ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012 a admis în parte acțiunea reclamantei D.E. și a obligat pârâta SC P.B. SA cu sediul ales în București, la plata sumei de 544.662,72 RON reprezentând valoarea de răscumpărare a unui număr de 336 de acțiuni deținute de reclamantă la societatea pârâtă. Prin apelul înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la 10 decembrie 2012, apelanta pârâtă SC P.B. SA în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat și suspendarea executării hotărârii apelate până la soluționarea apelului.

Pârâta a justificat măsura urgenței executării silite prin aceea că i s-ar crea un prejudiciu, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unui algoritm de calcul impropriu procedurii reglementate de art. 134 din Legea nr. 34/1990, republicată, aprecierile instanței și modalitatea de calcul fiind nelegale și că în speță, executarea silită începută împotriva sa poate aduce grave și iremediabile perturbări activității economice, creanța conținută în titlul executoriu asigurând nivelul de lichidități necesar plății salariilor și a utilităților lunare, astfel că indisponibilizarea unei astfel de sume în cadrul executării silite inițiate de către reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar întoarcerea executării în cazul admiterii apelului ar fi greu de obținut avându-se în vedere faptul că reclamanta este o persoană fizică.

Intimata reclamantă D.E. a depus întâmpinare în combaterea celor susținute de apelantă în ceea ce privește cererea de suspendare a executării arătând că de mai bine de 2 ani apelanta parcurge o situație financiară în regres ca urmare a unei proaste administrări din partea organelor de conducere, în dorința fraudării creditorilor. Ulterior comunicării sentinței civile care face obiectul apelului pârâtei, reclamanta s-a adresat B.E.J. D.D.C. pentru începerea executării silite, conform art. 278 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 720 8 C. proc. civ., astfel că executorul judecătoresc a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cererea de încuviințare a executării silite a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012, fiind stabilit un prim termen pentru soluționarea acesteia la data de 12 decembrie 2012, conform Extrasului de pe Portalul instanțelor de judecată atașat cererii sale.

Prin Încheierea de ședință din 11 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 8873/2/2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta SC P.B. SA prin care a cerut suspendarea provizorie a executării Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Prin Încheierea de ședință din 23 ianuarie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de apelanta pârâtă SC P.B. SA, sediul ales în București, prin care a solicitat suspendarea executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea apelului declarat în cauză, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E., ca nefondată.

Pentru a pronunța Încheierea de ședință din 23 ianuarie 2013 în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a reținut următoarele: Conform art. 280 alin. (1) - (4) C. proc. civ., "cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel", care se va judeca cu aplicarea dispozițiilor art. 403 alin. (3) din același cod, cu darea unei cauțiuni. În ceea ce privește cauțiunea ce se impune a fi depusă în cauză, în raport de art. 403 C. proc. civ., instanța a reținut că apelanta pârâtă a depus o cauțiune de 10% în cuantum de 54.466 RON în Dosarul nr. 8873/2/2012 ce a avut ca obiect suspendarea provizorie a executării, conform recipisei de consemnare din 6 decembrie 2012 aflată în original la casa de valori a instanței și că față de dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. teza finală nu se mai impune achitarea unei sume suplimentare cu acest titlu. Având în vedere aceste dispoziții legale care condiționează posibilitatea debitorului de a solicita suspendarea executării de plata cauțiunii a cărei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executării, instanța a apreciat că suma achitată deja cu titlu de cauțiune și consemnată la dispoziția instanței este legal stabilită și pentru prezenta cerere de suspendare.

Totodată, instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă susținerile făcute de apelanta pârâtă în sensul că indisponibilizarea sumei în cadrul executării silite inițiate de intimata reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar din situațiile financiare depuse la 31 decembrie 2011 privind această societate a rezultat că aceasta a înregistrat o cifră de afaceri netă de 20.180.807 RON și un profit net de 261.974 RON. Față de această situație, instanța a concluzionat că nu se poate reține nici susținerea în sensul că, prin începerea procedurii de executare silită s-ar paraliza întreaga activitate a societății sau că ar afecta dreptul salariaților neavând asigurat nivelul de lichidități necesar plății salariaților și al utilităților lunar și că titlul executoriu al intimatei pârâte îl constituie o hotărâre judecătorească care este executorie conform art. 720 8 C. proc.

