ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3003/2013

Deliberând, asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai

2012, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub număr de Dosar nr.

6242/225/2012, contestatoarea SC Z. SRL a formulat contestație împotriva

executării silite pornită de ADS București în temeiul contractelor de arendă

din 12 octombrie 2011, pentru suma de 80.122,85 RON, reprezentând penalități

calculate până la data de 15 februarie 2007, din 8 august 2012, pentru suma de

3.332,01 RON, reprezentând penalități calculate până la data de 15 februarie

2007, din 11 iunie 2002 pentru suma de 1.014,62 RON reprezentând penalități

calculate până la data de 15 februarie 2007, dată la care contestatoarea a

achitat A.D.S. integral debitul principal stabilit în sarcina sa.

Contestatoarea a

solicitat, în contradictoriu cu ADS și terțul poprit B.I.S. România SA anularea

ordinului de poprire din 10 aprilie 2012, să se constate perimarea executării

silite începută prin emiterea adresei din anul 2006 și să se dispună anularea

tuturor formelor de executare silită.

Prin Sentința civilă

nr. 5123 din 29 iunie 2012 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția

de necompetență materială invocată de intimata A.D.S. și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând în

motivare incidența dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a

dispozițiilor Legii nr. 94/2010 privind modificarea O.U.G. nr. 64/2005 pentru

accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate de A.D.S. de

către partenerii contractuali, potrivit cărora pentru titlurile executorii

emise de A.D.S. executarea silită este în competența Curții de Apel în a cărei

rază teritorială se află sediul pârâtului.

La data de 27 iulie

2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a

civilă.

Prin Sentința civilă

nr. 111 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată

de contestatoarea SC Z. SRL, în contradictoriu cu intimatele A.D.S. și SC I.S.

România SA.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe, contestatoarea SC Z. SRL a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 111 din 15

octombrie 2012, în sensul admiterii contestației și, în consecință, constatarea

perimării executării silite. În subsidiar, a solicitat, admiterea contestației

la executarea silită și, în consecință, să se constate că SC Z. SRL nu

datorează nicio sumă de bani și să se dispună anularea ordinului de poprire din

10 aprilie 2012 și a tuturor formelor de executare silită. S-a precizat că își

rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

La data de 26

septembrie 2013, recurenta SC Z. SRL a precizat că se află în insolventă, fiind

reprezentată de administrator special C.I., învederând instanței că înțelege să

nu mai timbreze prezentul recurs și renunță la judecarea acestuia.

Intimata A.D.S. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului

ca nefondat.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la

art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată

și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până

la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii",

iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

"cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurenta SC Z. SRL a

fost legal citată pentru termenul de astăzi, 2 octombrie 2013, cu mențiunea de

a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 97 RON și 0,15 RON timbru

judiciar (dosar recurs), dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală a

timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 2 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze recursul formulat de contestatoarea

SC Z. SRL, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de contestatoarea SC Z. SRL împotriva Sentinței civile nr.

111 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL