ÎCCJ, Decizia nr. 77/2014

Deliberând asupra apelului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 430, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 09 mai 2014, în Dosarul nr. 7744/325/2012 în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen. s-a dispus achitarea inculpaților Ș.I., D.A.N., B.A., M.D. și O.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ș.I. pentru trei infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., infracțiunea de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.A.N.  pentru șase infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.A.  pentru șapte infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.D. pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior și pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei O.A.  pentru trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

S-a constatat că inculpatul Ș.I. a fost arestat preventiv în perioada 26 ianuarie 2001 - 26 aprilie 2001, iar inculpata O.A. a fost arestată preventiv în perioada 10 februarie 2001 - 10 aprilie 2001.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți la data de 22 octombrie 2013, urmare a declinării competenței de soluționarea a cauzei de către Judecătoria Timișoara prin Sentința penală nr. 2480 din data de 18 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7744/325/2012, determinat de calitatea de deputat a inculpatului D.A.N., fiind repartizată în mod aleatoriu Completului nr. 5, cu prim termen de judecată la data de 14 februarie 2014.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut că prin Rechizitoriul nr. 64/D/P din data de 20 decembrie 2006, al Parchetului de pe lângă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara au fost trimiși în judecată, în stare de libertate: inculpatul Ș.I. pentru comiterea a 3 infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 și pentru o infracțiune prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966 devenit O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul D.A.N., pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., inculpatul B.A. pentru săvârșirea a 7 infracțiuni prevăzute de art. 264 C. pen., inculpatul M.D. pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și inculpata O.A. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Ș.I., D.A.N. și B.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaților M.D. și O.A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen. și art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.D.

În baza administrării probatoriului în faza de urmărire penală a rezultat următoarea situație de fapt:

Inculpații Ș.I., D.A.N., ofițeri de poliție și inculpatul B.A., subofițer de poliție au lucrat la diferite compartimente ale Inspectoratului de poliție al Județului Timiș, inclusiv la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate.

În cursul anului 1998, la nivelul Inspectoratului de Poliție al județului Timiș s-a încheiat un protocol între Serviciul Poliției Rutiere (ce avea în subordine Biroul de înmatriculări Auto) și S.C.C.O., în conformitate cu care Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate efectua verificări la solicitarea Serviciului Poliției Rutiere cu privire la situația autovehiculelor, înainte de a se elibera certificatul de înmatriculare.

Procedura era următoarea: Biroul de înmatriculări Auto trimitea la S.C.C.O. documentația și o adresă de solicitare privind autovehiculul supus verificării, respectiv CIV-ul (carte de identitate a vehiculului) eliberat de țara de unde se aducea vehiculul precum și actele vamale în copie xerox.

Verificarea se efectua la S.C.C.O. de către inculpații D.A.N. și B.A., folosindu-se un imprimat completat și semnat de aceștia. Lucrarea respectivă primea număr de înregistrare la S.C.C.O.. Inculpații trebuiau să facă verificarea prin fax la baza de date Interpol.

Răspunsul se primea de obicei rapid și se comunica situația juridică a autovehiculului (dacă apărea ca furat, locul și data sustragerii, numele părții vătămate, solicitarea firmei de asigurări de recuperare a autovehiculului, etc).

Pe baza răspunsului primit de la Interpol - dacă mașina nu prezenta probleme - se redacta un document în care se specifica că autoturismul "marca", cu seria de identificare data, nu apare ca furat din spațiul Schengen.

Documentul era redactat de cadrele desemnate cu verificarea și semnat de șeful serviciului, după care, materialul se înapoia la Serviciul Poliției Rutiere, unde se elibera certificatul de înmatriculare. Datele se treceau în registrul de evidență al S.C.C.O. unde se consemna și data expedierii lucrării către Serviciul Poliției Rutiere.

Inculpații nu au procedat în toate cazurile în modalitatea mai sus arătată, în sensul că, la unele autoturisme cu toate că Interpol-ul comunica că mașinile figurează ca furate în spațiul Schengen, sau nu au fost produse de firma respectivă, nu au blocat înmatricularea și au eliberat adrese cu date false, în care specificau faptul că "mașina nu figurează ca furată în spațiul Schengen".

În această situație, documentele fiind cu conținut nereal, au produs consecințe juridice în sensul indigenizării autovehiculului în România, și nici nu s-au declanșat cercetări pentru identificarea autorilor furtului sau a documentelor false care au stat la baza înmatriculării, favorizând în acest fel infractorii care și-au putut continua activitatea infracțională.

Faptele acestor cadre de poliție abilitate cu efectuarea verificărilor a devenit o "rotiță" în mecanismul introducerii în țară a unor autoturisme fără plata taxelor vamale, sau a ștergerii urmelor referitoare la furturile de mașini în România.

De asemenea, s-au folosit și în aceste cazuri documente falsificate ale unor cetățeni repatriați, în sensul că s-au multiplicat documentele falsificate de stabilire a reședinței unor repatriați în jud. Timiș, putându-se astfel înmatricula mașini fără plata taxelor vamale.

Lanțul infracțional a cuprins și persoane civile, cunoscute ca traficanți de mașini respectiv inculpata O.A. și inculpatul M.D.

Una din modalitățile folosite de infractori pentru a eluda plata taxelor vamale s-a bazat pe dispozițiile Decretului-lege nr. 7 din 31 decembrie 1990, privind repatrierea cetățenilor români și respectiv, pe dispozițiile art. 9 din actul menționat, care prevede următoarele: "persoanele care se repatriază beneficiază de scutiri de vamă pentru toate bunurile dobândite în străinătate".

Prin H.G. nr. 685/1990 se stabilește că scutirea de vamă se acordă o singură dată pentru bunurile intrate în țară, într-un interval de 6 luni de la data stabilirii definitive a domiciliului în România, sau a aprobării repatrierii.

