ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2015

Decizia

nr. 3848/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data 28 octombrie 2013, reclamanta A. Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, anularea Deciziei nr. 42 din 04 aprilie 2013 emise de Directorul General O.R.D.A.

Prin sentința civilă nr. 491 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, solicitând admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Apreciază recurenta-reclamantă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și o corelare a probatoriului administrat în cauză pe aspectele privind depunerea documentelor solicitate de intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Arată că susținerea intimatului-pârât, privind necomunicarea Hotărârii Adunării Generale nr. 5/2012 privind situația centralizată a repartițiilor din anul 2011 și situația centralizată a litigiilor și nedepunerea situațiilor documentelor solicitate, este infirmată chiar de documentele depuse de O.R.D.A. la dosar atașate întâmpinării, între care se regăsește și Adresa A. nr. 1322 din 07 noiembrie 2011 privind situația litigiilor pe anul 2011.

Menționează că Hotărârea nr. 5/2012 nu vizează situația centralizată a repartițiilor pe anul 2011, ci termenul legal de prescripție de 3 ani.

De asemenea, această hotărâre și situația litigiilor pe anul 2011 au fost publicate chiar pe site-ul A. anterior emiterii Deciziei nr. 42/2013 iar intimatul-pârât avea acces deplin la aceste informații.

Astfel, cele reținute de prima instanță, în sensul îndeplinirii parțiale a cerințelor comunicării documentelor către O.R.D.A., mai puțin Hotărârea nr. 5/2012 și situația centralizată a litigiilor pe anul 2011, nu se justifică, fiind contradictorii.

Referitor la termenul de 2 zile pe care instanța l-a considerat a fi un termen exclusiv la dispoziția autorității publice, reprezintă o interpretare excesivă a dispozițiilor art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, față de dispozițiile art. 138

2

alin. (1)-(4) din aceeași lege, care stabilesc termene de 10 zile sau de 3 zile și nicidecum de 2 zile. Astfel, autoritatea publică nu poate stabili, în mod arbitrar, termene mai mici, pentru că, în caz contrar, ar putea stabili termene de intrare în legalitate chiar și pe ore, ceea ce este nelegal, situându-se în sfera excesului de putere.

Concluzionează recurenta-reclamantă că, la data emiterii deciziei contestate, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor avea comunicate toate documentele solicitate, decizia fiind emisă în mod abuziv, în scop sancționator, fără o analiză prealabilă a stării de fapt.

De asemenea, termenul stabilit în mod arbitrar de către O.R.D.A. de 2 zile intră în contradicție chiar și cu termenele prevăzute pentru actele administrative din Legea nr. 554/2004, de 30 de zile pentru soluționarea, respectiv, intrarea în legalitate.

Intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare, prin care a arătat că presupusa existență, în prezent, pe site-ul A. a Hotărârii nr. 5 din 23 martie 2012 și a situației centralizate privind litigiile, nu face dovada îndeplinirii obligației legale de a comunica documentele în termenul de 2 zile. De asemenea, nu rezultă din nicio probă administrată în dosar publicarea și data publicării pe site-ul recurentei a acestor documente.

Apreciază că recurenta-reclamantă avea sarcina de a-și proba susținerile privind depunerea documentelor iar, în ceea ce privește interpretarea excesivă a art. 138

2

din Legea nr. 8/1996, chiar dacă ar fi reală, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că nu se poate reține incidența niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, considerentele sentinței recurate îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează faptul că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea reclamantei este neîntemeiată.

De asemenea, nu se poate reține nici incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a supus controlului de legalitate, exercitat de instanța de contencios administrativ, Decizia nr. 42 din 04 aprilie 2013 prin care intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor i-a acordat un termen de 2 zile în scopul depunerii la Registratura Generală a O.R.D.A. a documentelor solicitate prin notificarea de control nr. RGII/1340 din 14 februarie 2013 și adresa nr. RGII/2356 din 13 martie 2013, respectiv Procesele-verbale ale Consiliului Director, Raportul de activitate al Comisiei de Lectură, Raportul comisiei de cenzori pe anul 2011, Raportul de activitate al Administratorului General, Hotărârile nr. 4 din 23 martie 2012 și nr. 5 din 23 martie 2012, situația centralizată privind toate procesele care să cuprindă datele solicitate, precum și Situația centralizată privind repartițiile pe anul 2011 cu indicarea acelor date solicitate.

În raport de acest obiect, judecătorul fondului a avut a analiza dacă s-a făcut dovada încălcării dispozițiilor legale reținute drept temei legal prin decizia contestată, respectiv art. 138 alin. (1) lit. h) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Potrivit art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, printre atribuțiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, se numără și cea constând în controlul funcționării organismelor de gestiune colectivă și în stabilirea măsurilor de intrare în legalitate sau de aplicare a sancțiunilor, după caz.

În cauză, prin Adresa nr. 1340 din 14 februarie 2013, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a notificat pe reclamanta A. cu privire la efectuarea unui control general anual cu privire la activitatea din anul 2011.

