ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3538/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Roman pentru Drepturilor De Autor (ORDA), a solicitat anularea actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisa de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, privind acordarea unui termen pentru intrarea in legalitate a organismului de gestiune colectiva Asociația A., precum și a tuturor actelor subsecvente aceștia, in temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1), (10) alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința nr. 765 din 18 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei Asociația A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, prin Referatul nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, întocmit de Direcția Registre și Gestiune Colectivă din cadrul autorității pârâte, s-a constatat că reclamanta Asociația A. nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, raportat la activitatea de gestiune colectivă în anul 2013, următoarele informații:

- situația anulată privind soldul sumelor nerepartizate;

- sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori;

- sumele reținute;

- costul gestiunii;

- sumele repartizate pe categorii de titulari.

Urmare a celor reținute în referat, pârâtul ORDA a emis Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014 de intrare în legalitate, cu următorul conținut:

"Art. 1 Se acorda organismului de gestiune colectiva Asociația A. un termen pentru intrarea in legalitate de 2 (doua) zile de la comunicarea prezentei, in scopul respectării dispozițiilor art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, raportat la activitatea desfășurata in anul 2013;

Art. 2 În termenul de 2 (doua) zile privind intrarea in legalitate, Asociația A. trebuie sa comunice O.R.D.A. îndeplinirea prevederilor art. 1 din prezenta decizie;

Art. 3 Prezenta decizie poate fi atacata la instanțele judecătorești de contencios administrativ, conform prevederilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 - privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificata și completata;

Art. 4 Prezenta decizie se comunica Asociației A. și se publica pe site-ul www.orda.ro."

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângerea prealabila înregistrata la ORDA cu nr. RGII/6675 din 12 august 2014, plângere respinsă ca neîntemeiată.

Criticile de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 77 din 16 iulie 2014, formulate de reclamantă, vizează încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. f) și h), art. 1382 și art. 1383 din Legea nr. 8/1996, astfel: inexistența unui proces-verbal sau a oricărui document opozabil ADPFR prin care să se constate nerespectarea dispozițiilor legale, constatarea încălcării dispozițiilor legale se poate face numai în exercitarea atribuției de control, nu și prin exercitarea atribuției de supraveghere, inexistența stării de fapt pentru care s-a aplicat sancțiunea, nemotivarea în concret a deciziei atacate.

În urma analizării dispozițiilor legale invocate prin raportare la cele rezultate din probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că pârâtul a reținut corect situația de fapt și a emis decizia în condiții de legalitate.

De asemenea, a reținut că nu este îndeplinită condiția vătămării unui drept sau interes legitim al reclamantei în cazul Deciziei ORDA nr. 77 din 16 iulie 2014, care nu are efect sancționator, ci de prevenție.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Asociația A., pentru motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs a arătat, în esență, la momentul emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014, ADPFR își îndeplinise obligațiile stabilite prin art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, prin publicarea pe pagina proprie de internet www.adpfr.ro a respectivelor date actualizate.

Aceleași informații sunt prezente inclusiv in dările de seama privind activitatea desfășurata de ADPFR in anul 2013, acestea fiind depuse la Oficiu in conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, fiind publicate inclusiv pe pagina de internet a ORDA.

Potrivit mențiunilor cuprinse la Capitolul nr. 3 - Informații financiar-contabile privind activitatea de colectare și repartiție menționate, care include toate informațiile actualizate prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, reiese ca ADPFR publicase pe pagina proprie de internet www.adpfr.ro respectivele informații actualizate.

Hotărârea instanței de fond este nelegala, intrucat este dată cu încălcarea/aplicarea greșita a normelor de drept material:

- art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămata este definit ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri"

- art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, subscrisa in calitate de organism de gestiune colectiva are obligația de a publica pe pagina sa de internet "situația anuala privind soldul sume/or nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sume/e repartizate pe categorii de titulari";

- art. 138 alin. (1) din lege reglementează atribuțiile Oficiului, printre care se regăsesc și următoarele:

- f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă:

- h) controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplica sancțiuni, după caz;

- art. 1383 din legea speciala, in cazul constatării de către ORDA a nerespectarii dispozițiilor art. 134' din lege, ORDA poate acorda, prin decizie, un termen pentru intrarea in legalitate, iar in cazul nerespectarii deciziei definitive, poate retrage temporar avizul acordat organismului de gestiune colectiva.

- art. 21 alin. (1) lit. i) și j) din Regulamentul de organizare și funcționare al ORDA (ROF), aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2458 din 04 octombrie 2013:

"(...) lit. i) urmărește îndeplinirea de către organismele de gestiune colectiva a obligației privind publicarea pe pagina proprie de internet a informațiilor prevăzute de lege prin realizarea de verificări și notificări privind respectarea acestei obligații; (...); lit. j) urmărește indeplinirea de către organismele de gestiune colectiva a altor obligații stabilite prin dispozițiile legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare prin realizarea de verificări și notificări privind respectarea respectivelor obligații."

