dispoziția temporară a

deciziei în lipsa unui termen capătă caracter de permanență ceea ce evidențiază

caracterul abuziv al actului administrativ unilateral.

În ceea ce privește

oportunitatea măsurii întreprinse de Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012

instanța de fond nu s-a pronunțat fără a analiza și cântări elementele de fapt

ale gestiunii colective raportate la măsura radicală dată de ORDA fără o

analiză corectă și prealabilă. De altfel instanța de fond a omis să analizeze

și aspectul referitor la faptul că Decizia ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012

nu vizează fapte ale administratorului ci măsuri luate de chiar membrii C. în

Adunările Generale ca organe de conducere statutare și legale absolute.

Astfel, membrii C.

odată ce au decis și au aprobat modul de repartizare, colectare și gestionare a

propriilor lor drepturi în propria lor Adunare Generală, aceste măsuri nu pot

fi imputabile Administratorului General asupra căruia s-a răsfrânt sancțiunea

ORDA și nici ORDA nu este îndrituită a sancționa ca autoritate publică modul în

care membrii unei entități private își administrează propriile venituri,

deoarece s-ar încălca principiul libertății de voință în materia actelor

juridice civile. Aceste aspecte de nelegalitate nu au fost analizate de

instanța de fond în stabilirea soluției, fapt pentru care hotărârea instanței

este lipsită de temei legal, dată cu aplicare greșită a legii situându-se pe o

interpretare greșită a actului dedus judecății.

Instanța de fond a

omis a se pronunța pe următoarele aspecte de nelegalitate ale deciziei emise de

ORDA în raport de Legea nr. 8/1996 și legislația asociațiilor și fundațiilor

O.G. nr. 26/2000 și Legea nr. 544/2004. Actul administrativ unilateral cu

caracter individual emis de ORDA sub nr. 205 din 15 noiembrie 2012 ce se

fundamentează pe Decizia nr. 26 din 16 martie 2012 este nelegal și neoportun

deoarece:

Temeiul Deciziei ORDA

nr. 205 din 15 noiembrie 2012 îl reprezintă controlul punctual întreprins de

autoritatea publică finalizat prin Decizia ORDA nr. 26 din 16 martie 2013 care

evidențiază verificarea doar a unei categorii de drepturi de autor gestionate

de C. respectiv dreptul de retransmitere prin cablu a operelor scrise. Acest

temei, respectiv verificarea unei categorii de drepturi gestionate care la data

emiterii deciziei erau în litigiu, nu poate să producă efecte asupra celorlalte

categorii de drepturi de autor gestionate de C. și neverificate de ORDA prin

activități de control generale; Decizia nr. 26 din 16 martie 2012 a fost pusă

în executare de C. conform actelor depuse la dosarul cauzei la termenul din 15

mai 2013, decizie care o dată executată nu putea forma obiect și temei care să

justifice emiterea Deciziei generale nr. 205 din 15 noiembrie 2012 de retragere

temporară a avizului de funcționare pe toate categoriile de drepturi gestionate

de C., având în vedere faptul că nu a rămas definitivă prin neexecutare;

Decizia nr. 205 din

15 noiembrie 2012 ce se fundamentează doar pe un aspect punctual de control al

gestiunii C. (dreptul de retransmitere prin cablu a operelor scrise) nu poate

opera și produce consecințe asupra celorlalte categorii de drepturi și anume:

radiodifuzare, copie privată, reprezentare teatrală, editare, reproducere etc. Pe

aceste categorii de drepturi enumerate. Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012

nu se justifică nefiind oportună deoarece nu este dată în beneficiul și

susținerea intereselor a peste 1800 autori membri C. care au ca scop încasarea

echitabilă a remunerațiilor colectate de subscrisa și nu neîncasarea lor.

Aceste drepturi au regim de salarii pentru autori în conformitate cu

prevederile art. 150 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările

ulterioare;

Decizia nr. 205 din

15 noiembrie 2012 este inoportună și implicit nelegală nu numai în raport de

interesele celor peste 1800 autori membri C. ce au fost blocați în repartizarea

și încasarea drepturilor lor din categorii de drepturi ce nu au legătură cu

Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 dar aceasta contravine flagrant și

reglementării prevăzute în dispozițiile art. 138

3

din Legea nr.