Conform art. 138

2

din același act normativ,

„(1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfășoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată și obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum și controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamații, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte.

(2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situațiile constatate, atât administratorului general, cât și altor persoane angajate.

(3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal.

(4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima ședință ordinară.”

La data de 12.03.2013, cu respectarea termenului prevăzut de lege, echipa de control s-a deplasat la sediul reclamantei, însă, contrar dispozițiilor legale citate mai sus, reprezentanții acesteia au refuzat să prezinte documentele solicitate, împiedicând efectuarea controlului și refuzând semnarea procesului-verbal întocmit de echipa de control.

Urmare a refuzului prezentării documentelor și a efectuării controlului, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Adresa nr. 2356 din 13 martie 2013, a pus în vedere reclamantei să predea documentele solicitate până la data de 15.03.2013.

Prin Adresa nr. 2673 din 21 martie 2013, recurenta-reclamantă a comunicat faptul că depune, anexat, documentele solicitate prin Adresa nr. 1340 din 14 februarie 2013, însă, constatând că nu au fost depuse toate documentele, Direcția Registre și Gestiune Colectivă din cadrul O.R.D.A. a propus emiterea unei decizii privind acordarea unui termen de intrare în legalitate de 2 zile în cadrul căruia să fie îndeplinită obligația legală, fiind emisă decizia contestată, Decizia nr. 42 din 04 aprilie 2013 de acordare a termenului de intrare în legalitate.

Potrivit art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, în cazul în care organismul de gestiune colectivă încalcă obligațiile prevăzute la art. 138

2

alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.

În raport cu această situație de fapt, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că sunt incidente dispozițiile art. 138

2

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, fiind justificată emiterea unei decizii pentru intrarea în legalitate.

Astfel, argumentele recurentei-reclamante, referitoare la greșita aplicare a legii și la necorelarea probatoriului administrat în cauză în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor sale, nu pot fi reținute.

Prima instanță a constatat, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta nu a depus toate documentele solicitate, respectiv Hotărârea nr. 5 din 23 martie 2012, situația centralizată privind repartițiile pe anul 2011 și situația centralizată privind litigiile, în privința celorlalte documente Oficiul Român pentru Drepturile de Autor recunoscând că au fost primite.

Aspectul publicării acestora pe site-ul instituției recurente, nu are relevanță în cauză, pentru că, potrivit dispozițiilor legale, recurenta avea obligația prezentării tuturor documentelor solicitate de O.R.D.A., legea nefăcând distincție dacă anumite acte sunt sau nu publicate pe pagina de internet pentru a fi sau nu prezentate la solicitarea autorității.

În ceea ce privește termenul de 2 zile acordat organismului de gestiune colectivă pentru a intra în legalitate, Înalta Curte reține, astfel cum în mod corect a apreciat și prima instanță, că este unul adecvat, în raport cu situația de fapt existentă în cauză.

Recurenta-reclamantă a fost notificată încă din data de 14.02.2013, prin Adresa nr. 1340 emisă de O.R.D.A., cu privire la controlul ce urma a fi efectuat, aducându-i-se la cunoștință inclusiv documentele care urmează a fi verificate și supuse controlului. Cu toate acestea, la momentul prezentării echipei de control din cadrul autorității, la 12.03.2013, recurenta-reclamantă nu a înțeles să respecte obligațiile legale, împiedicând efectuarea controlului.

Contestarea procedurii de control de către recurenta-reclamantă, prin acțiune în contencios administrativ, nu o îndreptățea să refuze îndeplinirea obligațiilor care-i reveneau în calitate de organism de gestiune colectivă la solicitarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, această procedură fiind prevăzută de legea în vigoare și nefiind constatată nelegalitatea acesteia.

Astfel, deși, prin Adresa nr. 2356 din 13 martie 2013, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat recurentei să predea documentele solicitate până la data de 15.03.2013, aceasta nu s-a conformat, comunicând doar o parte a acestora.

În urma corespondenței purtate, constatând neîndeplinirea obligațiilor legale, O.R.D.A. a fost îndreptățit, în temeiul art. 138

2

alin. (2) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, să emită Decizia nr. 42 din 04 aprilie 2013, prin care a stabilit un termen de 2 zile de la comunicarea deciziei pentru ca recurenta-reclamantă să intre în legalitate.

De altfel, acest termen a fost acordat la mai mult de 45 de zile de la data primei notificări a A., 14.02.2013, în ceea ce privește controlul și actele pe care urmează a le prezenta, neputându-se aprecia a fi vorba despre un exces de putere, după cum susține recurenta-reclamantă.

De asemenea, nu se poate reține nici emiterea deciziei contestate în scop abuziv, sancționator, prin aceasta Oficiul Român pentru Drepturile de Autor neaplicând A. nicio sancțiune, ci dispunând intrarea în legalitate a acesteia.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor împotriva sentinței civile nr. 491 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2015.