civ., care trebuie pusă în executare în temeiul art. 373 C. proc. civ. Împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SC P.B. SA București, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea încheierii și admiterea cererii sale. În criticile formulate recurenta a susținut în esență următoarele: - În mod greșit a reținut instanța din interpretarea situațiilor financiare aflate la dosar că sumele de bani aflate în conturile sale sunt suficiente pentru plata salariilor și acoperirea cheltuielilor societății în condițiile în care la data sesizării băncii cu cererea de înființare a popririi, potrivit art. 457 alin. (2) C. proc.

civ., sumele existente și cele provenite din încasări viitoare sunt indisponibilizate pe această perioadă a suspendării, iar bunurile mobile sunt sechestrate, societatea sa nemaiputând să încheie acte de dispoziție cu privire la acestea. - Că instanța de apel i-a încuviințat cererea de refacere a raportului de expertiză evaluatorie a acțiunilor deținute de reclamantă, sens în care expertul a apreciat că la fond nu a fost stabilită corect valoarea acțiunilor deținute de aceasta în raport de dispozițiile legale în materie. - De asemenea cifrele de afaceri pe care reclamanta susține că le realizează societatea sa nu sunt reale, întrucât nu țin cont de creditele contractate de societatea sa de la bănci.

Mai mult decât atât, societatea sa prestează servicii de proiectare la autoritățile publice, participând la licitații publice astfel că are obligația de a prezenta scrisori de garanție bancară în vederea încheierii contractelor cu aceste instituții, făcându-se de fiecare dată o analiză a situației financiar-economice a societății sale, astfel că înființarea popririi asupra conturilor bancare i-ar crea prejudicii materiale ce ar putea duce la intrarea în faliment. Intimata reclamantă D.E. prin întâmpinarea înregistrată la 2 aprilie 2013, a invocat excepția nulității cererii de recurs, în raport de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și să se constate nulitatea cererii de recurs, iar pe fond a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Examinând în primul rând excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție invocată de către intimata D.E., prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, criticile formulate în recurs se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile recurentei pârâte SC P.B. SA București, vizând nelegalitatea Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010 prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, sunt nefondate.

În cauză, se constată că în mod corect nu s-a justificat necesitatea luării măsuri suspendării executării sentinței instanței de fond, întrucât susținerile petentei nu sunt de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional, care să permită aplicarea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ. În susținerea cererii de suspendare executare, petenta a invocat faptul că prin blocarea conturilor sunt împiedicați să-și deruleze contractele încheiate, aducându-le prejudicii financiare și de imagine atât societății, cât și clienților, ce pot conduce la insolvența societății, motive ce, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, nu au fost probate în niciun fel de către petentă pentru a susține prejudiciul care s-ar produce prin executarea silită.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă dezechilibrul pe care l-ar putea suferi societatea în condițiile în care s-ar trece la executarea silită, în sensul că indisponibilizarea sumelor din conturile sale ar fi de natură a crea un prejudiciu grav și iminent, care să conducă la insolvența societății. Pe de altă parte, măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al instanței de judecată, ce poate fi dispusă ca o măsură de protecție ori de câte ori instanța sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părții prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, și nu o dispoziție imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condițiile în care hotărârile date în materie comercială sunt executorii, potrivit dispozițiilor art. 720 8 C. proc.

civ. Or, instanța de apel nu a putut să rețină eventualul prejudiciu ce ar fi fost realizat prin punerea în executare a sentinței, atâta timp cât din situațiile financiare depuse de petentă rezultă că activitatea societății este una profitabilă. Pentru ca instanța să dispună suspendarea executării silite a unei sentințe în cadrul căii de atac a apelului, este necesar ca partea interesată pentru a obține o asemenea măsură să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat, iar, o eventuală întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat. În cauză, recurenta petentă nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, fapt pentru care Înalta Curte constată că în mod corect și judicios s-a respins cererea de suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Așa fiind, reținând corecta aplicare și interpretare a art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării nu sunt de natură a justifica măsura suspendării, va respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA București împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata D.E. Respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA București împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