ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 125 din 15 septembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul penal nr.

3578/116/2011, a fost condamnat inculpatul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art.

176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost

interzise, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prev. de art.

64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., computată prevenția de la 19 iunie

2011, la zi.

A luat act că partea vătămată P.G.V.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, a fost obligat inculpatul la plata

către Spitalul de Urgență Călărași, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și în

temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscat de la inculpat, un cuțit.

În considerentele sentinței se arată

că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Călărași din 24 aug. 2011 a fost trimis în judecată inculpatul

A.I., deținut în Penitenciarul Slobozia, pentru comiterea infracțiunii de

tentativă de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen., rap. la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

În actul de inculpare s-a reținut că

inculpatul a lucrat, în calitate de cioban, la stâna de oi aparținând martorului

D.M., stână amplasată pe islazul corn. Ciocănești, jud. Călărași. Împreună cu

inculpatul, la aceeași stână, în aceeași calitate, a mai lucrat și martorul L.D.,

precum și victima P.V., toți trei locuind la stână.

În dimineața zilei de 19 iunie 2011,

după ce au muls oile, numitul G.T. a venit la stână să ia laptele, în jurul

orelor 7,00 și Ie-a adus ciobanilor o sticlă de jumătate de litru cu țuică și o

sticlă de un litru și jumătate de vin.

După terminarea programului de

dimineață, inculpatul A.I.

împreună cu

victima P.V. au băut o parte din țuică, apoi au plecat

cu oile la

păscut, fiecare cu turma lui. în jurul orelor IO

30

cei trei ciobani

au

revenit la stână și au băut și sticla cu

vin, apoi inculpatul A.I. a plecat

de la stână și a mers la magazinul din

sat pentru a cumpăra bere și țigări, unde acesta a mai consumat o sticlă de o

jumătate de litru cu bere și a cumpărat două sticle de 2,5 litri cu bere și un

pachet de țigări, pe care Ie-a dus la stână. Ajuns acolo, inculpatul A.I. a

băut o sticlă cu bere împreună cu ceilalți doi ciobani și, pe tema îngrijirii

oilor, inculpatul A.I. a început să se certe cu victima P.V., s-au lovit

reciproc,

după care victima P.V. l-a

pălmuit pe inculpat, ambii căzând la

pământ, fiind necesară intervenția

martorului L.D. pentru a-i despărți.

Imediat inculpatul A.I. s-a ridicat de

jos și, folosind un cuțit pe

care-l avea

asupra sa, a aplicat părții vătămate o lovitură puternică în zona

abdominală, provocându-i leziuni grave. Victima P.V.

s-a deplasat

până la bordeiul unde se afla martorul D.C., relatându-i

cele întâmplate, acesta din urmă acordându-i un prim ajutor și chemând

ambulanța și organele de poliție.

Victima P.V. a fost transportată la

Spitalul Județean de Urgență Călărași, fiind internată cu diagnosticul:„Plagă

penetrantă

mezogastru cu interesare de anse

jejunale. Eviscerație liberă posttraumatică.

Șod hipovolemic" și

s-a intervenit chirurgical, leziunile punându-i viața în primejdie.

Inculpatul A.I. a fost supus unei

expertize medico-legale psihiatrice, care a conchis că prezintă diagnosticul

„Retard mintal ușor cu tulburări de comportament. Are discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru care este cercetat".

Cauza a intrat pe

rolul Tribunalului Călărași la data de 26 aug. 2011 și,

interogat fiind în ședința publică din

15 sept. 2011, inculpatul A.I. a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care

a fost trimis în judecată, precizând că dorește să fie judecat în baza

probatoriului de la urmărirea

penală și că

se prevalează de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Tribunalul, examinând actele de la

dosar, a constatat că inculpatul A.I. se face vinovat de comiterea infracțiunii

de tentativă de omor deosebit de grav, acesta înjunghiindu-l în abdomen pe

victima P.V. cu un cuțit, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de

alcool. Lovitura a fost puternică, i-a pus viața în primejdie victimei, efectul

letal fiind înlăturat prin intervenție chirurgicală promptă.

Fapta inculpatului A.I. care, la data

de 19 iunie 2011, pe timp de zi, aflându-se la stâna situată pe islazul corn.

Ciocănești, a aplicat părții vătămate P.V. o lovitură de cuțit în zona

abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de

25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav

(inc. A.I. fiind condamnat prin sentința penală nr. 46/1997 a Tribunalului

Vaslui pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor).

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului, tribunalul a avut în vedere gravitatea extremă a infracțiunii

cercetate (gravitate determinată atât de modalitatea concretă de comitere a

faptei de tentativă de omor deosebit de grav, cât și de faptul că inculpatul

A.I. a mai săvârșit o infracțiune de același gen), dar și atitudinea sinceră și

de regret manifestată de inculpat pe parcursul procesului. De asemenea, s-a

făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și s-a avut în vedere ușorul

retard mintal constatat prin expertiză neuropsihiatrică.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei

pronunțat în cauză, tribunalul a apreciat că acesta trebuie orientat către

maximul special ce se poate acorda în circumstanțele menționate anterior -

infracțiunea în formă de tentativă și disp. art. 320

1

C. proc. pen.,

iar ca modalitate de executare doar detenția poate realiza dublul scop al

pedepsei, respectiv cel punitiv și cel educativ.

Împotriva acestei soluții a declarat

apel

inc. A.I.,

criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse

oral că a formulat apelul, vizând redozarea pedepsei aplicate.

Examinând legalitatea și temeinicia

sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat,

cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că apelul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Curtea a constatat că instanța de fond

a reținut corect situația de fapt, având în vedere că inculpatul A.I. a

solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320

1

C. proc.

pen., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că

faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.

Astfel, din materialul probator

administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că în ziua de 19 iunie 2011,

în jurul orelor 11:30, aflându-se la stâna situată pe islazul comunei

Ciocănești, a aplicat părții vătămate P.V. o lovitură de cuțit în zona

abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de

25-30 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața (în

conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1717/Al/212

din 02 august 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Călărași).

Sub aspectul laturii obiective, Curtea

a reținut că din probele

administrate:

procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața

locului,

fișa de constatări preliminare, declarațiile inculpatului, declarațiile

martorilor D.C., D.M. și L.D., raport de expertiză medico-legală, rezultă cu

certitudine că inculpatul a comis fapta dedusă judecății, acesta realizând

elementul material al infracțiunii reținute în sarcina sa.

Urmarea imediată a faptei comise de

către inculpat a constat în

vătămarea adusă

părții vătămate, cu leziuni ce i-au pus în pericol viața.

Sub aspectul

laturii subiective, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit

fapta cu intenție directă, aplicând

părții vătămate o lovitură cu cuțitul, în zona abdominală, cu intenția de a-i

suprima viața.

În mod corect instanța de fond a

reținut că, în drept, fapta inculpatului A.I. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute

de art. art. 20 C. pen., rap. la art.174 C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

De asemenea, din

fișa de cazier a inculpatului, a rezultat că acesta a

suferit următoarele condamnări :

închisoare, prin sentința penală nr. 46 din 09 aprilie 1997 pronunțată de

Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 1787/1996, pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., fiind arestat la data de 04

aprilie 1996 și liberat

condiționat la 05

ianuarie 2000, cu un rest de pedeapsă de 1063 de zile.

închisoare prin sentința penală nr. 545 din 31 noiembrie 2006 pronunțată de

Judecătoria Călărași pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic. art.

37 lit. b) C. pen., fiind arestat la data de 15 mai 2007 și liberat condiționat

la data de 20 mai 2008, cu un rest

de 178

de zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de

14 septembrie

2008.

În consecință, inculpatul A.I., a

săvârșit fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, în raport de această

ultimă condamnare, în condițiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 37

lit. b) C. pen.

De asemenea,

Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă

individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de

executare, neputând reține din motivele de apel, motivul privind redozarea

pedepsei.

Astfel, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.

pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât

de modul de producere,

cât și de importanța

valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea.

Având în vedere limitele speciale ale

pedepsei pentru infracțiunea

dedusă

judecății, reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

modalitatea de săvârșire

a faptei - folosind un cuțit, pe fondul

consumului băuturilor alcoolice dar și persoana apelantului - inculpat,

recidivist, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 8 ani

închisoare.

Aplicarea unei

pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special

este justificată în privința

inculpatului A.I., având în vedere împrejurarea că acesta a mai fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, dar și pentru săvârșirea

unei infracțiuni de furt calificat și ținând seama de concluziile raportului de

expertiză medico - legală psihiatrică, potrivit căruia inculpatul are

dificultăți de relaționare, funcționare psihologică globală bazală, rudimentară,

valori accentuate pentru tendințele impulsive, pentru tendințele de

instabilitate psiho-emoțională și comportamentală și pentru tendințele

antisociale.

În ceea ce privește motivul de apel,

formulat de inculpat, privind solicitarea de a se aplica circumstanța atenuantă

prev. de art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a reținut că acesta nu poate fi pus în

discuție atât timp cât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind

chiar recidivist, cu atât mai mult cu cât a mai fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

De asemenea,

Curtea nu a putut reține circumstanța atenuantă legală

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prin

aceea că a săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată așa cum a susținut

inculpatul în motivele de apel.

Circumstanța atenuantă a provocării

există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă

prin violență, printr-o

atingere gravă a

demnității persoanei vătămate sau altă acțiune ilicită gravă.

Existența unui conflict anterior

săvârșirii infracțiunii între inculpat și partea vătămată nu justifică

reținerea provocării întrucât acesta nu era de

natură să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, văzând

că

în cadru acestui conflict anterior cei doi s-au lovit reciproc, însă

au determinat doar pe inculpatul A.I. să reacționeze nejustificat și să aplice

părții vătămate o lovitură puternică, cu cuțitul în zona abdominală.