8/1996 care prevăd nerespectarea în ansamblu și cumulativ a tuturor

categoriilor de drepturi și obligații prevăzute în art. 130 și următoarele din

Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare și nu doar a unor

chestiuni punctuale privind anumite drepturi supuse gestiune colective;

Dispozițiile art. 138

2

și ale art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 cu modificările și

completările ulterioare vizează aplicarea sancțiunii de retragere a avizului de

funcționare în cazul verificării realizate de ORDA în temeiul unui control

general anual prin care se constată încălcarea tuturor aspectelor de gestiune

colectivă consemnate în textele legale indicate și dimpotrivă nu vizează controale

punctuale pe categorii individuale de drepturi de autor cum este cazul în speța

de față ce se referă doar la dreptul la retransmitere prin cablu a operelor

scrise.

Decizia ORDA nr. 205

din 15 noiembrie 2012 dată în considerarea verificării punctuale a dreptului de

retransmitere prin cablu este prematură, neoportună și implicit nelegală în

condițiile în care pe de o parte aceste drepturi erau litigioase formând

obiectul Dosarelor nr. 8766/2/2011 de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, și nr. 66740/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, iar pe de altă parte C., în calitate de beneficiar a

acestor drepturi în proporție de 98% exercita în condițiile art. 133 alin. (7)

din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare acte de

conservare I respectiv de sprijinire a activității de colectare a

remunerațiilor pe poziția de beneficiar majoritar având cel mai mare număr de

membri din domeniu. Ulterior emiterii Deciziei 205 din 15 noiembrie 2012 pe

aceste drepturi litigioase în Dosarele nr. 8766/2/2011 de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, și nr. 66740/3/2011,

aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă instanțele de

judecată au confirmat legalitatea conduitei C. de a face acte de conservare în

calitate de beneficiar a 98% din aceste drepturi fapt care întărește caracterul

de nelegalitate și de lipsă de suport legal al Deciziei nr. 205 din 15

noiembrie 2012;

Decizia nr. 205 din

15 noiembrie 2012 este inoportună și nelegală deoarece ORDA în calitate de

autoritate publică avea la îndemână și alte mijloace și soluții posibile și

legale care să corespundă intereselor generale și individuale a celor peste

1800 de titulari reprezentați de C. care prin ridicarea avizului de funcționare

a subscrisei au fost prejudiciați direct pe acele surse de drepturi de autor pentru

care au fost în imposibilitate de a le ridica pe perioada blocării activității,

drepturi ce nu aveau legătură anterioară cu Decizia nr. 26 din 16 martie 2012

ce a stat la baza Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012. În situația în care

C. a comunicat autorității publice ORDA măsurile de aducere la îndeplinire a

Deciziei nr. 26 din 16 martie 2012, aceasta avea îndrituirea legală de a emite

pe propriile considerente de legalitate ce le aprecia ca fiind necesare o nouă

Decizie de intrare în legalitate, limitată la aspectele reținute de aceasta

după măsurile întreprinse de C. arătând și modalitățile sub care puteau fi

aduse la îndeplinire de către C. Or, autoritatea publică ORDA ignorând toate

celelalte mijloace și soluții posibile în cauză a emis abuziv Decizia nr. 205

din 15 noiembrie 2012 ridicând temporar avizul de funcționare al organismului

de gestiune colectivă pe toate categoriile de drepturi de autor, demers juridic

care nu corespunde interesului general și individual al creatorilor de operă

scrisă membri C. în număr de peste 1800.

În acest context

limitele de apreciere a dispozițiilor art. 138

2

din Legea nr. 8/1996

cu modificările și completările ulterioare au fost încălcate și aplicate abuziv

de către ORDA având în vedere faptul că la emiterea actului administrativ

unilateral ORDA nu verificase prin control anual toată activitatea organismului

de gestiune C. pe toate categoriile de drepturi, care să justifice stoparea

activității și retragerea avizului de funcționare.

Decizia nr. 205 din

15 noiembrie 2012 este nelegală deoarece stabilește retragerea avizului de

funcționare al C. cu caracter temporar fără să stabilească perioada concretă și

certă în care este retras avizul fapt pentru care practic decizia unilaterală

cu caracter individual capătă valențe de permanență. Omisiunea autorității

administrative în stabilirea intervalului de timp până la care operează

retragerea avizului încalcă dispozițiile Legii nr. 8/1996 cu modificările și

completările ulterioare (art. 138

3

) conducând la premisa permanenței

aplicării deciziei din partea ORDA.