În cazul persoanelor repatriate în România, dispozițiile H.G. nr. 269/1994 prevăd că aceste persoane sunt scutite de plata taxelor vamale la importul de autoturisme, dar trebuie îndeplinite formalitățile vamale, în acest sens organele vamale eliberând chitanțe care atesta acest lucru.

Autoturismul importat trebuia prezentat după vămuire la RAR, Registrul Auto Român) conform dispozițiilor art. 5(1) din H.G. nr. 594 din 02 septembrie 1991 care reglementează modul în care se efectuează verificarea îndeplinirii condițiilor tehnice de către autovehicule și remorcile lor care circulă pe drumurile publice, iar înmatricularea definitivă a acestora se realizează numai după omologarea de către RAR.

Dacă vehiculul corespundea normelor tehnice de siguranța circulației și de protecția mediului înconjurător, precum și folosinței căreia îi era destinat, reprezentantul RAR elibera cartea de identitate (CIV-ul, documentul care atestă - pentru persoana ce o deține - dreptul de proprietate al vehiculului.) CIV-ul conține pe lângă datele vehiculului înscrise în RAR și date despre deținător, care se consemnează de către organul de poliție ce efectuează înmatricularea, iar la înstrăinarea vehiculului, deținătorul acestuia va transmite dobânditorului CIV-ul.

Pasul următor în desfășurarea formalității înmatriculării era acela că autovehiculul și deținătorul trebuiau luați în evidență la organul financiar, sens în care deținătorul mașinii trebuia să se prezinte la organul financiar în raza căruia își avea domiciliul, ori reședința, în cazul cetățenilor străini, unde se completa o declarație pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport și se achitau taxele aferente și prima de asigurare prin efectul legii.

La organul financiar era necesar să se prezinte personal și cel care solicită luare în evidență, sau prin procură notarială legalizată - mandatarul acesteia - ce trebuia să prezinte, printre alte documente, și buletinul de identitate, actul din care rezultă dreptul de proprietate a bunului, dovada îndeplinirii formalităților vamale (în caz de import).

Următoarea etapă era înmatricularea autovehiculului.

Așa cum prevede art. 94 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 528/1966, modificat prin H.G. nr. 778 din 02 octombrie 1995, autovehiculele se înmatriculează permanent sau temporar la Inspectoratele de poliție județene sau DGP a municipiului București, în rază căruia proprietarii își au domiciliul sau reședința, în cazul cetățenilor străini.

Proprietarul care solicita înmatricularea trebuia să se prezinte personal la organele de poliție având asupra sa buletinul de identitate, fișa de înmatriculare semnată de proprietarii succesivi (când e cazul), având vizele organului financiar, CIV-ul cu elementele de securizare aplicate de RAR, dovada plății taxei de înmatriculare și dovada efectuării formalităților vamale de import definitiv în cazul autovehiculelor dobândite din străinătate.

În contextul cauzei se cuvine a se menționa că, prin efectuarea formalităților vamale se înțelege eliberarea de către autoritățile vamale a documentului care atestă intrarea legală în țară a vehiculului, precum și regimul juridic declarat (import definitiv).

Astfel, în cazul importului definitiv, acest document putea fi o chitanță sau o declarație vamală de import în care se consemna data intrării în România, persoana importatoare, punctul de frontieră pe unde a intrat în țară, datele de identificare tehnică ale mașinii declarate ca importată, plata taxelor de import sau temeiul în care se face scutirea de plată a acestuia, organul vamal care a consemnat declarația de import.

Întrucât etapele prezentate erau obligatorii și presupuneau fiecare în parte o serie întreagă de operațiuni și eliberări de acte, infractorii au găsit cu ingeniozitate mijloace, de a eluda lege.

Astfel, persoanele repatriate erau contactate și de la ele se primeau contra unor sume de bani modeste, toate documentele ce atestau repatrierea.

Se obținea într-o terță localitate domiciliul repatriatului, apoi se întocmea la notariat o procură de reprezentare pe numele unuia dintre cei ce făceau parte din filieră - care să-l reprezinte pe titular la toate organele statului în vederea introducerii în țară și înmatricularea autoturismelor.

Având aceste documente se întocmea în fals un document de vânzare-cumpărare al mașinii (care de cele mai multe ori era deja în România când se realiza actul) într-o țară străină, datat anterior repatrierii, pentru ca să se poată beneficia de scutire de taxă vamală. Se obținea chitanța vamală pe numele repatriatului unde se trecea autoturismul cu toate datele de identitate și apoi se trecea la obținerea CIV-ului și a numărului de înmatriculare.

În acest mod s-a eludat plata taxelor vamale, ceea ce a reprezentat o importantă fraudă la bugetul statului.

Potrivit legii, fiecare repatriat putea introduce în țară 2 (două) autoturisme.

I. Inculpatul Ș.I., în a doua parte a anului 1998, respectiv din luna august a fost împuternicit la comanda S.C.C.O. Timiș.

Inculpații D.A. și B.A., în anul 1998 au lucrat la S.C.C.O. Timiș și au răspuns de compartimentul "trafic internațional de autoturisme furate".

Așa cum s-a prezentat anterior, acest compartiment verifica mașinile ce erau aduse în România pentru a fi înmatriculate, verificare ce se făcea în baza unei cereri a Biroului înmatriculări a Serviciului Poliției Rutiere Timiș.

La data de 14 august 1998 inculpatul D.A. a primit pentru verificări 5 cereri de la Serviciul Poliției Rutiere. În lotul de mașini ce trebuiau verificate, erau și două autoturisme marca L., tip K. și tip D.

