ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI-a civilă,
prin Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012 a admis în parte acțiunea
reclamantei D.E. și a obligat pârâta SC P.B. SA cu sediul ales în București, la
plata sumei de 544.662,72 RON reprezentând valoarea de răscumpărare a unui
număr de 336 de acțiuni deținute de reclamantă la societatea pârâtă.
Prin apelul
înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la 10
decembrie 2012, apelanta pârâtă SC P.B. SA în temeiul art. 280 alin. (1) C.
proc. civ. a solicitat și suspendarea executării hotărârii apelate până la
soluționarea apelului.
Pârâta a justificat
măsura urgenței executării silite prin aceea că i s-ar crea un prejudiciu,
întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unui algoritm de calcul
impropriu procedurii reglementate de art. 134 din Legea nr. 34/1990,
republicată, aprecierile instanței și modalitatea de calcul fiind nelegale și
că în speță, executarea silită începută împotriva sa poate aduce grave și
iremediabile perturbări activității economice, creanța conținută în titlul
executoriu asigurând nivelul de lichidități necesar plății salariilor și a
utilităților lunare, astfel că indisponibilizarea unei astfel de sume în cadrul
executării silite inițiate de către reclamantă este de natură a crea un
prejudiciu grav și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar
întoarcerea executării în cazul admiterii apelului ar fi greu de obținut
avându-se în vedere faptul că reclamanta este o persoană fizică.
Intimata reclamantă
D.E. a depus întâmpinare în combaterea celor susținute de apelantă în ceea ce
privește cererea de suspendare a executării arătând că de mai bine de 2 ani
apelanta parcurge o situație financiară în regres ca urmare a unei proaste
administrări din partea organelor de conducere, în dorința fraudării
creditorilor.
Ulterior comunicării
sentinței civile care face obiectul apelului pârâtei, reclamanta s-a adresat
B.E.J. D.D.C. pentru începerea executării silite, conform art. 278 alin. (1)
pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 720
8
C. proc. civ., astfel că
executorul judecătoresc a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
București cererea de încuviințare a executării silite a dispozițiilor titlului
executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012,
fiind stabilit un prim termen pentru soluționarea acesteia la data de 12
decembrie 2012, conform Extrasului de pe Portalul instanțelor de judecată
atașat cererii sale.
Prin Încheierea de
ședință din 11 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 8873/2/2012 Curtea de
Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea
formulată de petenta SC P.B. SA prin care a cerut suspendarea provizorie a
executării Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Prin Încheierea de
ședință din 23 ianuarie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de
Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de apelanta
pârâtă SC P.B. SA, sediul ales în București, prin care a solicitat suspendarea
executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea apelului
declarat în cauză, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E., ca nefondată.
Pentru a pronunța
Încheierea de ședință din 23 ianuarie 2013 în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de
Apel București, secția a V-a civilă, a reținut următoarele:
Conform art. 280
alin. (1) - (4) C. proc. civ., "cererea pentru suspendarea executării
vremelnice se va putea face fie odată cu apelul fie deosebit în tot cursul
instanței de apel", care se va judeca cu aplicarea dispozițiilor art. 403
alin. (3) din același cod, cu darea unei cauțiuni.
În ceea ce privește
cauțiunea ce se impune a fi depusă în cauză, în raport de art. 403 C. proc.
civ., instanța a reținut că apelanta pârâtă a depus o cauțiune de 10% în
cuantum de 54.466 RON în Dosarul nr. 8873/2/2012 ce a avut ca obiect
suspendarea provizorie a executării, conform recipisei de consemnare din 6
decembrie 2012 aflată în original la casa de valori a instanței și că față de
dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. teza finală nu se mai impune
achitarea unei sume suplimentare cu acest titlu.
Având în vedere
aceste dispoziții legale care condiționează posibilitatea debitorului de a
solicita suspendarea executării de plata cauțiunii a cărei finalitate este
aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca
urmare a întârzierii executării, instanța a apreciat că suma achitată deja cu
titlu de cauțiune și consemnată la dispoziția instanței este legal stabilită și
pentru prezenta cerere de suspendare.
Totodată, instanța a
reținut că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă susținerile făcute de
apelanta pârâtă în sensul că indisponibilizarea sumei în cadrul executării
silite inițiate de intimata reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav
și iminent, putând conduce la insolvența societății, iar din situațiile
financiare depuse la 31 decembrie 2011 privind această societate a rezultat că
aceasta a înregistrat o cifră de afaceri netă de 20.180.807 RON și un profit
net de 261.974 RON.
Față de această
situație, instanța a concluzionat că nu se poate reține nici susținerea în
sensul că, prin începerea procedurii de executare silită s-ar paraliza întreaga
activitate a societății sau că ar afecta dreptul salariaților neavând asigurat
nivelul de lichidități necesar plății salariaților și al utilităților lunar și
că titlul executoriu al intimatei pârâte îl constituie o hotărâre judecătorească
care este executorie conform art. 720
8
C. proc. civ., care trebuie
pusă în executare în temeiul art. 373 C. proc. civ.