Prin decizia penală

nr. 306/A din 17 octombrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, față de cele reținute,

constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică și în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul - inculpat A.I. declarat împotriva sentinței penale nr. 125 din 15

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosar nr. 3578/116/2011.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

acestuia, văzând că, în continuare există indicii temeinice, în sensul art. 68

1

C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., care conduc la

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost

trimis în judecată, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea

publică.

A obligat apelantul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare.

Împotriva deciziei

penale nr. 306/A din 17 octombrie

2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs

inculpatul A.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 3578/116/2011.

Recurentul inculpat a criticat decizia

atacată pentru netemeinicie și nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei

aplicate de instanța de apel, în raport cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit.

c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că

recursul formulat de recurentul inculpat A.I. nu este fondat pentru motivele

care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că principiul

individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât

și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de

pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcția de

constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de

exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine

înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se

manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită

o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la

exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul

pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei

și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare

la dispozițiile dreptului penal

general, de

limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei

comise, de persoana infractorului și de

împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală.

La

individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de

fond a luat în considerare criteriile

generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând

o pedeapsă de 8 ani închisoare,

pedeapsă

care a fost menținută de instanța de apel, nefiind însă aplicată pedeapsa

cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului special

prevăzut

de lege pentru infracțiunea consumată așa cum prevedea încadrarea juridică dată

faptei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și

art. 176 lit. c) C. pen., și în rap. de art. 21 C. pen. dar și față de

aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai

redus fată de textul

incriminator.

S-a ținut cont și

de pericolul social la faptei săvârșite de persoana

inculpatului și de împrejurările

comiterii faptei respectiv, că la data de 19 iunie 2011 inculpatul A.I. ca

urmare a unui conflict ivit cu partea vătămată P.V. și sub influența consumului

de băuturi alcoolice a aplicat părții vătămate, cu cuțitul o lovitură

abdominală provocându-i leziuni care potrivit raportului de constatare

medico-legală s-a intervenit chirurgical și ulterior s-a constatat conform

examenului medico-legal, xifo-supraombilical - cicatrice post intervenție

chirurgicală de 12 cm, numitul P.V. prezentând leziuni ce pot data din 19 iunie

2011 produse prin înjunghiere cu corp tăietor înțepător care necesită 25-30

zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziune care prin

intensitatea lor și zona

vizată a fost de

natură să pună în pericol viața părții vătămate dar avându-se în vedere și

dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-176 lit. c) C. pen. în

baza

cărora s-a comis fapta, dar și față de împrejurarea că fapta a fost

săvârșită în stare de recidivă postexecutorie

conf. art. 37 lit. b) C. pen., care

agravează

răspunderea penală, și prin raportare la dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

care au fost reținute de ambele instanțe, Înalta Curte

constată că nu se impune a se acorda o eficiență

mai mare dispozițiilor de

reindividualizare, aceste criterii fiind

reținute de instanța de apel în

individualizarea

pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanța de

apel a examinat, în mod judicios,

aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare

judiciară, concretizat în modul de

stabilire

a pedepsei de 8 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului A.I.

,

evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii

săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca

urmare a împrejurărilor în

care a fost săvârșită, subliniind

caracterizările evidențiate în persoana

inculpatului,

cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat la o pedeapsă

de 6 ani și

8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen., fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în condițiile de

liberare condiționată, prin sentința penală nr. 46 din 09 aprilie 1997

pronunțată de Tribunalul Vaslui și la o pedeapsă

de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 192 alin. (2) C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. g)

C. pen. cu aplic. art. 37 lit.b) C. pen., prin sentința penală nr. 545 din 31

noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Călărași (conform fișei de cazier judiciar

filele 45-46 dosar urmărire penală), astfel că

o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării

pedepsei aplicate inculpatului A.I. cât și față de criticile formulate de

inculpat constată că în contextul

cauzei nu

se justifică micșorarea pedepsei, și reținerea disp. art. 74 lit. c),

art.

76 lit. b) C. pen., deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art.

72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia

din acestea ceea ce conduce la concluzia că

circumstanțele personale ale

inculpatului au fost avute în vedere în mod

corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat

prin modul de comitere, starea de recidivă postexecutorie în care a fost

săvârșită fapta, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au

produs respectiv, că partea vătămată P.V. a suferit o intervenție chirurgicală necesitând

îngrijiri medicale de 25-30 de zile și având în vedere obiectul folosit, zona

vizată și forța cu care a fost aplicată lovitura, apreciem că au fost de natură

a pune în pericol viața părții vătămate.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul

A.I., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului

proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de

personalitate al inculpatului, nejustificându-se micșorarea pedepsei astfel

încât nu este

incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea

inculpatului pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost reținute de ambele

instanțe la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului.

Fată de aceste considerente, Înalta

Curte constată că instanța de apel

a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în raport de dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul dispozițiilor art.192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.

împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului A.I., durata reținerii și arestării preventive de la 19 iunie 2011

la 25 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.