Adresele de răspuns către Serviciul Poliției Rutiere, pentru 4 din cele 5 mașini au fost completate la toate rubricile și semnate pentru șeful serviciului de inculpatul D.A., iar cea de-a cincea, respectiv pentru autoturismul L.D. nu a fost semnată de ofițer "pentru" șeful serviciului, ci a fost semnată chiar de acesta. Autoturismul L.D., a apărut în cererea de verificare ca fiind proprietatea cetățeanului italian S.S.G., cu toate că pe chitanța vamală din 27 iunie 1998 eliberată de Vama Salonta a fost trecut ca fiind proprietar cetățeanul moldovean T.C. - repatriat și deci scutit de plata taxelor vamale.

Despre numărul de înmatriculare s-a aflat că aparține altei mașini. Autoritățile italiene au transmis imediat un alt fax prin care detaliau situația mașinii furate și solicitau să fie înștiințate cu privire la locul unde se află mașina.

Consecința acestui fapt a fost aceea că mașina a fost indigenizată și i s-a atribuit număr de înmatriculare.

În luna octombrie 1998, lucrătorii de la Compartimentul "furturi auto" de la IPJ Timiș aveau de soluționat plângerea numitului G.V.C., referitor la furtul din Timișoara a autoturismului marca L.D., în noaptea de 25/26 iunie 1998.

Comparând datele, a rezultat că la 14 august 1998 autoturismul în discuție apărea ca furat atât în Italia (04 aprilie 1998) cât și în România (25 din 26 iunie 1998).

La momentul depistării în trafic octombrie 1998, mașina era deja înmatriculată în România.

Atunci când se făceau verificări în stradă de către polițiștii de la Compartimentul "furturi auto", de pe un telefon mobil a discutat cu polițistul P.S. inculpatul Ș.I., care a aflat că urmează a se continua verificarea la sediul poliției. Fără a i se cere sprijin, inculpatul Ș. a venit din proprie inițiativă la biroul unde aveau loc cercetările.

Cei doi ofițeri și-au dat seama că s-ar putea descoperi adresa falsă fără număr pe care o redactase inculpatul D.A. și semnase inculpatul Ș.I. la 14 august 1998, prin care autoturismul în discuție era declarat apt pentru înmatriculare în România, cu toate că figura furat în spațiul Schengen, împrejurare în care cei doi inculpați Ș.I. și D.A., au realizat unele modificări în actele serviciului în care lucrau pentru a se acoperii falsul din luna august 1998.

Astfel, inculpatul D. a declarat că în seara când a fost chemat la sediul poliției de șeful sau, inculpatul Ș.I., acesta i-a dat cheia de la dulapul unde se găseau registrele și se consemnau adresele către Poliția Rutieră - Biroul înmatriculări, și atunci ar fi constatat că adresa în discuție nu a fost înregistrată. De comun acord, cei doi au ștampilat adresa și au trecut număr 410800 din 14 august 1998, număr ce corespunde înregistrării unei alte mașini marca L., dar model K.

La data de 12 octombrie 1998, inculpatul D.A. a întocmit și un raport către IGP - Biroul Național Interpol, care a primit același număr 410800 din 12 octombrie 1998, și nu s-a făcut nicio referire la falsul inițial. Raportul în cauză a fost semnat de inculpatul Ș.I.

Toate aceste elemente au creat tabloul complet al activității infracționale a celor doi inculpați, care, prin modul în care au redactat adresa în cauză au determinat înmatricularea în România a unei mașini furate.

II. La aceiași dată - 4 august 1998 -, s-au mai verificat de inculpatul D.A. și alte autoturisme, printre care și un autoturism L.K. Cererea pentru verificarea acestei mașini avea număr 275235 din 06 august 1998 și a purtat număr de înregistrare al S.C.C.O. Timiș - 410800. Seria șasiu a mașinii era 0x, proprietar fiind cetățeanul repatriat C.S.; seria chitanței vamale fiind K 53359 din 11 iunie 1998 - Vama Timișoara.

Această mașină la data verificării era în posesia inculpatei O.A. și a inculpatului M.D. numărul de circulație din Italia fiind X1, iar numărul de circulație atribuit în România a fost X2.

Verificarea a cerut-o inculpatul D.A. la data de 14 august 1998, orele 10:25 iar, în aceeași dată - orele 11:29 -, autoritățile italiene au comunicat că autoturismul nu este furat și că figurează circulând în Italia. Era evident că seria sașiului mașinii era falsificată.

În aceste condiții, deși inculpatul D.A. avea obligația să comunice acest fapt la serviciul Poliției Rutiere și să declanșeze cercetări cu privire la această mașină, acesta nu a luat nicio măsură, ci a semnat adresa de răspuns în locul șefului serviciului, fără însă a-i trece vreun număr de înregistrare. Consecința acestui fapt a fost clară - mașina s-a înmatriculat în România sub număr X2.

Inculpata O.A. a vândut mașina părții vătămate G.D. cu suma de 17.000 DM, fără a-i spune nimic în legătură cu modul în care s-a înmatriculat mașina. Cu detaliile vânzării a fost la curent inculpatul M.D.

La data de 28 ianuarie 2001 s-a ridicat autoturismul de la partea vătămată G.D. de către polițiști și s-a dispus verificarea seriei sașiului printr-o constatare tehnico-științifică. A rezultat că pe seria șasiului sunt urme de intervenție mecanică (pilire, polizare).

Pe baza motorului s-a cerut verificarea mașinii la B.W. și s-a stabilit că acest motor a echipat autoturismul L.K. cu seria șasiu 0X, autoturism ce figura ca furat din Brescia la 08 aprilie 1998 și având număr de înmatriculare X1.

Autoritățile italiene au cerut indisponibilizarea mașinii pentru a o preda persoanei vătămate.

În urma cercetărilor a mai rezultat că documentele de stabilire a reședinței în jud. Timiș a repatriatului sunt false.

Întrucât mașina a fost ridicată în vederea predării către autoritățile italiene, s-a cauzat părții vătămate G.D. o pagubă de 17.000 DM, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă.

III. În același an, 1998, inculpata O.A., membră activă a rețelei de traficanți de autoturisme de lux furate, s-a folosit prin metoda repatriatului R.V., pentru "cumpărarea, introducerea în țară și indigenizarea" unui autoturism marca O.F.

Toate documentele întocmite cu referire la acest autoturism având seria șasiu 002 au fost false. Pe toate aceste acte apare inculpata O.A., iar ca proprietar P.V. - un alt membru al aceleiași rețele de traficanți.

"Domiciliul" repatriatului R.V. a fost stabilit ............... așa cum rezultă din adeverința din 24 aprilie 1998 a IPJ Maramureș. Ulterior, actele s-au multiplicat și a apărut o reședință a repatriatului în ............ Parchetul Militar Timișoara a efectuat cercetări în Dosarul nr. 253/P/2000 privind pe inculpatul A.D. și a stabilit că această ștampilă de reședință era falsă, persoanele implicate fiind trimise în judecată prin rechizitoriul din data de 30 aprilie 2001.

Mașina în discuție, pentru a primi număr de înmatriculare definitiv în România, după ce a trecut de toate verificările stabilite de lege și nu s-a găsit nimic suspect cu privire la ea, urma să fie supusă unei ultime verificări înainte de a i se elibera certificatul de înmatriculare. Această ultimă verificare o făcea - conform procedurii de la acea dată, la cererea Poliției Rutiere -Serviciul S.C.C.O. Timiș, prin ofițerul desemnat, inculpatul D.A.

Cu toate că autoturismul era înmatriculat în Italia și proprietarul era italian, așa cum rezultă din adresa de verificare de la L., mașina s-a înmatriculat și în România pe numele P.V., după care a fost vândută și a ajuns la București unde a fost înmatriculată.

Pentru că exista reclamația de furt a unei mașini O.F. în București la data de 2 martie 1998 cu număr de înmatriculare X4, seria șasiu 003 poliția a făcut investigații și a ajuns să identifice mașina care avea număr X5 cu seria de șasiu modificată. În urma expertizei s-a stabilit că această mașină era cea care a fost înmatriculată în Timiș cu număr X6 pe numele lui P.V.

Aprofundarea cercetărilor a reliefat că mașina în discuție verificată sub număr de înmatriculare în Italia, la 26 iunie 1998 circula și reprezenta număr de înmatriculare al unui autoturism T. Verificarea la firma O. a seriei sașiului mașinii a confirmat că această firmă nu a produs niciodată o mașină O.F. cu seria respectivă.

IV. În luna august 1998 polițiștii de la S.C.C.O. Timiș au primit spre verificare de la Serviciul Poliției Rutiere Timiș și documentele pentru autoturismul marca V.G. cu seria șasiu 004.

Autoturismul a apărut că a fost cumpărat din Italia de un cetățean repatriat pe nume R.V. -  Adresa Poliției Rutiere din 26 august 1998 și înregistrată la S.C.C.O. Timiș cu nr. 410862 din 09 septembrie 1998, lucrare repartizată conform registrului inculpatului B.A. Verificarea s-a făcut la Interpol W. Imprimatul către autoritățile germane a fost scris de inculpatul D.A.

Din "întâmplare" seria sașiului a fost scrisă incorect, respectiv avea numai 16 caractere și nu 17, astfel că verificarea nu a putut fi făcută. Autoritățile germane, au comunicat imediat în aceeași zi de 09 septembrie 1998 orele 14:11 că seria este incompletă. Separat de această comunicare autoritățile germane au transmis un fax separat, unde în detaliu s-a precizat că autoturismul verificat și având număr de înmatriculare x7 are o serie de șasiu incompletă, neputându-se face verificarea. Acest document i-a fost adresat inculpatului D.A.

Dacă primul document a ajuns la inculpatul B.A., cel de-al doilea a ajuns la inculpatul D.A.

S-a precizat că beneficiarul autoturismului în România era un al membru al rețelei de traficanți de mașini de lux din grupul M.O., și anume C.D.

În disprețul legii și a atribuțiilor de serviciu, pe imprimatul de răspuns al autorităților germane s-a scris cu pix cu pastă neagră mențiunea Nicht Gestohlen" (nu este furat) și s-a bifat rubrica "JA", ce înseamnă că mașina nu a fost furată. De asemenea, tot cu aceeași pastă neagră s-a trecut și cifra "7" la rubrica "șasiu". Nu s-a putut identifica cine și când a scris aceste mențiuni, mașina neputând fi verificată, datorită modului de redactare a documentului.

Autoturismul în discuție era și el furat din Arad din data de 07 iulie 1998 poliția fiind sesizată cu acest furt și căuta atât mașina cât și autorii.

"Întâmplător" mașina a ajuns în mâinile rețelei M.O. și a acoliților lor care au vândut-o după înmatriculare în municipiul Brașov. Mașina a fost restituită părții vătămate cu ocazia acelor cercetări.

V.O situație identică s-a petrecut în aceeași perioadă, dar privind autoturismul marca "M.D.".

Astfel, adresa de verificare a Serviciului Poliției Rutiere Timiș a purtat numărul 277976 din 27 septembrie 1998.

Lucrarea a fost înregistrată sub numărul 410859 din 10 septembrie 1998 și repartizată aceluiași inculpat B.A. Verificarea s-a făcut de inculpatul D.A. Răspunsul a fost clar - dat în aceeași zi la orele 14:11 - numărul de identificare este falsificat.