În raport de

dispoziția expresă a Legii nr. 8/1996 cu modificările și completările

ulterioare ORDA în calitate de autoritate publică a eludat premisa imperativă a

legii aplicând-o în mod eronat și abuziv prin emiterea Deciziei nr. 205 din 15

noiembrie 2012 ca afirmare a respectării de C. a tuturor dispozițiilor legale

anterioare, inclusiv în actele administrative.

Prin Decizia nr.

8/1997 și a prevederilor Legii nr. 8/1996 cu modificările și completările

ulterioare și a celor statutare avizate de ORDA subscrisei C. - S.G.C. i s-au

stabilit competențele în gestionarea operelor.

În considerarea

acestor competențe atribuite de ORDA și exercitate în conformitate cu

prevederile Legii nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare,

societatea noastră exercită gestiunea colectivă a operelor scrise protejând

sfera acestor drepturi prin metodologiile și hotărârile judecătorești în

vigoare, neputând leza drepturile autorilor astfel cum reiese din Decizia ORDA

nr. 205 din 15 noiembrie 2012.

Decizia ORDA nr. 205

din 15 noiembrie 2012 a fost emisă fără a se respecta măsurile de legalitate

întreprinse de C. anterior, situându-se în afara tuturor premiselor de

legalitate ce asigură competența organelor de conducere a C. asupra gestiunii

colective a drepturilor de autor exercitate încălcând, prerogativa instanțelor

de judecată asupra drepturilor de autor care la data acordării termenului de

intrare în legalitate inițial prin Decizia Directorului General al ORDA nr. 26

din 16 martie 2012 erau litigioase între organisme de gestiune colectivă

concurente.

Decizia Directorului

General al ORDA nr. 205 din 15 noiembrie 2012 fundamentată pe Decizia

Directorului General al ORDA nr. 26 din 16 martie 2012 evidențiază

nelegalitatea obligării C. de a repartiza drepturi în litigiu ce formau obiect

al Dosarului nr. 8766/2/2011 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, ce s-au soluționat irevocabil abia la data de 28

septembrie 2012 prin Decizia civilă nr. 136A.

intimatelor și procedura derulată în recurs

Intimata ORDA prin

concluzii a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că prin

Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 s-a dispus retragerea temporară a

avizului de funcționare al C. în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1)

lit. f), h) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996.

Art. 138 lit. f) și

h) din Legea nr. 8/1996 conferă O.R.D.A. competența de a supraveghea și de a

controla funcționarea organismelor de gestiune colectivă precum și de a stabili

măsurile de intrare în legalitate și de a aplica sancțiuni.

Art. 1383 din Legea

nr. 8/1996 prevede că, în cazul încălcării obligațiilor prevăzute la art. 130,

133, 134, 134

1

, 135 sau 138

2

alin. (2) din același act

normativ, O.R.D.A. poate acorda un termen pentru intrare în legalitate

organismului de gestiune colectivă prin decizie.

De asemenea, art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 stabilește că, în caz de nerespectare a deciziei de

acordare a unui termen de intrare în legalitate rămasă definitivă, O.R.D.A.

retrage temporar avizul prevăzut la art. 125 din Legea nr. 8/1996.

Așa cum se

menționează în preambulul Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012, la baza

emiterii sale au stat Decizia nr. 26 din 16 martie 2012 precum și referatul nr.

RGII/10511 din 15 noiembrie 2012.

Prin Decizia nr. 26

din 16 martie 2012 a O.R.D.A. s-a constatat încălcarea prevederilor art. 130

alin. (1) lit. a), art. 134 alin. (2) lit. b), lit. d) și s-a acordat un termen

de 30 de zile pentru intrarea în legalitate.

Deoarece până în data

de 15 noiembrie 2012 C. nu a luat măsurile necesare pentru intrarea în

legalitate, fapt constatat prin referatul nr. RGII/10511 din 15 noiembrie 2012,

s-a emis Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 ce face obiectul prezentului

dosar.

Prin urmare, pentru a

verifica legalitatea Deciziei nr. 205 din 15 noiembrie 2012 trebuie verificat

dacă sunt îndeplinite condițiile stipulate de art. 138

3

din Legea

nr. 8/1996 pentru emiterea ei:

- Existența unei

decizii de acordare a unui termen de intrare în legalitate definitive;

- Neaducerea la

îndeplinire a măsurilor de intrare în legalitate în termenul acordat de

O.R.D.A.

