ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.04.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013

HOTĂRÂRE
09.04.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012 a admis în parte acțiunea

reclamantei D.E. și a obligat pârâta SC P.B. SA cu sediul ales în București, la

plata sumei de 544.662,72 RON reprezentând valoarea de răscumpărare a unui

număr de 336 de acțiuni deținute de reclamantă la societatea pârâtă.

Prin apelul

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la 10

decembrie 2012, apelanta pârâtă SC P.B. SA în temeiul art. 280 alin. (1) C.

proc. civ. a solicitat și suspendarea executării hotărârii apelate până la

soluționarea apelului.

Pârâta a justificat

măsura urgenței executării silite prin aceea că i s-ar crea un prejudiciu,

întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unui algoritm de calcul

impropriu procedurii reglementate de art. 134 din Legea nr. 34/1990,

republicată, aprecierile instanței și modalitatea de calcul fiind nelegale și

că în speță, executarea silită începută împotriva sa poate aduce grave și

iremediabile perturbări activității economice, creanța conținută în titlul

executoriu asigurând nivelul de lichidități necesar plății salariilor și a

utilităților lunare, astfel că indisponibilizarea unei astfel de sume în cadrul

executării silite inițiate de către reclamantă este de natură a crea un

prejudiciu grav și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar

întoarcerea executării în cazul admiterii apelului ar fi greu de obținut

avându-se în vedere faptul că reclamanta este o persoană fizică.

Intimata reclamantă

D.E. a depus întâmpinare în combaterea celor susținute de apelantă în ceea ce

privește cererea de suspendare a executării arătând că de mai bine de 2 ani

apelanta parcurge o situație financiară în regres ca urmare a unei proaste

administrări din partea organelor de conducere, în dorința fraudării

creditorilor.

Ulterior comunicării

sentinței civile care face obiectul apelului pârâtei, reclamanta s-a adresat

B.E.J. D.D.C. pentru începerea executării silite, conform art. 278 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 720

8

executorul judecătoresc a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2

București cererea de încuviințare a executării silite a dispozițiilor titlului

executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012,

fiind stabilit un prim termen pentru soluționarea acesteia la data de 12

decembrie 2012, conform Extrasului de pe Portalul instanțelor de judecată

atașat cererii sale.

Prin Încheierea de

ședință din 11 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 8873/2/2012 Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de petenta SC P.B. SA prin care a cerut suspendarea provizorie a

executării Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin Încheierea de

ședință din 23 ianuarie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de apelanta

pârâtă SC P.B. SA, sediul ales în București, prin care a solicitat suspendarea

executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea apelului

declarat în cauză, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E., ca nefondată.

Pentru a pronunța

Încheierea de ședință din 23 ianuarie 2013 în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, a reținut următoarele:

Conform art. 280

alin. (1) - (4) C. proc. civ., "cererea pentru suspendarea executării

vremelnice se va putea face fie odată cu apelul fie deosebit în tot cursul

instanței de apel", care se va judeca cu aplicarea dispozițiilor art. 403

alin. (3) din același cod, cu darea unei cauțiuni.

În ceea ce privește

cauțiunea ce se impune a fi depusă în cauză, în raport de art. 403 C. proc.

civ., instanța a reținut că apelanta pârâtă a depus o cauțiune de 10% în

cuantum de 54.466 RON în Dosarul nr. 8873/2/2012 ce a avut ca obiect

suspendarea provizorie a executării, conform recipisei de consemnare din 6

decembrie 2012 aflată în original la casa de valori a instanței și că față de

dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. teza finală nu se mai impune

achitarea unei sume suplimentare cu acest titlu.

Având în vedere

aceste dispoziții legale care condiționează posibilitatea debitorului de a

solicita suspendarea executării de plata cauțiunii a cărei finalitate este

aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca

urmare a întârzierii executării, instanța a apreciat că suma achitată deja cu

titlu de cauțiune și consemnată la dispoziția instanței este legal stabilită și

pentru prezenta cerere de suspendare.

Totodată, instanța a

reținut că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă susținerile făcute de

apelanta pârâtă în sensul că indisponibilizarea sumei în cadrul executării

silite inițiate de intimata reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav

și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar din situațiile

financiare depuse la 31 decembrie 2011 privind această societate a rezultat că

aceasta a înregistrat o cifră de afaceri netă de 20.180.807 RON și un profit

net de 261.974 RON.

Față de această

situație, instanța a concluzionat că nu se poate reține nici susținerea în

sensul că, prin începerea procedurii de executare silită s-ar paraliza întreaga

activitate a societății sau că ar afecta dreptul salariaților neavând asigurat

nivelul de lichidități necesar plății salariaților și al utilităților lunar și

că titlul executoriu al intimatei pârâte îl constituie o hotărâre judecătorească

care este executorie conform art. 720

8

pusă în executare în temeiul art. 373 C. proc. civ.

Împotriva Încheierii

din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a declarat recurs pârâta SC P.B. SA București, criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea

încheierii și admiterea cererii sale.

