ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

prezentului recurs,

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața

primei instanțe

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

09 martie 2012, reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor

de Autor a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturi de Autor - anularea și suspendarea executării Deciziei nr. 335 din 23

decembrie 2010 emisă de Directorul General al Oficiului Român pentru Drepturile

de Autor.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, prin decizia menționată, a fost desemnată ca organism de

gestiune colectivă a drepturilor de autor ale autorilor și editorilor de opere

științifice colectoare a remunerațiilor din retransmiterea prin cablu a

operelor scrise Asociația P.

Reclamanta C. -

Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, ce gestionează exclusiv

domeniul operelor scrise, a formulat plângere prealabilă în conformitate cu

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, însă aceasta a

fost respinsă.

În ședința publica

din data de 25 octombrie 2011, Curtea a dispus, în temeiul art. 16

1

din Legea 554/2004 introducerea în cauză a pârâtei Societatea Autorilor și

Editorilor Români de Opere Științifice - P., față de împrejurarea că aceasta se

legitimează în calitate de beneficiar al actului atacat.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

neîntemeiate cererea de suspendare și acțiunea în anulare formulate de

reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor,

reținând că, prin Decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, s-a stabilit forma finală a Metodologiei privind

stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și

titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, hotărârea

fiind publicată în M. Of. nr. 861/22.12.2010.

Prin Decizia

directorului general al ORDA nr. 335 din 23 decembrie 2010 s-a dispus

desemnarea organismului de gestiune colectivă Societatea Autorilor și

Editorilor Români de Opere Științifice - P. drept colector al remunerațiilor

cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a acestor

opere, conform Metodologiei, decizie publicată în M. Of. nr. 3/03.01.2011.

Referitor la cererea

de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, Curtea a reținut că

suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile

prevăzute de acest text de lege, iar în speță, nu este îndeplinită condiția

existenței cazului bine justificat, astfel că nu se mai impune analizarea

îndeplinirii condiției pagubei iminente.

Pe fondul cauzei,

instanța a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, neputând fi reținută

existența unei vătămări într-un drept sau interes al reclamantei, câtă vreme

gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale ale autorilor de opere scrise se

exercită în continuare în limitele mandatului încredințat C. de către titularii

de drepturi, potrivit regulilor statuate la art. 134 alin. (2) din Legea nr.

8/1996, care reglementează, între altele modalitatea de repartizare a sumelor

colectate, comisionul datorat de titularii de drepturi etc.

Instanța de fond a

mai constatat că pretinsa lipsă a capacității pârâtei P. de colectare a

remunerațiilor statutare a fost argumentată în raport cu Decizia nr. 3 din 19

ianuarie 2011 emisă de ORDA, prin care s-a acordat pârâtei P. un termen pentru

intrarea în legalitate de 60 de zile, în scopul stabilirii regulilor de

colectare a remunerațiilor și repartizare a acestora, alegerii prin vot a Consiliului

Director, a administratorului general, prezentării raportului de activitate

etc.

Existența unei atare

decizii, ulterioare emiterii celei a cărei anulare se solicită, privitoare la

modalitatea concretă de funcționare a organismului de gestiune colectivă, nu

este de natură a concluziona în sensul nelegalității desemnării P. drept

colector al remunerațiilor prin cablu a prestațiilor artistice în domeniul

audiovizual, știut fiind că legalitatea actului administrativ se analizează în

raport cu condițiile existente la momentul emiterii acestuia, iar nu în raport

cu acte sau fapte ulterioare.

Argumentele

reclamantei privitoare la încălcarea principiului reprezentativității au fost

înlăturate de instanța de fond pe motiv că acest principiu se aplică doar în

cazul gestiunii colective facultative, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a

Drepturilor de Autor, invocând - în dezvoltarea motivului de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care a înțeles să-l invoce - următoarele:

Instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a legislației drepturilor de autor în cadrul analizei

legalității emiterii deciziei contestate și nu a avut în vedere drepturile și

interesele legitime încălcate la emiterea deciziei.

A reiterat recurenta

reclamantă critica privind lipsa criteriilor ce trebuie să stea la baza

emiterii oricărei decizii a ORDA, având în vedere că, prin hotărârea arbitrală

depusă la dosar, C. beneficia de 98% din remunerațiile pentru retransmiterea

prin cablu, decizia încălcând autonomia de voință a titularilor de drepturi de

a-și colecta și gestiona remunerațiile ce li se cuvin prin organismul de

gestiune la care au aderat.

Astfel, decizia

încalcă dreptul a 98% dintre autorii de operă scrisă de a-și gestiona și

repartiza drepturile din retransmiterea prin cablu a operelor lor, conform

regulilor statutare și legale.

P. nu se regăsește în

metodologia negociată și finalizată ulterior prin Decizia civilă nr. 263 din 16

noiembrie 2010 CAB, domeniul de gestiune colectivă al acestuia fiind cel al

operelor științifice, pentru care trebuia să inițieze negocieri și proceduri

arbitrale distincte. Nefiind inclus în procedură, nu avea vocația de a fi

desemnat.

Desemnarea P. a

blocat până în prezent accesul autorilor de operă scrisă reprezentați de C. la

remunerațiile cu titlu de salarii aferente fondurilor colectate de P. ca efect

al deciziei contestate.

Încălcarea

prevederilor art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ca urmare a

nerespectării de către ORDA a intereselor majorității beneficiarilor (autori de

operă scrisă reprezentați de C.).

La data desemnării,

P. nu avea stabilite reguli privind gestiunea colectării și repartizării

remunerațiilor, nici organe de conducere definite, iar ORDA a și constatat

aceste lipsuri, emițând Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2011.

La data de 13 mai

2014, Asociația O.S.R. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor

a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante,

care a fost respinsă prin Încheierea de ședință din 14 mai 2014.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul

prin prisma motivului reglementat de art. 304 pct. 9, dar și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recurenta reclamantă

consideră greșit aplicate dispozițiile Legii nr. 8/1996 care reglementează

competența ORDA de a desemna organismele de gestiune colectivă colectoare ale

remunerațiilor cuvenite unor categorii de beneficiari, în acest sens invocând

lipsa criteriilor ce trebuie să stea la baza emiterii oricărei decizii a ORDA.

Critica este

neîntemeiată, întrucât instanța de fond a reținut în mod justificat faptul că

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin directorul său general, a emis

Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 în exercitarea corespunzătoare a

atribuțiilor acestei autorități, expres reglementate de lege.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 137 și art. 138 din Legea nr. 8/1996 (în forma

în vigoare la data emiterii deciziei contestate), ORDA este autoritate unică de

reglementare, având între atribuțiile principale reglementarea activității din

domeniul drepturilor de autor și supravegherea funcționării organismelor de

gestiune colectivă.

Legiuitorul nu a

prevăzut criterii pentru desemnarea colectorului unic, care să fi fost

încălcate prin emiterea deciziei contestate, ci a lăsat o largă marjă de

apreciere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, tocmai în considerarea

calității acestuia de autoritate unică cu competențe de reglementare în

domeniu.

În plus, nu se poate

afirma că decizia a fost emisă în mod arbitrar, de vreme ce aceasta a avut la

bază referatul emis de Direcția Registre, Gestiune Colectivă și Relații Publice

a ORDA sub nr. RG II/17590 din 22 decembrie 2010, care a justificat propunerea

de desemnare a intimatei P. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor

de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, astfel: "P. - este

pregătită să realizeze activitatea de colector unic. Alegerea P. în defavoarea

C. se datorează următoarelor fapte: C., în repetate rânduri, a

"forțat" interpretarea legii (...), nu deține un soft dedicat

activității de colectare și repartiție, nu deține un sistem informatic de

prelucrare a datelor care să îi permită să gestioneze în bune condiții

activitatea de colectare și repartiție a remunerațiilor datorate, nerespectarea

cerințelor art. 134

1

din Legea nr. 8/1996 etc. (...) P. poate

asigura în bune condiții activitatea de colector unic pentru drepturile autorilor

de opere scrise."

De altfel, propuneri

similare s-au făcut și pentru celelalte categorii de drepturi pentru care s-a

constatat "existența a câte două organisme de gestiune colectivă care

gestionează aceeași categorie de drepturi".

Cât privește critica

de netemeinicie referitoare la faptul că intimata P. nu se regăsește în

metodologia negociată și finalizată prin Decizia civilă nr. 263 din 16

noiembrie 2010 CAB, motiv pentru care nu avea vocația de a fi desemnat, Înalta

Curte o apreciază neîntemeiată.

Din economia Legii

nr. 8/1996, rezultă că metodologiile sunt întocmite în scop de reglementare și,

prin urmare, faptul că sunt inițiate/negociate cu organismele de gestiune

colectivă existente, care operează pe piață la momentul respectiv, nu poate conduce

la concluzia că acestea nu sunt aplicabile și organismelor de gestiune

colectivă care s-ar înființa sau ar începe să opereze ulterior pe același

domeniu.

Referitor la

susținerea recurentei reclamante că Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 ar fi

vătămătoare pentru cei 98% dintre autorii de operă scrisă pe care-i reprezintă,

încălcându-le acestora dreptul de a-și gestiona și repartiza drepturile din

retransmiterea prin cablu a operelor lor, conform regulilor statutare și

legale, Înalta Curte nu o poate primi, de vreme ce prin decizie s-a desemnat

doar un alt colector, care își va desfășura activitatea în baza aceleiași

metodologii și pe baza acelorași dispoziții legale (art. 134).

În plus, din

înscrisurile depuse la dosar reiese că, după emiterea deciziei, mai exact în

perioada 2010 - 2013, P. a efectuat plăți către C. cu titlul de drepturi pentru

retransmiterea prin cablu a operelor scrise, iar aspectele care țin de

executarea actului administrativ sunt, oricum, irelevante pentru legalitatea

actului, care se raportează la cadrul legal existent la momentul emiterii

acestuia.

Nu se poate reține

nici încălcarea prevederilor art. 123

1

alin. (2) din Legea nr.

8/1996 "ca urmare a nerespectării de către ORDA a intereselor majorității

beneficiarilor" reprezentați de recurenta reclamantă C., întrucât -

potrivit art. 133 alin. (2) și (3) - în situația în care există mai multe

organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar

drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123

2

,

organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol, criteriile repartizării

între organisme a remunerației, organismul de gestiune colectivă care urmează

să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al ORDA, drept

colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, precum și modalitatea de

evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a

costurilor de colectare, iar dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare

nu depun protocolul menționat în termenul prevăzut de lege, ORDA

"desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi

în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului

general".

Prin urmare,

criteriul reprezentativității este prevăzut cu titlu obligatoriu doar pentru

gestiunea colectivă facultativă având ca obiect drepturile enumerate la art.

123

2

din Legea nr. 8/1996, și nu pentru gestiunea colectivă

obligatorie, care privește și dreptul de retransmitere prin cablu (art. 123

1

alin. (1) lit. g)), aflat în discuție în prezenta cauză.

În ceea ce privește

afirmația reclamantei că, la data desemnării drept colector, intimata P. nu

avea stabilite reguli privind gestiunea colectării și repartizării

remunerațiilor, nici organe de conducere definite, Înalta Curte constată că, în

mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că singura probă invocată de

reclamantă în susținerea acestei afirmații este Decizia nr. 3 din 19 ianuarie

2011 emisă de ORDA, deci un act administrativ ulterior deciziei contestate,

care nu poate fi avut în vedere la examinarea valabilității actului.

De altfel, aspectele

sesizate de recurenta reclamantă nu sunt de natură prin ele însele să atragă

nelegalitatea desemnării, de vreme ce la art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 8/1996 se prevede că ORDA "controlează funcționarea organismelor de

gestiune colectivă și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplică

sancțiuni, după caz", iar în cazurile prevăzute la art. 138

3

,

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune

colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în

legalitate și, în cazul nerespectării deciziei rămase definitive, se retrage

temporar avizul de funcționare, cu consecința suspendării activității

organismului de gestiune colectivă.

Având în vedere

împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că niciuna

dintre criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse sentinței recurate nu

apare ca fiind întemeiată, Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 apărând ca fiind

emisă de Directorul General al ORDA în exercitarea atribuțiilor legale ale

acestei autorități, prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

8/1996, și fără a se face dovada unei vătămări a drepturilor sau intereselor

legitime ale recurentei reclamante, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

III. Soluția

instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va menține

ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca

nefondat recursul declarat de reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a

Drepturilor de Autor.

Totodată, în

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., constatând dovedite

cheltuielile de judecată (onorariu de avocat, conform facturii și extrasului de

cont de la dosar) pretinse de intimata P. - Societatea Autorilor și Editorilor

Români de Opere Științifice, va admite cererea acesteia și o va obliga pe

recurenta-reclamantă la plata sumei de 5518,37 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-reclamantă C. - Societate de Gestiune Colectivă a

Drepturilor de Autor împotriva Sentinței nr. 1960 din 20 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 5518,37 lei către intimata P. - Societatea Autorilor și

Editorilor Români de Opere Științifice, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN