ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul penal nr. 3578/116/2011, a fost condamnat inculpatul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., computată prevenția de la 19 iunie 2011, la zi. A luat act că partea vătămată P.G.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul de Urgență Călărași, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscat de la inculpat, un cuțit. În considerentele sentinței se arată că: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 24 aug. 2011 a fost trimis în judecată inculpatul A.I., deținut în Penitenciarul Slobozia, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. În actul de inculpare s-a reținut că inculpatul a lucrat, în calitate de cioban, la stâna de oi aparținând martorului D.M., stână amplasată pe islazul corn. Ciocănești, jud. Călărași. Împreună cu inculpatul, la aceeași stână, în aceeași calitate, a mai lucrat și martorul L.D., precum și victima P.V., toți trei locuind la stână. În dimineața zilei de 19 iunie 2011, după ce au muls oile, numitul G.T. a venit la stână să ia laptele, în jurul orelor 7,00 și Ie-a adus ciobanilor o sticlă de jumătate de litru cu țuică și o sticlă de un litru și jumătate de vin. După terminarea programului de dimineață, inculpatul A.I. împreună cu victima P.V. au băut o parte din țuică, apoi au plecat cu oile la păscut, fiecare cu turma lui.

în jurul orelor IO 30 cei trei ciobani au revenit la stână și au băut și sticla cu vin, apoi inculpatul A.I. a plecat de la stână și a mers la magazinul din sat pentru a cumpăra bere și țigări, unde acesta a mai consumat o sticlă de o jumătate de litru cu bere și a cumpărat două sticle de 2,5 litri cu bere și un pachet de țigări, pe care Ie-a dus la stână. Ajuns acolo, inculpatul A.I. a băut o sticlă cu bere împreună cu ceilalți doi ciobani și, pe tema îngrijirii oilor, inculpatul A.I. a început să se certe cu victima P.V., s-au lovit reciproc, după care victima P.V. l-a pălmuit pe inculpat, ambii căzând la pământ, fiind necesară intervenția martorului L.D. pentru a-i despărți. Imediat inculpatul A.I.

s-a ridicat de jos și, folosind un cuțit pe care-l avea asupra sa, a aplicat părții vătămate o lovitură puternică în zona abdominală, provocându-i leziuni grave. Victima P.V. s-a deplasat până la bordeiul unde se afla martorul D.C., relatându-i cele întâmplate, acesta din urmă acordându-i un prim ajutor și chemând ambulanța și organele de poliție. Victima P.V. a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Călărași, fiind internată cu diagnosticul:„Plagă penetrantă mezogastru cu interesare de anse jejunale. Eviscerație liberă posttraumatică. Șod hipovolemic" și s-a intervenit chirurgical, leziunile punându-i viața în primejdie. Inculpatul A.I. a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, care a conchis că prezintă diagnosticul „Retard mintal ușor cu tulburări de comportament.

Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat". Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 26 aug. 2011 și, interogat fiind în ședința publică din 15 sept. 2011, inculpatul A.I. a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că dorește să fie judecat în baza probatoriului de la urmărirea penală și că se prevalează de disp. art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul, examinând actele de la dosar, a constatat că inculpatul A.I. se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, acesta înjunghiindu-l în abdomen pe victima P.V. cu un cuțit, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de alcool.

Lovitura a fost puternică, i-a pus viața în primejdie victimei, efectul letal fiind înlăturat prin intervenție chirurgicală promptă. Fapta inculpatului A.I. care, la data de 19 iunie 2011, pe timp de zi, aflându-se la stâna situată pe islazul corn. Ciocănești, a aplicat părții vătămate P.V. o lovitură de cuțit în zona abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav (inc. A.I. fiind condamnat prin sentința penală nr. 46/1997 a Tribunalului Vaslui pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor). La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere gravitatea extremă a infracțiunii cercetate (gravitate determinată atât de modalitatea concretă de comitere a faptei de tentativă de omor deosebit de grav, cât și de faptul că inculpatul A.I.

a mai săvârșit o infracțiune de același gen), dar și atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpat pe parcursul procesului. De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și s-a avut în vedere ușorul retard mintal constatat prin expertiză neuropsihiatrică. În ceea ce privește cuantumul pedepsei pronunțat în cauză, tribunalul a apreciat că acesta trebuie orientat către maximul special ce se poate acorda în circumstanțele menționate anterior - infracțiunea în formă de tentativă și disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare doar detenția poate realiza dublul scop al pedepsei, respectiv cel punitiv și cel educativ. Împotriva acestei soluții a declarat apel inc.

A.I., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse oral că a formulat apelul, vizând redozarea pedepsei aplicate. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, având în vedere că inculpatul A.I. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.

Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că în ziua de 19 iunie 2011, în jurul orelor 11:30, aflându-se la stâna situată pe islazul comunei Ciocănești, a aplicat părții vătămate P.V. o lovitură de cuțit în zona abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața (în conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1717/Al/212 din 02 august 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Călărași). Sub aspectul laturii obiective, Curtea a reținut că din probele administrate: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa de constatări preliminare, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor D.C., D.M.