La fel ca și în cazul anterior, separat, autoritățile germane au trimis un fax adresat inculpatului D.A., în care s-a detaliat situația. Și pe acest document al autorităților germane, același "necunoscut" s-a adăugat cu pixul cu pastă neagră mențiunea "Nicht Gestohlen" (nu este furată) și se bifează rubrica "JA".

Mașina a fost înmatriculată pe numele unui alt repatriat C.S., beneficiar fiind C.D. din filiera M.O.

Cu aceeași ignorare flagrantă a realității și a legalității s-a redactat un răspuns pozitiv la Serviciul Poliției Rutiere, din care a rezultat fără echivoc că mașina nu a fost furată în spațiul Schengen. Mașina s-a înmatriculat sub număr X7.

Adresa a fost completată de inculpatul B.A., are numărul 410859 din 10 septembrie 1998 și semnată de același inculpat Ș.I.

VI. La data de 11 septembrie 1998 prin cererea înregistrată sub nr. 278118 Serviciul Poliției Rutiere Timiș a solicitat S.C.C.O. Timiș verificarea autoturismului F.T. cu număr de înmatriculare de Italia, an de fabricație 1992, având documentul vamal eliberat de Vama de interior București la 23 aprilie 1998.

Lucrarea s-a înregistrat la S.C.C.O. Timiș la 14 septembrie 1998, sub numărul 410874 și a fost repartizată inculpatului D.A.

Conform procedurii prezentate mai sus inculpatul D.A. a întocmit cererea de verificare și a expediat-o prin fax la 15 septembrie 1998, așa cum a rezultat din notificarea de pe document. Pe document s-a trecut seria sașiului mașinii și număr de înmatriculare. Solicitarea de verificare s-a făcut la Poliția Bozen-Italia.

Conform copiei răspunsului transmis prin fax la aceeași dată orele 16:24 a rezultat fără dubii că mașina verificată are probleme atât la seria șasiu și număr, cât și în ceea ce privește vânzătorul. Acest lucru nu a însemnat nimic pentru lucrătorii S.C.C.O. Timiș, care aceasta le era sarcina de serviciu să stopeze, să cerceteze și să predea justiției pe traficanții de mașini furate.

Ei au întocmit răspunsul către Poliția Rutieră la 16 septembrie 1998. Documentul era scris de inculpatul B.A. și semnat de inculpatul Ș.I.

În document s-a scris că "mașina nu figurează ca furată din spațiul Schengen".

Cel care a devenit proprietarul mașinii în România era unul din membrii filierei, numitul C.D.

Din verificarea actelor a rezultat că realitatea a fost alta. Mașina în discuție a fost furată din Oradea la data de 03 iulie 1998 - partea vătămată fiind B.T.

După ce mașina a fost înmatriculată, a fost revândută unui cetățean din Craiova, pe nume H.M. Fiind depistată mașina și stabilindu-se că era furată și înmatriculată prin mijloace frauduloase, a fost ridicată de la H.M. și restituită păgubașului.

În ceea ce privește pe O.A., aceasta a întocmit un contract provizoriu de vânzare-cumpărare cu H.M. Din cuprinsul contractului a rezultat că banii au fost primiți în întregime de inculpata O.A. Partea civilă a declarat că documentul l-a întocmit cu O.A. și că dacă ar fi știut că mașina are probleme nu ar fi cumpărat-o.

VII. Pe o filieră sigură, o altă mașină de lux a fost furată din municipiul Oradea de la cetățeanul american S.T., respectiv un autoturism de teren marca G.C. de culoare albă. Furtul a avut loc în noaptea de 22/23 iunie 1999.

Mașina avea seria șasiu 008. Autoturismul a ajuns la inculpatul M.D. care a obținut falsificarea seriilor mașinii și documentelor din care rezulta că această mașină provine din Germania, aparținând fam. E. și A.S.

Ulterior a întocmit acte pe numele unui cetățean moldovean repatriat, P.A..

Așa cum rezultă din declarația numitei P.A. și a mamei acesteia P.F., documentele de identitate i-au fost furate în București numitei P.A.

Ulterior, a apărut că P.A. a cumpărat și introdus în România autoturismul pe baza repatrierii, fiind scutită de taxă vamală. Actele de vamă s-au întocmit în Deva, jud. Hunedoara.

Martorul L.A. a fost acela pe numele căruia - după ce s-au făcut toate actele vamale și la RAR, s-a înmatriculat mașina. El a declarat că nu a cunoscut nimic din ceea ce se află în spatele afacerii și nici nu s-a ocupat personal de problemă, fiind doar de acord să se înmatriculeze mașina pe numele lui.

S-a precizat că, înainte de a se înmatricula mașina în jud. Hunedoara, acest autoturism a ajuns prin intermediul inculpatului M.D. la concubina sa - inculpata O.A., mașina fiind ulterior cumpărată de partea civilă B.A. cu suma de 400.000.000 lei echivalentul a 21.000 dolari SUA, și înmatriculată la Galați.

Poliția a reușit să stabilească traseul mașinii și a găsit-o la Galați, la cumpărătorul de bună-credință B.A. Toate actele care au stat la baza înmatriculării mașinii au fost false. Tot falsă a fost și seria sașiului care a fost modificată. Mașina fiind identificată a fost ridicată de la partea civilă B.A. prin Ordonanța Parchetului Bihor nr. 599/P din 27 noiembrie 1999 și restituită părții vătămate la 02 decembrie 1999.

VIII. În noaptea de 6/7 martie 1998 din București s-a sustras autoturismul marca V.G., culoare neagră, cu seria șasiu 009, aparținând cetățeanului german W.K.

Această mașină a fost descoperită în trafic în Timișoara, la data de 6 iulie 2000 - având număr de înmatriculare x8, și documentele erau pe numele S.A.