Instanța de fond și-a insusit punctul de vedere al autorității in sensul ca "publicarea pe site-ul propriu al reclamantei a darii de seama pentru anul 2013 nu poate fi echivalata cu publicarea informațiilor enumerate de art. 134<SUP>1</SUP> lit. c) din Legea nr. 8/1996", intrucat "cele doua obligații sunt enumerate distinct, ceea ce conduce la concluzia că și informațiile la care se refera trebuie publicate distinct".

Dând aceasta interpretare art. 1341 din legea dreptului de autor, instanța a constatat că recurenta avea obligația de a publica informațiile prevăzute la lit. c) in mod distinct de celelalte informații, precum și nerespectarea de către aceasta a prevederilor legale menționate, fapt ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014.

În schimb, cu privire la modalitatea de verificare de către ORDA a îndeplinirii acestor obligații de către ADPFR, instanța a constatat ca la art. 138 alin. (1) lit. f) și h) sunt enumerate următoarele atribuții ale autorității: supravegherea funcționarii; controlul funcționarii; stabilirea masurilor de intrare in legalitate; aplicarea de sancțiuni.

Se poate observa ca in acest caz, instanța de fond intelege sa interpreteze textul legal prin instituirea a patru atribuții distincte ale Oficiului, in ciuda modului de redactare al acestuia, din care rezulta neîndoielnic faptul ca ultimele trei atribuții, respectiv controlul funcționarii, stabilirea masurilor de intrare in legalitate și aplicarea de sancțiuni sunt strâns legale intre ele, prin simpla enumerare a acestora împreuna in cadrul art. 138 alin. (1) lit. h).

Textul reglementează atribuția de supraveghere prin verificări și notificări, deci funcționarii publici vor efectua mai intai verificări privind îndeplinirea obligațiilor legale de către organisme și, in funcție de constatări, vor emite notificări. Or, autoritatea nu a emis nicio notificare cu privire la respectarea sau nerespectarea de către ADPFR a prevederilor art. 134<SUP>1</SUP> alin. (1) lit. c), ci a aplicat in mod direct măsura de intrare in legalitate dispusa prin Decizia nr. 77/2014.

Atribuția de aplicare a a masurilor de intrare in legalitate ori a sancțiunilor este reglementata împreuna cu cea de control la art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996. in mod distinct de atribuția de supraveghere de la lit. f), iar la art. 138<SUP>3</SUP> din același act normativ sunt reglementate "masurile de intrare in legalitate" și "sancțiunile", consideram ca acestea din urma nu pot rezulta decât in urma unei activități de control, in condițiile art. 138 -138<SUP>2</SUP> din lege.

Cu privire la finalitatea ori scopul atribuției de supraveghere, instanța de fond isi insuseste argumentele autorității in sensul ca "daca in situația descoperirii unei încălcări a prevederilor legale in exercitarea atribuției de supraveghere, ar fi necesar sa se mai desfășoare suplimentar și o activitate de control in același scop, funcția de supraveghere ar fi lipsita de conținut și ar deveni complet inutila".

Or, in cazul verificării și constatării unei încălcări a prevederilor legale ca urmare a exercitării atribuției de supraveghere, exista prevederile ROF care arata ca in acest caz ORDA va trebui sa emită o notificare către organismul de gestiune colectivă verificat.

Măsura intrării în legalitate se aplică în cazurile în care:

- organismul de gestiune colectiva incalca obligațiile prevăzute la art. 138<SUP>2</SUP> alin. (2) - respectiv obligația administratorului organismului de a prezenta orice documente și informații solicitate de organele de control și sa predea copii după acestea;

- incalca obligațiile prevăzute la art. 130 din lege - respectiv sa acorde licențe utilizatorilor (alin. (1) lit. a), sa protejeze interesele membrilor sai (lit. d)), sa colecteze sumele datorate de utilizatori și sa le repartizeze intre titularii de drepturi (lit. e)), sa asigure accesul membrilor la informațiile privind orice aspect al activității de colectare și repartizare a sumelor datorate de utilizatori (lit. f)), etc;

- incalca obligațiile legale de gestiunea colectiva prevăzute la art. 134 din lege - respectiv comisionul datorat de titularii de drepturi membrii organismului de gestiune colectiva pentru funcționare cumulat cu cel datorat organismului colector unic depășește 15% din sumele colectate anual (alin. (2) lit. b), sau organismul nu respecta termenul de maximum 6 luni de la colectare in care trebuie sa efectueze repartiția către titularii de drepturi.

