ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1476/2012

HOTĂRÂRE

09.05.2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1476/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 377 din 5 octombrie 2011, Tribunalul Constanța a dispus următoarele:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 320

C. proc. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - art. 76 alit. a) C. pen. ; Condamnă pe inculpatul N.G., la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. ;Dispune interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea acesteia. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 999 C. civ. și urm. ; Obligă pe inculpat către partea civilă S.C.J.U. Constanța la plata sumei de 3.836 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.Ia act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. ;Dispune confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii filele 23-24 dup. În baza art. 191 C. proc. pen. ;Obligă pe inculpat la 840 lei cheltuieli judiciare către stat din care 500 lei în faza de urmărire penală iar suma de câte 200 lei fiecare reprezentând onorariu avocat din oficiu cât și onorariu avocat din oficiu din faza de urmărire penală se avansează din fondurile M.J. către baroul Constanța în favoarea avocat M.E. și M.M.”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 10/P/2011 înregistrat la această instanță sub nr. de Dosar nr. 8900/118/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 26 iulie 2010, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul N.G. i-a aplicat două lovitură de cuțit părții vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în pericol prin hemoperitoneu. La data de 26 iulie 2010, organele Poliției stațiunii Mamaia au fost sesizate prin S.N.U.A.U. 112 cu privire la faptul că, în zona Complexului C. se află o persoană înjunghiată. Patrula care s-a deplasat la fața locului a identificat-o pe partea vătămată I.S. care sângera din regiunea abdominală iar în apropierea acesteia se afla și inculpatul N.G. precum și martora V.M.E. Cu această ocazie învinuitul a predat organelor de poliție și cuțitul folosit în agresiune. Partea vătămată I.S. a declarat că îl cunoștea pe învinuit de mai mult timp fără însă să fie prieteni, adăugând că în vara anului 2010 se ocupa cu paza unui cort amplasat pe plaja din apropierea Complexului C. în care erau depozitate saltele. În continuare, partea vătămată a arătat că în seara zilei de 26 iulie 2010 a fost furtună, iar la un moment, în timp ce se plimba în apropierea cortului pe care îl păzea, l-a observat în interior pe învinuit care a încercat să se ascundă, acoperindu-se cu niște saltele. Partea vătămată a mai arătat că i-a cerut învinuitului să iasă din cort spunându-i că va chema politia, iar acesta s-a ridicat și, atunci când a trecut pe lângă el, l-a înjunghiat de două ori cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, o dată în torace și o dată în abdomen. De asemenea, partea vătămată a arătat că după aceasta, învinuitul a fugit însă a fost prins si imobilizat de trecători în timp ce ea a ieșit din cort și a cerut ajutor. Partea vătămată a adăugat că nu l-a lovit pe învinuit și a precizat că nu se constituie parte civilă împotriva acestuia. Astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 22 octombrie 2010, partea vătămată prezenta două plăgi penetrante, una abdominală cu lezare de ligament gastrocolic și una toracică, care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoperitoneu. Martora V.M.E. a declarat că în seara zilei de 26 iulie 2010, în timp ce se afla pe terasa societătii sale a auzit-o pe partea vătămată I.S. strigând după ajutor, afirmând că a fost tăiat. Martora a mai declarat că în același timp l-a văzut și pe învinuit care alerga, încercând să se îndepărteze de partea vătămată, fiind însă prins și imobilizat de către trecători în timp ce avea încă asupra sa cuțitul folosit în agresiune. Martora l-a recunoscut din planșa foto care i-a fost prezentată pe inculpatul N.G. ca fiind persoana care în seara zilei de 26 iulie 2010 a înjunghiat-o pe partea vătămată I.S. La rândul său, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei declarând însă că a procedat în acest fel deoarece partea vătămată i-a aplicat mai multe lovituri cu un băt. Inculpatul a mai arătat că după ce a aplicat pății vătămate cele două lovituri de cuțit a fugit însă a fost fugărit în continuare de către aceasta, până când s-a dezechilibrat și a căzut. Inculpatul a fost examinat de către medicul legist care a stabilit că acesta prezenta mai multe leziuni traumatice la nivelul feței, produse prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale. Declaratiile inculpatului privind urmărirea sa de către partea vătămată înarmată cu un par nu se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din probele administrate în cauză, fiind de altfel infirmate de declaratiile martorei V.M.E. și de cele ale părții vătămate. Situația de fapt reținută s-a probat în cauză cu proces verbal de depistare ; proces verbal de cercetare la fața locului ; planse foto ; declarații parte vătămată ; rapoarte de constatare medico-legală ; declaratii martor ; proces verbal de recunoaștere din planșa foto ; declarațiile inculpatului și fișa de cazier a inculpatului. În ședința publică din data de 28 septembrie 2011 inculpatul în prezența apărătorului său arată că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320

C. proc. pen. De asemenea în baza art. 320

alin. (6) raportat la art. 334 C. proc. pen., se solicită de către apărătorul inculpatului schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180

. 2 C. pen. S-a solicitat instanței să aibă în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă din probele administrate nu reiese intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate, ei cunoscându-se de 20 de ani, inculpatul fiind cunoscut în zonă că juca șah cu pensionarii, astfel cum rezultă și din declarațiile de martor. S-a apreciat că nu se poate reține intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate, apreciind că a fost doar un moment de rătăcire al inculpatului, având în vedere relația de prietenie dintre cei doi, și împrejurarea concretă în care a avut loc incidentul. Din această perspectivă tribunalul a reținut că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat

, apreciind că raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, având în vedere zonele vizate de cele două lovituri de cuțit aplicate se fac aplicabile disp. referitoare la