Verificarea criminalistică a documentelor care au fost prezentate pentru a "dovedi" că mașina era adusă din afara țării, cumpărată de un cetățean repatriat pe nume R.V. și scutită de plata taxelor vamale, a reliefat că semnătura documentelor în copie aparțin inculpatei O.A.

Inculpata, prin mijloacele deja cunoscute a fost "împuternicită" de un cetățean repatriat să se ocupe de toate problemele legate de reprezentarea în fața autorităților române, referitor la introducerea în țară a unui autovehicul fără plata taxelor vamale. Toate documentele ce s-au întocmit pentru această mașină au fost false, iar pentru a putea fi înmatriculată mașina în jud. Timiș, s-a folosit viza de reședință falsă pe loc. G., pentru cetățeanul moldovean R.V.

IX. O altă situație infracțională legată de autoturismul marca A. ce a fost depistat înmatriculat în județul Iași, pe numele S.S.M.

La data de 17 din 18 august 1998 cetățeanul german W.U. a reclamat că i-a fost furat autoturismul marca A., de pe raza municipiului Timișoara. Reclamația de furt a fost făcută la IPJ Arad, mașina fiind dată în urmărire generală prin telex 95441 din 18 august 1998.

Pe o filieră deja cunoscută mașina a fost indigenizată în România prin intermediul unui cetățean repatriat pe nume R.V. fiind înmatriculată sub număr x9.

Probele administrate în cauză au concluzionat fără drept de tăgadă că inculpații au indus în eroare pe cumpărător, referitor la mașina vândută, că este "curată" și că acesta nu o va pierde, cu toate că ei cunoșteau realitatea. Prin fapta lor au prejudiciat cu suma de 7.800 dolari SUA pe cumpărătorul de bună-credință M.S., acesta constituindu-se parte civilă în cauză.

Prin activitatea inculpaților s-au putut indigeniza mașini care, din comunicările oficialităților străine nu apăreau ca fiind produse de firmele respective, sau care erau declarate ca fiind furate în spațiul Schengen.

Verificarea a fost solicitată prin fax autorităților germane de la Interpol Wiesbaden. Documentul nu a fost înregistrat la S.C.C.O. Timiș, fiind transmis cu formula "FN din 12 octombrie 2000". Răspunsul la acest fax a fost rapid, autoritățile, germane comunicând că mașina este semnalată "ca furată din Italia" la 06 octombrie 2000, având la acea dată număr de înmatriculare. De asemenea s-a cerut indisponibilizarea și restituirea mașinii.

Întrucât nu s-a mai revenit cu nicio precizare, autoritățile germane au solicitat Biroului Național Interpol București - România - precizări cu privire la mașina furată. Pentru că lucrarea nu a fost înregistrată la S.C.C.O. Timiș - adresa BN1 București 507 54/CB din 02 noiembrie 2000 către IJP Timiș, a fost repartizată la Compartimentul Judiciar. Din verificările acestui compartiment a rezultat că S.C.C.O. Timiș trebuia să rezolve lucrarea, fiind precizat în radiogramă un fax al acestui serviciu.

La data de 11 ianuarie 2001 lucrarea a fost înaintată la S.C.C.O. Timiș și înregistrată cu număr 410114 din 24 ianuarie 2001.

Mașina a fost înmatriculată la IPJ Bihor la 23 ianuarie 2001 pe numele P.I.M., actualmente fiind în proprietatea lui B.V.I. din Oradea.

Actele primite de la Serviciul Judiciar nu au mai fost înregistrate în registrul penal și nu s-au mai făcut niciun fel de verificări pentru că la data înregistrării la S.C.C.O. Timiș mașina era deja înmatriculată în alt județ.

X. Inculpatul B.A. având posibilitatea să verifice situația unor autoturisme aduse în România pentru înmatriculare, prin structurile specializate ale Interpol, a făcut astfel de verificări și a obținut comunicările din care rezultă că acele autoturisme apar ca furate, dar nu a luat măsurile necesare de a înregistra lucrările și de a demara cercetări cu privire la aceste mașini.

S-au putut astfel indigeniza mașini care, din comunicările oficialităților străine nu apar produse de firmele respective, sau sunt declarate ca furate în spațiul Schengen.

Prin aceasta învinuitul a zădărnicit urmărirea penală favorizând pe cei care au furat aceste mașini și pe cei care le-au înmatriculat ilegal prin intermediul unor documente false.

Situația s-a prezentat după cum urmează:

La data de 11 octombrie 1999 Serviciul Poliției Rutiere a solicitat S.C.C.O. Timiș cu adresa număr 275692, verificarea situației juridice a autoturismului L.E., an fabricație 1998. Lucrarea a fost înregistrată la S.C.C.O. Timiș sub numărul 411583 din 12 octombrie 1999 și repartizată spre soluționare inculpatului B.A. Verificările efectuate de S.C.C.O. Timiș, prin inculpat, la datele de 18 octombrie 1999 și 24 ianuarie 2000, au avut toate același răspuns "autoturismul este reclamat ca furat în Marea Britanie la data de 21 iunie 1999, și acolo a circulat cu număr S6".

A fost comunicat Serviciului Poliției Rutiere Timiș - cu adresa 410583 din 02 februarie 2000 că autoturismul verificat este furat și s-au solicitat toate documentele care le deținea acest serviciu, iar pe de altă parte s-a solicitat ridicarea mașinii.

Fiind o situație de notorietate - procedura indigenizării prin intermediul unor repatriați a mașinilor furate aduse din străinătate - trebuia înregistrat dosarul la penal și cercetarea tuturor persoanelor ce apăreau în filieră.

În prima fază lucrările s-au desfășurat aproape normal. Inculpatul a ridicat mașina de la numitul F.D. (proces-verbal din 08 februarie 2000) și a indisponibilizat-o.

La aceeași dată inculpatul a audiat pe deținătorul autoturismului care nu a putut să prezinte niciun fel de documente de proveniență a mașinii.

La data de 13 martie 2000, Biroul Național Interpol a comunicat S.C.C.O. Timiș cu adresa 45302/C.B., plângerea de furt privind mașina în discuție și a solicitat precizări în legătură cu indisponibilizarea acesteia și modalitatea restituiri. Adresa a fost înregistrată la S.C.C.O. Timiș la 23 martie 2000.

Fără niciun motiv întemeiat și cu toate că avea la dispoziție toate documentele legate de ilegalitatea indigenizării unei mașini furate, la data de 31 martie 2000, inculpatul a procedat la restituirea mașinii către F.D., folosind procedeul de lăsare în custodie.

Mașina a fost înmatriculată ulterior la 07 decembrie 2000 în București cu numărul B2, pe numele F.N.

Dosarul a rămas neînregistrat în evidențele cauzelor penale și nu s-au făcut niciun fel de cercetări pentru tragerea la răspundere a celor vinovați. Mai mult, întreaga documentație despre care s-a făcut vorbire mai sus, s-a găsit arhivată între lucrările clasate.

XI. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut faptul ca, la data de 12 octombrie 2000 a efectuat verificări privind situația juridică a autoturismului marca M..

Verificarea a fost solicitată prin fax autorităților germane de la Interpol Wiesbaden. Documentul nu a fost înregistrat la S.C.C.O. Timiș, fiind transmis cu formula "FN din 12 octombrie 2000". Răspunsul la acest fax a fost rapid, autoritățile, germane comunicând că mașina este semnalată "ca furată din Italia" la 06 octombrie 2000, având la acea dată număr de înmatriculare A6. De asemenea s-a cerut indisponibilizarea și restituirea mașinii.

Întrucât nu s-a mai revenit cu nicio precizare, autoritățile germane au solicitat Biroului Național Interpol București - România - precizări cu privire la mașina furată. Pentru că lucrarea nu a fost înregistrată la S.C.C.O. Timiș - adresa BN1 București 507 54/CB din 02 noiembrie 2000 către IJP Timiș, a fost repartizată la Compartimentul Judiciar. Din verificările acestui compartiment a rezultat că S.C.C.O. Timiș trebuia să rezolve lucrarea, fiind precizat în radiogramă un fax al acestui serviciu.

La data de 11 ianuarie 2001 lucrarea a fost înaintată la S.C.C.O. Timiș și înregistrată cu număr 410114 din 24 ianuarie 2001.

Mașina a fost înmatriculată la IPJ Bihor la 23 ianuarie 2001 pe numele P.I.M., actualmente fiind în proprietatea lui B.V.I. din Oradea, sub numărul de înmatriculare B5.

Actele primite de la Serviciul Judiciar nu au mai fost înregistrate în registrul penal și nu s-au mai făcut niciun fel de verificări pentru că la data înregistrării la S.C.C.O. Timiș mașina era deja înmatriculată în alt județ.

Fapta inculpatului B.A. care, fără o înțelegere prealabilă nu a făcut niciun fel de cercetări legat de furtul autoturismului și de persoanele care îl dețineau în România, zădărnicind în acest mod o cercetare penală și asigurându-le în acest fel folosul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

XII. În sarcina inculpatului B.A. s-a reținut totodată, că la data de 18 aprilie 2000 a solicitat prin fax de la Interpol Wiesbaden, verificarea situației juridice a autoturismului B.

Solicitarea s-a făcut fără ca lucrarea să fie înregistrată; la rubrica "număr" apare mențiunea "FN".

Răspunsul a fost transmis la 25 aprilie 2000 de Interpol Wiessbaden cu mențiunea: autoturismul a fost furat din Italia la data de 19 ianuarie 2000, având la acea dată număr de înmatriculare A9.

Nici această lucrare nu a fost înregistrată după ce s-a comunicat existența unei infracțiuni și nici nu s-a făcut vreo verificare pentru a se stabili situația autoturismului în cauză și cui aparține.

Documentația a fost "depozitată" între lucrările cu număr general din cadrul S.C.C.O. Timiș, conținând verificări pe anul 2000, ea fiind găsită cu ocazia controlului.

Audiat cu privire la această situație, inculpatul a declarat că a făcut verificarea la solicitarea expresă a șefului său de la acea dată și a unui ofițer de la o secție a Poliției Municipiului Timișoara.

Verificarea în sine nu ar fi avut niciun efect în calificarea penală a faptei dacă, ulterior verificării, s-ar fi luat măsuri de identificare a mașinii, de ridicare și indisponibilizare a ei.

XIII. La data de 08 decembrie 1999, cu adresa 282650, Serviciul Poliției Rutiere Timiș a sesizat S.C.C.O. Timiș, pentru verificarea autoturismului V.J., mașină găsită de Poliția Rutieră în loc. Variaș, jud. Timiș.

Lucrarea a fost înregistrată la S.C.C.O. Timiș la număr 411975 din 13 decembrie 1999 și repartizată inculpatului, de către șeful de serviciu.

În aceeași zi inculpatul B.A. a primit lucrarea sub semnătură, așa cum a rezultat din documentele aflate la dosar și conform atribuțiilor de serviciu a solicitat prin fax la autoritățile germane din Wiessbaden, date despre autoturism.

În aceeași zi, autoritățile germane a comunicat situația autoturismului, în sensul că nu există o mașină V.J. cu o asemenea serie de șasiu, seria fiind falsă, iar numărul de înmatriculare cu care a fost găsită mașina în trafic (M2) aparține unui tractor.

Răspunsul s-a transmis la Serviciul Poliției Rutiere Timiș, dar nu s-a făcut niciun fel de cercetare, lucrarea fiind abandonată. Persoana care a fost depistată în trafic cu mașina - C.I. din Variaș, jud. Timiș - ulterior situației descrise mai sus, a vândut mașina.

Înalta Curte, secția penală, fiind învestită cu soluționarea cauzei în urma declinării de competență dispusă de Judecătoria Timișoara, nu a continuat cercetarea judecătorească, întrucât toți inculpații au solicitat să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, neexistând nicio solicitare de continuare a procesului penal.

Față de poziția manifestată de inculpați, Înalta Curte, secția penală, a abordat cauza dedusă judecății numai din perspectiva prescripției răspunderii penale, fără a mai supune analizei schimbarea încadrării juridice a faptelor sau orice alte aspecte care privesc fondul cauzei.

Întrucât de la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare noul C. pen. Înalta Curte, secția penală, a supus analizei din perspectiva art. 5 C. pen., dispozițiile care privesc aplicarea legii penale în timp, pentru a determina care dintre legile care se succed în timp reprezintă legea penală mai favorabilă.

Totodată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de executare și a măsurilor de siguranță pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

În cauza dedusă judecății, s-a reținut că dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt incidente în raport de infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 323 C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpaților Ș.I., D.A.N., B.A., M.D. și O.A.

Astfel, s-a reținut că Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalității organizate, înainte de modificările aduse odată cu intrarea în vigoare a Codului penal nou, incrimina atât infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat cât și infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior. Vechiul C. pen. incrimina infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni chiar dacă nu există un grup structurat, dar mai multe persoane puteau să consimtă la comiterea unor infracțiuni pe o anumită durată de timp.

După intrarea în vigoare a noului C. pen., infracțiunea din legea specială, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută în vechiul C. pen., incriminată în art. 323 C. pen. anterior, care reglementau infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni au fost eliminate, singura infracțiune preluată în noul C. pen. fiind infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, incriminată în art. 367 C. pen.

În acest context s-a reținut că, definiția grupului organizat prevăzută în art. 367 alin. (6) din noul C. pen. este diferită față de cea dată în legea specială înainte de modificare, întrucât nu se mai referă la necesitatea ca grupul să aibă ca scop comiterea unor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau material, astfel că Înalta Curte, secția penală, a apreciat că elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în scopul comiterii de infracțiuni nu se regăsesc în noua reglementare cuprinsă în art. 367 din noul C. pen. fapt pentru care a constatat că pentru infracțiunea de asociere operează abolitio criminis.

S-a mai reținut că, art. 367 alin. (6) C. pen. definește grupul infracțional organizat ca fiind un grup structurat format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni condiții ce nu sunt de esența asocierii care presupune doar o înțelegere stabilită între persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea sau mai multor infracțiuni.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte, secția penală, a considerat că infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. a fost dezincriminată așa încât, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen. a dispus achitarea inculpaților Ș.I., D.A.N., B.A., M.D. și O.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, reținând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului reținută în sarcina inculpaților Ș.I., D.A.N. și B.A., comparând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. anterior cu conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 269 din noul C. pen., Înalta Curte, secția penală, a apreciat că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă.

Astfel, s-a reținut că în timp ce vechea reglementare incriminează atât favorizarea personală constând în ajutorul dat făptuitorului pentru a îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, cât și favorizarea reală constând în ajutorul dat infractorului pentru a-și asigura folosul ori produsul infracțiunii, noua reglementare incriminează în art. 269 numai favorizarea personală constând în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate, împrejurare ce îi conferă legii noi caracterul de lege mai favorabilă.

Comparând efectele acuzației cele prevăzute în Codul penal anterior și cele prevăzute în noul C. pen., Înalta Curte, secția penală, a considerat că legea nouă este legea penală mai favorabilă în raport de maximul special prevăzut respectiv de 5 ani închisoare, față de maximul special C. pen. anterior care era de 7 ani închisoare.

Sub aspectul condițiilor de existență a prescripției răspunderii penale instanța de fond a reținut că nu există diferențe între cele două reglementări, singura diferență fiind cu privire la prescripția specială.

Astfel, potrivit art. 124 C. pen. anterior, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 63/2012, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripției prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Totodată, art. 155 alin. (5) din noul C. pen. statuează că termenele prevăzute la art. 154 dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite împlinite oricâte întreruperi ar interveni.

Comparând dispozițiile din cele două Coduri referitoare la prescripția răspunderii penale, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că legea veche constituie legea mai favorabilă astfel încât a reținut incidența acesteia.

În cauza dedusă judecății faptele de favorizare a infractorului au fost comise de către inculpații Ș.I., D.A.N. și B.A., în cursul anului 1998, în sarcina inculpatului B.A., reținându-se comiterea infracțiunilor și în cursul lunii martie 2000 și ianuarie 2001.

Față de limita maximă a pedepsei prevăzută de legea penală pentru infracțiunea de favorizare a infractorului - 5 ani închisoare și termenele prescripției răspunderii penale prevăzute de art. 122 -art. 124 C. pen. anterior, Înalta Curte, secția penală, a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale calculat potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. anterior este de 7 ani și 6 luni.

Prin urmare, față de data comiterii faptelor, respectiv iunie 1998 - octombrie 1998 - ianuarie 2001, constatându-se că termenul prescripției răspunderii penale s-a împlinit pentru o parte din fapte în cursul anului 2005, iar pentru B.A. în luna iulie 2008 Înalta Curte, secția penală, a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Pentru infracțiunea de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută și pedepsită în art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 328/1966 ulterior devenit O.U.G. nr. 195/2002, în prezent incriminată în art. 334 alin. (2) C. pen. faptă reținută în sarcina inculpatului Ș.I., Înalta Curte, secția penală, a constatat că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale.

Astfel, s-a reținut că, atât în reglementarea anterioară cât și în noul C. pen. maximul special al pedepsei este de 5 ani.

În raport de data