În mod similar, și prevederile Procedurii interne de control - art. 7.1, art. 8.18 alin. (3), art. 10, procedura aplicabila controalelor efectuate inclusiv in baza art. 138 alin. (1) lit. f) și h) (art. 8.1.1), pot fi interpretate ca atribuind "masurilor de intrare in legalitate" caracterul unor sancțiuni având in vedere ca sunt propuse spre aprobare conducerii ORDA de echipa de control ca urmare a constatării unor nereguli, precum și ca urmare a refuzului organismului de a pune la dispoziție documentele și informațiile solicitate cu ocazia controlului.

În acest sens, atât timp cat legea nu prevede ca ar exista doua tipuri de decizii de intrare in legalitate, in cazul activității de supraveghere și in cazul activității de control, legea facand referire la masurile de intrare in legalitate doar odată cu reglementarea atribuției de control, acestea nu pot fi emise decât ca urmare a efectuării unui control și constatării încălcării legii speciale.

În mod eronat instanța de fond a reținut ca au fost urmate prevederile legale întocmai la emiterea actului administrativ atacat, omitand insa a interpreta normele legale privitoare la atribuțiile ORDA și modalitatea de exercitare a acestor atribuții in aceeași maniera ca in cazul interpretării obligațiilor stabilite in sarcina recurentei de art. 134' din Legea nr. 8/1996.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 27.06.2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Prin Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisă în temeiul dispozițiilor de la art. 138 alin. (1) lit. f) și h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a acordat organismului de gestiune colectivă Asociația A. un termen pentru intrarea în legalitate, în scopul respectării dispozițiilor art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, raportat la activitatea desfășurată în anul 2013, în termenul acordat ADPFR urmând să comunice ORDA îndeplinirea acestor obligații.

Potrivit mențiunilor din preambulul deciziei, aceasta a fost emisă ca urmare a Referatului Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, prin care s-a constatat că reclamanta nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu art. 134<SUP>1</SUP>lit. c) din Legea nr. 8/1996, raportat la activitatea desfășurată de acest organism de gestiune colectivă in anul 2013, următoarele: situația anuală privind soldul sumelor nerepartizate; sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori; sumele reținute; costul gestiunii; sumele repartizate pe categorii de titulari.

Conform dispozițiilor art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă au obligația să publice, în format electronic, pe pagina proprie de internet, următoarele informații actualizate: a) statutul; b) lista membrilor organelor de conducere centrale și locale, componența comisiilor interne și lista responsabililor locali; c) situația anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari; d) darea de seamă anuală; e) informațiile privind adunarea generală, cum ar fi: data și locul convocării, ordinea de zi, proiectele de hotărâre și hotărârile adoptate; f) alte date necesare informării membrilor.

Cu privire la susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a reținut că nu a făcut dovada publicării situației menționate la art. 134<SUP>1</SUP> alin. (1) lit. c) din lege, anterior deciziei atacate, și se întreabă care este dovada pe care ar fi putut să o aducă în fața instanței pentru a putea proba atât publicarea informațiilor prevăzute la art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) ca anexă la Darea de seamă sau în cuprinsul Dării de seamă, cât și publicarea distinctă a acestor informații, Înalta Curte constată că, prin adresa din 18 iulie 2014, recurenta ADPFR menționează explicit faptul că ea apreciază că publicarea dării de seamă anuale pentru anul 2013 echivalează cu publicarea situației anuale privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari.

În această adresă, ADPFR afirmă și faptul că - pentru a înlătura orice posibile neconcordanțe, în urma emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014 - a publicat pe site, pe lângă darea de seamă anuală pentru anul 2013, și situația anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari.

Per a contrario, până la data întocmirii referatului și, respectiv, a Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014, aceste din urmă date și situații nu fuseseră publicate pe site-ul recurentei.

Critica de nelegalitate constând în faptul că ORDA nu poate emite măsuri de intrare în legalitate sau aplica sancțiuni decât în temeiul atribuției de control, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 138<SUP>1</SUP>- 138<SUP>3 </SUP>din Legea nr. 8/1996, o astfel de interpretare reieșind din corelarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. f) și h) cu cele ale art. 138<SUP>3</SUP>, este nefondată tocmai prin raportare la dispozițiile legale menționate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. f) și h) din Legea nr. 8/1996, principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: ...f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă; ...h) controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz, art. 138<SUP>1</SUP>prevede "Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 138, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate", art. 138<SUP>2 </SUP>prevede că "(1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfășoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată și obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum și controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamații, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte. (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situațiile constatate, atât administratorului general, cât și altor persoane angajate. (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal. (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima ședință ordinară", iar art. 138<SUP>3 </SUP>prevede că "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134<SUP>1</SUP>, 135 sau art. 138<SUP>2</SUP> alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanțele judecătorești de contecios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală".

Referitor la natura juridică a măsurii de intrare în legalitate, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că aceasta are ca obiectiv remedierea situațiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă și nu are caracterul unei sancțiuni, aceasta din urmă aplicându-se în situația în care măsura de intrare în legalitate dispusă prin decizia definitivă nu a fost respectată (și constând în retragerea temporară a avizului acordat de ORDA pentru constituirea și funcționarea organismului în cauză).

Dispozițiile art. 138<SUP>1</SUP>și art. 138<SUP>2</SUP>din Legea nr. 8/1996 reglementează modalitatea de desfășurare a activității de control, iar dispozițiile art. 138^3 prevăd măsurile și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor legale.

Prevederile art. 138<SUP>3</SUP>din Legea nr. 8/1996 care reglementează emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate în cazul în care organismul de gestiune colectivă încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134<SUP>1</SUP>, 135 sau art. 138<SUP>2</SUP>alin. (2) (deci, inclusiv cele de la art. 134<SUP>1</SUP>, a căror nerespectare s-a constatat de către intimat) nu disting între activitatea de control, stipulată de art. art. 138<SUP>1</SUP>-art. 138<SUP>2</SUP>, și cea de supraveghere prin care se constatată neîndeplinirea obligațiilor, a cărei desfășurare nu este reglementată în mod similar, astfel că motivul de nelegalitate referitor la faptul că ORDA nu ar putea emite măsuri de intrare în legalitate decât în temeiul atribuției de control este nefondat.

În condițiile în care decizia a cărei anulare se solicită nu a fost emisă în baza activității de control general efectuată pentru anul 2013, ci ca urmare a verificării ulterioare a mențiunilor site-ului reclamantei, în cadrul activității de supraveghere desfășurată în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1998, nu era necesară respectarea procedurii prevăzută în cazul controlului desfășurat în baza art. 138<SUP>2</SUP> din lege.

Faptul că legiuitorul a reglementat în mod distinct activitatea de supraveghere și activitatea de control nu conduce la concluzia că decizia prin care se acordă un termen pentru intrarea în legalitate poate fi emisă numai în exercitarea atribuției de control, astfel cum susține recurenta, în condițiile în care legea nu face distincție între deciziile de intrare în legalitate ca urmare a activității de supraveghere sau a activității de control; dispozițiile art. 1383 din lege reglementează emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate pentru situațiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 sau încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), fără a prevedea faptul că aceste situații se constatată în mod exclusiv în cadrul activității de control, pe cale de consecință, aceste decizii pot fi emise și în cadrul activității de supraveghere.

Înalta Curte apreciază deci, că - așa cum corect a arătat și prima instanță - criticile privind neîncheierea prealabilă a unui proces-verbal de constatare a încălcării prevederilor legale sunt lipsite de fundament, de vreme ce întocmirea unui astfel de act nu este prevăzută în cadrul activității de supraveghere, în speță documentul care constată încălcarea obligațiilor legale fiind Referatul nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014.

De asemenea, Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014 este motivată succint în drept și în fapt, în cuprinsul său făcându-se trimitere la Referatul direcției de specialitate nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, care a stat la baza emiterii actului administrativ, decizia fiind legală și temeinică.

Astfel, așa cum corect a arătat și instanța de fond, prevederile legale în vigoare instituie în sarcina organismelor de gestiune colectivă două obligații distincte de publicare: pe de o parte publicarea dării de seamă anuale, pe de altă parte, publicarea situației anuale privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari.

Referitor la modalitățile de verificare a îndeplinirii obligațiilor instituite de art. 1341 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 8/1996, modul în care se desfășoară concret activitatea de control a funcționării organismelor de gestiune este precizat în art. 1381 și art. 1382 din lege (modul de desfășurare a activității de supraveghere nefiind reglementat în mod similar, întrucât este o activitate cu caracter general, desfășurată în mod permanent, ce presupune monitorizarea și urmărirea activității organismelor), iar măsurile de intrare în legalitate nu au caracterul unor sancțiuni.

Totodată, câtă vreme organismul de gestiune pentru care se emite o decizie de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate în urma exercitării funcției de supraveghere are dreptul de a formula plângere prealabilă și apoi de a contesta în instanță măsura, ca și în cazul procesului-verbal de control, recurenta nu precizează care ar fi vătămarea suferită prin emiterea deciziei, din acest punct de vedere.

Dimpotrivă, prin emiterea deciziei contestate recurentei i s-a dat posibilitatea să intre în legalitate tocmai pentru a evita aplicarea unei sancțiuni administrative, ea procedând de altfel în acest sens ulterior emiterii deciziei, așa cum rezultă din adresa din 18 iulie 2014.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociația A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva sentinței civile nr. 765 din data de 18 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2017.