Împotriva Încheierii
din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
civilă, a declarat recurs pârâta SC P.B. SA București, criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea
încheierii și admiterea cererii sale.
În criticile
formulate recurenta a susținut în esență următoarele:
- În mod greșit a
reținut instanța din interpretarea situațiilor financiare aflate la dosar că
sumele de bani aflate în conturile sale sunt suficiente pentru plata salariilor
și acoperirea cheltuielilor societății în condițiile în care la data sesizării
băncii cu cererea de înființare a popririi, potrivit art. 457 alin. (2) C.
proc. civ., sumele existente și cele provenite din încasări viitoare sunt
indisponibilizate pe această perioadă a suspendării, iar bunurile mobile sunt
sechestrate, societatea sa nemaiputând să încheie acte de dispoziție cu privire
la acestea.
- Că instanța de apel
i-a încuviințat cererea de refacere a raportului de expertiză evaluatorie a
acțiunilor deținute de reclamantă, sens în care expertul a apreciat că la fond
nu a fost stabilită corect valoarea acțiunilor deținute de aceasta în raport de
dispozițiile legale în materie.
- De asemenea cifrele
de afaceri pe care reclamanta susține că le realizează societatea sa nu sunt
reale, întrucât nu țin cont de creditele contractate de societatea sa de la
bănci.
Mai mult decât atât,
societatea sa prestează servicii de proiectare la autoritățile publice,
participând la licitații publice astfel că are obligația de a prezenta scrisori
de garanție bancară în vederea încheierii contractelor cu aceste instituții,
făcându-se de fiecare dată o analiză a situației financiar-economice a
societății sale, astfel că înființarea popririi asupra conturilor bancare i-ar
crea prejudicii materiale ce ar putea duce la intrarea în faliment.
Intimata reclamantă
D.E. prin întâmpinarea înregistrată la 2 aprilie 2013, a invocat excepția
nulității cererii de recurs, în raport de art. 302
1
alin. (1) lit.
c) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și să se constate nulitatea
cererii de recurs, iar pe fond a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând în primul
rând excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție invocată de către intimata D.E., prin
întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, criticile
formulate în recurs se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile recurentei
pârâte SC P.B. SA București, vizând nelegalitatea Încheierii din 23 ianuarie
2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr.
5791/3/2010 prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării
Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a civilă, sunt nefondate.
În cauză, se constată
că în mod corect nu s-a justificat necesitatea luării măsuri suspendării
executării sentinței instanței de fond, întrucât susținerile petentei nu sunt
de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional, care să
permită aplicarea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ.
În susținerea cererii
de suspendare executare, petenta a invocat faptul că prin blocarea conturilor
sunt împiedicați să-și deruleze contractele încheiate, aducându-le prejudicii
financiare și de imagine atât societății, cât și clienților, ce pot conduce la
insolvența societății, motive ce, astfel cum în mod corect a reținut instanța
de apel, nu au fost probate în niciun fel de către petentă pentru a susține
prejudiciul care s-ar produce prin executarea silită.
Astfel, din
înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă dezechilibrul pe care l-ar putea
suferi societatea în condițiile în care s-ar trece la executarea silită, în
sensul că indisponibilizarea sumelor din conturile sale ar fi de natură a crea
un prejudiciu grav și iminent, care să conducă la insolvența societății.
Pe de altă parte,
măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al
instanței de judecată, ce poate fi dispusă ca o măsură de protecție ori de câte
ori instanța sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părții
prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, și nu o dispoziție
imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condițiile în care
hotărârile date în materie comercială sunt executorii, potrivit dispozițiilor
art. 720
8
C. proc. civ.
Or, instanța de apel
nu a putut să rețină eventualul prejudiciu ce ar fi fost realizat prin punerea
în executare a sentinței, atâta timp cât din situațiile financiare depuse de
petentă rezultă că activitatea societății este una profitabilă.
Pentru ca instanța să
dispună suspendarea executării silite a unei sentințe în cadrul căii de atac a
apelului, este necesar ca partea interesată pentru a obține o asemenea măsură
să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat, iar, o
eventuală întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat.
În cauză, recurenta
petentă nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, fapt pentru care
Înalta Curte constată că în mod corect și judicios s-a respins cererea de
suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 octombrie
2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Așa fiind, reținând
corecta aplicare și interpretare a art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate în
susținerea cererii de suspendare a executării nu sunt de natură a justifica
măsura suspendării, va respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA
București împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității recursului invocată de intimata D.E.
Respinge recursul
declarat de pârâta SC P.B. SA București împotriva Încheierii din 23 ianuarie
2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosar nr.
5791/3/2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