Intimata-intervenientă

O. prin concluzii a solicitat admiterea recursului promovat de reclamantă.

În schimb,

intimata-intervenientă S.A.E.R.O.Ș. - P. a solicitat prin întâmpinare

respingerea recursului ca nefondat arătând că ORDA a sancționat organismul de

gestiune colectivă C. pentru nerespectarea legii de către organele sale de

conducere, tocmai pentru a proteja interesele tuturor titularilor de drepturi

de autor membrii ai C. și ai celorlalte organisme de gestiune colectivă,

întrucât prin nerespectarea legii de către organele de conducere ale C. li se

aduc prejudicii tuturor titularilor de drepturi de autor, nu numai membrilor C.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului și procedura derulată în recurs

fapt și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta-recurentă C. a solicitat anularea Deciziei nr.

205 din 15 noiembrie 2012 emisă de Directorul General al ORDA, decizie prin

care s-a retras temporar avizul de funcționare al recurentei ca organism de

gestiune colectivă și s-a acordat un termen pentru intrarea în legalitate în raport

de Decizia Directorului General ORDA nr. 26 din 16 septembrie 2012 și Referatul

Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RGII/10511 din 15 noiembrie 2012.

Se reține, cum corect

a subliniat și instanța de fond faptul că Decizia nr. 26 din 16 martie 2012 nu

a fost contestată, producând astfel efecte depline.

Ori, prin decizie

(dosar fond) s-a acordat C. un termen de 30 de zile pentru respectarea mai

multor prevederi legale încălcate, astfel cum s-a reținut în Referatul

Direcției Registre și Gestiune Colectivă sus-menționat.

Susținerile din

cererea de recurs, relevate și în fața instanței de fond, se circumscriu cu

precădere oportunității măsurii de suspendare a activității și nu legalității

acestuia.

Astfel, cât privește

proporționalitatea măsurii aceasta nu poate fi pusă sub semnul îndoieli câtă

vreme prevederile normative prevedeau această sancțiune.

Apărările privind

existența unor litigii pe rolul instanței de judecată sau arbitrale care s-ar

fi constituit în imposibilități obiective de a îndeplini cele prevăzute în

Decizia nr. 26/2012 nu pot fi primite deci nici analizate, câtă vreme, decizia

stabilea un termen pentru aducerea la îndeplinire, respectiv 30 de zile, iar pe

de alta faptul că decizia nefiind contestată termenul nu putea fi nici suspendat,

nici depășit. Orice apărare vizând situațiile litigioase de genul celor mai sus

expuse putea fi făcută doar în procedura contestării actelor administrative

necum pe calea unor "obiecțiuni". De altfel, și recurenta definește

aceste obiecțiuni ca și "critici" și nu o reală contestare pe singura

cale legalmente posibilă - cea judecătorească.

Criticile legate de

executarea benevolă a Deciziei 26 din 16 martie 2012 nu au nici ele susținere

justificativă, din chiar atitudinea recurentei reieșind o situație diferită.

Astfel susținerile precum că Dosarul nr. 877/2/2011 aflat pe rolul Curții de

Apel București și Dosarul nr. 66740/3/2011 aflat pe rolul Tribunalul București

s-ar fi soluționat ulterior acestei date nu prezintă relevanță neavând o

legătură directă cu obligațiile asumate. Ultimele motive, vizând faptul că doar

instanța de judecată poate dispune suspendarea avizului de funcționare nu pot

fi primite, dispozițiile Legii nr. 8/1996 - art. 125, art. 127 și art. 138

3

prevăzând posibilitatea aplicării acestei sancțiunii de către conducătorul

ORDA. Conchizând, nu doar avizul poate fi retras și aceasta nu doar pentru

anumite categorii punctuale de drepturi, ci vizând ansamblul activităților.

Toate aceste

argumente converg spre aceea că în mod corect Curtea de apel a soluționat cauza

prin respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

soluției adoptate în recurs

Față de cele mai sus

expuse, Înalta Curte consideră că în raport de motivele de recurs invocate nu

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel că recursul va

fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Ca parte căzută în

pretenții recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către

intimată intervenientă S.E.R.O.Ș.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta C. - S.G.C.D.A. împotriva Sentinței nr. 1857 din 5 iunie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

C. - S.G.C.D.A. la plata sumei de 2.777,17 lei către intimata-intervenientă

S.E.R.O.Ș. P., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL