ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1826 din 10 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins cererea de repunere pe rol și acțiunea reclamantei B.B., astfel cum a fost precizată și modificată, ca neîntemeiată, având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, formulată în contradictoriu cu intimații pârâți R.S.M., G.A.), G.S., Z.A., Z.A., M.L., B.A., C.L., O.S., G.D.M., SC A.G. SA, SC A. SA. A fost obligată reclamanta la pata cheltuielilor de judecată către pârâta G.A.) și O.S. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta. La termenul din 07 februarie 2013, instanța i-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaților pârâți persoane fizice, în vederea citării și să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor părților, acordându-se un nou termen de judecată la data de 21 martie 2014. Prin încheierea din 21 martie 2014, Curtea de Apel București, în baza art. 155 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat de reclamanta B.B., împotriva sentinței civile nr. 1826 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă B.B.

nu a depus nicio dovadă a demersurilor efectuate în vederea indicării adreselor intimaților pârâți persoane fizice, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 07 februarie 2013, iar simpla solicitare a apelantei de a i se elibera un certificat de grefă, nu este suficientă, întrucât aceasta nu a depus nicio dovadă că s-ar fi adresat autorităților pentru obținerea informațiilor necesare. S-a mai reținut că apelanta reclamantă are posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, nefiind stabilită în sarcina sa obligație achitării vreunei taxe de timbru pentru o asemenea cerere. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, recurenta reclamantă a arătat că încheierea atacată este nelegală întrucât hotărârea instanței de fond le-a fost comunicată pârâților persoane fizice la sediul angajatorului iar la dosar nu există indicii că vreuna dintre persoanele juridice sau fizice și-ar fi schimbat domiciliul. Totodata, recurenta a învederat că instanța de apel în considerentele Deciziei nr. 652/R din 31 mai 2011, prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva unei alte încheieri de suspendare a cauzei în baza art. 155 1 C. proc. civ, a reținut că dispozițiile art. 153 C. proc. civ., îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau conventional, i s-au înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată considerându-se că în acest caz ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată, referindu-se la toți pârâții.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”. Același art. 155 1 C. proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua”. Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile legale sus evocate, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

În cauză, se constată că prin încheierea recurată din data de 21 martie 2014, Curtea de Apel București, având în vedere că apelanta reclamantă nu a îndeplinit cerința instituită prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013, a dispus suspendarea judecării dosarului, în baza dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaților persoane fizice. Prin încheierea de ședință din 7 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în același dosar, i s-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaților pârâți persoane fizice, în vederea citării și să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor părților. Sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat astfel neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță în vederea indicării domiciliilor intimaților pârâți persoane fizice. Legalitatea cerințelor impuse de instanță a căror lipsă a fost sancționată prin încheierea recurată nu este supusă cenzurii instanței de control judiciar în cadrul procesual al litigiului de față. Ca urmare, susținerile recurentei reclamante nu pot fi primite, suspendarea judecății cauzei fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ. În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și să dispună în consecință. În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta reclamantă B.B. la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O.S., reprezentând onorariul de avocat aferent acestei faze procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.B. împotriva încheierii de ședință din data de 21 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 362/2/2013. Obligă pe recurenta reclamantă la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.