ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2014

Asupra

cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1826 din 10 octombrie 2012,

Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins cererea de repunere pe rol

și acțiunea reclamantei B.B., astfel cum a fost precizată și modificată, ca

neîntemeiată, având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, formulată în

contradictoriu cu intimații pârâți R.S.M., G.A.), G.S., Z.A., Z.A., M.L., B.A.,

C.L., O.S., G.D.M., SC A.G. SA, SC A. SA. A fost obligată reclamanta la pata cheltuielilor

de judecată către pârâta G.A.) și O.S.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta.

La termenul din 07

februarie 2013, instanța i-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze

demersuri pentru indicarea adreselor intimaților pârâți persoane fizice, în

vederea citării și să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi

comunicate tuturor părților, acordându-se un nou termen de judecată la data de

21 martie 2014.

Prin încheierea din

21 martie 2014, Curtea de Apel București, în baza art. 155

1

C. proc.

civ., a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat de reclamanta B.B.,

împotriva sentinței civile nr. 1826 din 10 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, până la indicarea de către aceasta

a domiciliilor intimaților persoane fizice, conform celor stabilite prin

încheierea de la termenul din 07 februarie 2013.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă B.B. nu a depus nicio

dovadă a demersurilor efectuate în vederea indicării adreselor intimaților

pârâți persoane fizice, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de

ședință din data de 07 februarie 2013, iar simpla solicitare a apelantei de a i

se elibera un certificat de grefă, nu este suficientă, întrucât aceasta nu a

depus nicio dovadă că s-ar fi adresat autorităților pentru obținerea

informațiilor necesare.

S-a mai reținut că apelanta

reclamantă are posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol pentru continuarea

judecății, nefiind stabilită în sarcina sa obligație achitării vreunei taxe de

timbru pentru o asemenea cerere.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei

și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de apel,

criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, recurenta

reclamantă a arătat că încheierea atacată este nelegală întrucât hotărârea

instanței de fond le-a fost comunicată pârâților persoane fizice la sediul

angajatorului iar la dosar nu există indicii că vreuna dintre persoanele

juridice sau fizice și-ar fi schimbat domiciliul.

Totodata, recurenta a

învederat că instanța de apel în considerentele Deciziei nr. 652/R din 31 mai

2011, prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva unei alte încheieri de

suspendare a cauzei în baza art. 155

1

C. proc. civ, a reținut că

dispozițiile art. 153 C. proc. civ., îi sunt aplicabile și părții căreia,

personal sau prin reprezentant legal sau conventional, i s-au înmânat, sub

semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată considerându-se că

în acest caz ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru

care citația i-a fost înmânată, referindu-se la toți pârâții.

Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., „când constată că desfășurarea normală a

procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea

obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța

poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost

respectate”.

Același art. 155

1

C. proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părții, judecata va fi

reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și,

potrivit legii, aceasta poate continua”.

Cazul particular de

suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile legale sus

evocate, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții

reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite

la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

În cauză, se constată

că prin încheierea recurată din data de 21 martie 2014, Curtea de Apel

București, având în vedere că apelanta reclamantă nu a îndeplinit cerința

instituită prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013, a dispus

suspendarea judecării dosarului, în baza dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ., până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaților

persoane fizice.

Prin încheierea de

ședință din 7 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în același

dosar, i s-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze demersuri pentru

indicarea adreselor intimaților pârâți persoane fizice, în vederea citării și

să depună, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor

părților.

Sancțiunea

procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat astfel

neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță în

vederea indicării domiciliilor intimaților pârâți persoane fizice.

Legalitatea

cerințelor impuse de instanță a căror lipsă a fost sancționată prin încheierea

recurată nu este supusă cenzurii instanței de control judiciar în cadrul

procesual al litigiului de față.

Ca urmare, susținerile

recurentei reclamante nu pot fi primite, suspendarea judecății cauzei fiind dispusă

cu respectarea dispozițiilor art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ.

În

considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al

recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.

În baza art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta reclamantă B.B. la plata

sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O.S.,

reprezentând onorariul de avocat aferent acestei faze procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta B.B. împotriva încheierii de ședință din

data de 21 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 362/2/2013.

Obligă pe recurenta

reclamantă la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul

pârât O.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2014.