și L.D., raport de expertiză medico-legală, rezultă cu certitudine că inculpatul a comis fapta dedusă judecății, acesta realizând elementul material al infracțiunii reținute în sarcina sa. Urmarea imediată a faptei comise de către inculpat a constat în vătămarea adusă părții vătămate, cu leziuni ce i-au pus în pericol viața. Sub aspectul laturii subiective, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, aplicând părții vătămate o lovitură cu cuțitul, în zona abdominală, cu intenția de a-i suprima viața. În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute de art. art. 20 C. pen., rap.

la art.174 C. pen., art. 176 lit. c) C. pen. De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului, a rezultat că acesta a suferit următoarele condamnări : 1. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 46 din 09 aprilie 1997 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 1787/1996, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., fiind arestat la data de 04 aprilie 1996 și liberat condiționat la 05 ianuarie 2000, cu un rest de pedeapsă de 1063 de zile. 2. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 545 din 31 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Călărași pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., fiind arestat la data de 15 mai 2007 și liberat condiționat la data de 20 mai 2008, cu un rest de 178 de zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de 14 septembrie 2008. În consecință, inculpatul A.I., a săvârșit fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, în raport de această ultimă condamnare, în condițiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. De asemenea, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, neputând reține din motivele de apel, motivul privind redozarea pedepsei.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de săvârșire a faptei - folosind un cuțit, pe fondul consumului băuturilor alcoolice dar și persoana apelantului - inculpat, recidivist, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special este justificată în privința inculpatului A.I., având în vedere împrejurarea că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, dar și pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și ținând seama de concluziile raportului de expertiză medico - legală psihiatrică, potrivit căruia inculpatul are dificultăți de relaționare, funcționare psihologică globală bazală, rudimentară, valori accentuate pentru tendințele impulsive, pentru tendințele de instabilitate psiho-emoțională și comportamentală și pentru tendințele antisociale.

În ceea ce privește motivul de apel, formulat de inculpat, privind solicitarea de a se aplica circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a reținut că acesta nu poate fi pus în discuție atât timp cât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind chiar recidivist, cu atât mai mult cu cât a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. De asemenea, Curtea nu a putut reține circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prin aceea că a săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată așa cum a susținut inculpatul în motivele de apel. Circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei vătămate sau altă acțiune ilicită gravă.

Existența unui conflict anterior săvârșirii infracțiunii între inculpat și partea vătămată nu justifică reținerea provocării întrucât acesta nu era de natură să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, văzând că în cadru acestui conflict anterior cei doi s-au lovit reciproc, însă au determinat doar pe inculpatul A.I. să reacționeze nejustificat și să aplice părții vătămate o lovitură puternică, cu cuțitul în zona abdominală. Prin decizia penală nr. 306/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, față de cele reținute, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică și în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat A.I.

declarat împotriva sentinței penale nr. 125 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosar nr. 3578/116/2011. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestuia, văzând că, în continuare există indicii temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul A.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3578/116/2011.

Recurentul inculpat a criticat decizia atacată pentru netemeinicie și nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, în raport cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul inculpat A.I.

nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 8 ani închisoare, pedeapsă care a fost menținută de instanța de apel, nefiind însă aplicată pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată așa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., și în rap. de art. 21 C. pen. dar și față de aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator. S-a ținut cont și de pericolul social la faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei respectiv, că la data de 19 iunie 2011 inculpatul A.I. ca urmare a unui conflict ivit cu partea vătămată P.V. și sub influența consumului de băuturi alcoolice a aplicat părții vătămate, cu cuțitul o lovitură abdominală provocându-i leziuni care potrivit raportului de constatare medico-legală s-a intervenit chirurgical și ulterior s-a constatat conform examenului medico-legal, xifo-supraombilical - cicatrice post intervenție chirurgicală de 12 cm, numitul P.V.

prezentând leziuni ce pot data din 19 iunie 2011 produse prin înjunghiere cu corp tăietor înțepător care necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziune care prin intensitatea lor și zona vizată a fost de natură să pună în pericol viața părții vătămate dar avându-se în vedere și dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-176 lit. c) C. pen. în baza cărora s-a comis fapta, dar și față de împrejurarea că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie conf. art. 37 lit. b) C. pen., care agravează răspunderea penală, și prin raportare la dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. care au fost reținute de ambele instanțe, Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel în individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului A.I. , evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap.

la art. 174 C. pen., fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în condițiile de liberare condiționată, prin sentința penală nr. 46 din 09 aprilie 1997 pronunțată de Tribunalul Vaslui și la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.b) C. pen., prin sentința penală nr. 545 din 31 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Călărași (conform fișei de cazier judiciar filele 45-46 dosar urmărire penală), astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune. Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului A.I.

cât și față de criticile formulate de inculpat constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei, și reținerea disp. art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs respectiv, că partea vătămată P.V. a suferit o intervenție chirurgicală necesitând îngrijiri medicale de 25-30 de zile și având în vedere obiectul folosit, zona vizată și forța cu care a fost aplicată lovitura, apreciem că au fost de natură a pune în pericol viața părții vătămate.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul A.I., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micșorarea pedepsei astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În ceea ce privește solicitarea inculpatului pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost reținute de ambele instanțe la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului. Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în raport de dispozițiile art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul dispozițiilor art.192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 306/A din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.I., durata reținerii și arestării preventive de la 19 iunie 2011 la 25 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.