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Astfel cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală din 22 octombrie 2010, partea vătămată prezenta două plăgi penetrante, una abdominală cu lezare de ligament gastrocolic si una toracică, care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoperitoneu. Mai mult prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada vinovăției inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, având în vedere împrejurarea că inculpatul a atacat partea vătămată aparent fără nici un motiv, folosind un cuțit cu care l-a atacat, cele două lovituri aplicate de inculpat vizând zone vitale. De asemenea declaratiile învinuitului privind urmărirea sa de către partea vătămată înarmată cu un par nu se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din probele administrate în cauză, fiind de altfel infirmate de declaratiile martorei V.M.E. și de cele ale părtii vătămate. În raport de natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de către învinuit, s-a apreciat că nu se poate pune problema legitimei apărări existând o disproporție vădită între presupusul atac al părții vătămate și reacția de apărare a învinuitului. La soluționarea pe fond a cauzei tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320

C. proc. pen. întrucât inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început sens în care va reține că, În drept :Fapta inculpatului N.G. care, la data de 26 iulie 2010, pe fondul unui conflict spontan i-a aplicat două lovituri de cuțit părții vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1). Aceste text de lege a fost enunțat în ședință publică și în baza acestuia urmează a se pronunța condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv pe fondul unui conflict spontan inculpatul i-a aplicat două lovituri de cuțit părții vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu dar și datele ce-l caracterizează pe inculpat - N.G. este cetățean român, în vârstă de 60 de ani, studii medii, pensionar, divorțat, stagiul militar satisfăcut și astfel cum a rezultat din analiza fișei de cazier judiciar, acesta nu este la primul conflict cu legea penală, suferind în trecut două condamnări pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 271 și art. 305 C. pen., însă pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pe care a motivat-o prin provocarea sa de către partea vătămată. Instanța a apreciat în aceste condiții că se pot reține în favoarea inculpatului atenuantele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și C. proc. pen. însă scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, avându-se în vedere natura infracțiunii dar și valoarea urmărită a fi lezată respectiv viața persoanei. Cuantumul pedepsei stabilite s-a raportat la aspectele reținute în ceea ce-l privește pe inculpat dar și prin raportare directă la disp. art. 320

C. proc. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - art. 76 alit. a) C. pen., aplicându-se o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.”

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul N.G.

Apelul a fost nemotivat în termen, iar cu ocazia soluționării în fond a cauzei acesta a lipsit nejustificat. Critica apărătorului din oficiu a vizat greșita încadrare juridica data faptei, astfel că a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din art. 20-174 C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât din probele administrate în cauza nu rezultă intenția inculpatului de a ucide partea vătămata. Al doilea motiv de apel a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitându-se fie suspendarea condiționata, fie suspendarea sub supraveghere.

Examinând legalitatea si temeinicia apelului declarat în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, curtea a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat. Astfel, inculpatul prezent în instanța, la primul termen în ședință publica, a solicitat sa i se aplice disp. art. 320

C. proc. pen., potrivit cu care judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște in totalitate faptele reținute in actul de sesizare si nu solicită administrarea de probe. Astfel, probele efectuate în cursul urmărire penală s-a apreciat că demonstrează că la data de 26 iulie 2010 inculpatul N.G. i-a aplicat părții vătămate I.S. două lovituri de cuțit, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața in pericol prin hemoperitoneu. Fapta inculpatului, care aplicând victimei două lovituri de cuțit în zona toracelui si abdomenului, ce i-au provocat leziuni grave, leziuni ce i-au pus in primejdie viața prin hemoperitoneu, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor sub forma tentativei, iar nu pe cel ale infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât inculpatul a acționat nu numai cu intenția directă de a vătăma corporal victima, ci și cu intenția de a ucide. În mod corect instanța a apreciat ca inculpatul a acționat cu intenția indirecta de a ucide având in vedere instrumentul de atac folosit (cuțit, zona vitala lezată - a toracelui si abdomenului, cu rezultatul internării si operării), aspecte ce relevă că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, putea și trebuia să prevadă producerea unui rezultat letal. Nici critica privind individualizarea pedepsei s-a apreciat că nu este întemiată, întrucât instanța de fond, la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalitații de executare, a avut in vedere cerințele prev. de art. 72 C. pen.; a analizat dispozițiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancționator, natura si gravitatea faptei comise, cât și datele personale ale inculpatului, care este in vârsta de 60 ani, pensionar, suferind anterior doua condamnări, si conduita sa sinceră pe parcursul procesului penal.In raport de gradul de pericol social al faptei, foarte ridicat în raport de valoarea sociala ocrotita si consecințele produse, s-a apreciat că nu este posibilă aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei, așa cum s-a solicitat. Ca atare, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - inculpat N.G. împotriva sentinței penale nr. 377 din 05 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 8900/118/2011, și la obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat S.A. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.G., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei de 3 ani, aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat N.G., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului.

Așadar, Înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatul N.G. la data de 26 iulie 2010 i-a aplicat părții vătămate I.S. două lovituri de cuțit, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanțele au avut în vedere cerințele prev. de art. 72 C. pen.; au analizat dispozițiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptei comise, cât și datele personale ale inculpatului, care este în vârsta de 60 ani, pensionar, suferind anterior doua condamnări, cât și conduita sa sinceră pe parcursul procesului penal.

In raport de gradul de pericol social al faptei, foarte ridicat în raport de valoarea sociala ocrotită și consecințele produse, corect s-a apreciat că nu este posibilă aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei, așa cum s-a solicitat.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a modalității de executare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385

14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului N.G. și nici schimbarea modalității de executare.

În baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 mai 2012.

§ Cauze similare