În criticile

formulate recurenta a susținut în esență următoarele:

- În mod greșit a

reținut instanța din interpretarea situațiilor financiare aflate la dosar că

sumele de bani aflate în conturile sale sunt suficiente pentru plata salariilor

și acoperirea cheltuielilor societății în condițiile în care la data sesizării

băncii cu cererea de înființare a popririi, potrivit art. 457 alin. (2) C.

proc. civ., sumele existente și cele provenite din încasări viitoare sunt

indisponibilizate pe această perioadă a suspendării, iar bunurile mobile sunt

sechestrate, societatea sa nemaiputând să încheie acte de dispoziție cu privire

la acestea.

- Că instanța de apel

i-a încuviințat cererea de refacere a raportului de expertiză evaluatorie a

acțiunilor deținute de reclamantă, sens în care expertul a apreciat că la fond

nu a fost stabilită corect valoarea acțiunilor deținute de aceasta în raport de

dispozițiile legale în materie.

- De asemenea cifrele

de afaceri pe care reclamanta susține că le realizează societatea sa nu sunt

reale, întrucât nu țin cont de creditele contractate de societatea sa de la

bănci.

Mai mult decât atât,

societatea sa prestează servicii de proiectare la autoritățile publice,

participând la licitații publice astfel că are obligația de a prezenta scrisori

de garanție bancară în vederea încheierii contractelor cu aceste instituții,

făcându-se de fiecare dată o analiză a situației financiar-economice a

societății sale, astfel că înființarea popririi asupra conturilor bancare i-ar

crea prejudicii materiale ce ar putea duce la intrarea în faliment.

Intimata reclamantă

D.E. prin întâmpinarea înregistrată la 2 aprilie 2013, a invocat excepția

nulității cererii de recurs, în raport de art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și să se constate nulitatea

cererii de recurs, iar pe fond a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Examinând în primul

rând excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție invocată de către intimata D.E., prin

întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, criticile

formulate în recurs se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile recurentei

pârâte SC P.B. SA București, vizând nelegalitatea Încheierii din 23 ianuarie

2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr.

5791/3/2010 prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării

Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, sunt nefondate.

În cauză, se constată

că în mod corect nu s-a justificat necesitatea luării măsuri suspendării

executării sentinței instanței de fond, întrucât susținerile petentei nu sunt

de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional, care să

permită aplicarea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ.

În susținerea cererii

de suspendare executare, petenta a invocat faptul că prin blocarea conturilor

sunt împiedicați să-și deruleze contractele încheiate, aducându-le prejudicii

financiare și de imagine atât societății, cât și clienților, ce pot conduce la

insolvența societății, motive ce, astfel cum în mod corect a reținut instanța

de apel, nu au fost probate în niciun fel de către petentă pentru a susține

prejudiciul care s-ar produce prin executarea silită.

Astfel, din

înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă dezechilibrul pe care l-ar putea

suferi societatea în condițiile în care s-ar trece la executarea silită, în

sensul că indisponibilizarea sumelor din conturile sale ar fi de natură a crea

un prejudiciu grav și iminent, care să conducă la insolvența societății.

Pe de altă parte,

măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al

instanței de judecată, ce poate fi dispusă ca o măsură de protecție ori de câte

ori instanța sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părții

prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, și nu o dispoziție

imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condițiile în care

hotărârile date în materie comercială sunt executorii, potrivit dispozițiilor

art. 720

8

Or, instanța de apel

nu a putut să rețină eventualul prejudiciu ce ar fi fost realizat prin punerea

în executare a sentinței, atâta timp cât din situațiile financiare depuse de

petentă rezultă că activitatea societății este una profitabilă.

Pentru ca instanța să

dispună suspendarea executării silite a unei sentințe în cadrul căii de atac a

apelului, este necesar ca partea interesată pentru a obține o asemenea măsură

să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat, iar, o

eventuală întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat.

În cauză, recurenta

petentă nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, fapt pentru care

Înalta Curte constată că în mod corect și judicios s-a respins cererea de

suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Așa fiind, reținând

corecta aplicare și interpretare a art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate în

susținerea cererii de suspendare a executării nu sunt de natură a justifica

măsura suspendării, va respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA

București împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat.

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata D.E.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC P.B. SA București împotriva Încheierii din 23 ianuarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosar nr.

5791/3/2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-04-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1071/2015
a societății este de 544.662,72 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC B. SA apreciind soluția ca fiind nelegală și netemeinică. Prin apelul înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a ci
ÎCCJ 2013-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială la data de 19 ianuarie 2010, reclamanta P.B. România SA a
ÎCCJ 2012-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3907/2013
s-a admis excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea cererii de întoarcere executare silită formulată în contradictoriu cu SC P.C. SRL, s-a dispus disjungerea competenței de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecăto
ÎCCJ 2014-03-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă prin sentința civilă nr. 38/2013 din 17 aprilie 2013, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată. A adm
ÎCCJ 2013-06-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2244/2013
că cererea sa nu a urmărit anularea actelor de executare sau întoarcerea executării, iar soluția instanței îi îngrădește accesul la justiție garantat de art. 21 din Constituție. Prin Decizia civilă nr. 137 din 21 martie 2012 pronunțată de C
Sursă