ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3003/2013

Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2012, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub număr de Dosar nr. 6242/225/2012, contestatoarea SC Z. SRL a formulat contestație împotriva executării silite pornită de ADS București în temeiul contractelor de arendă din 12 octombrie 2011, pentru suma de 80.122,85 RON, reprezentând penalități calculate până la data de 15 februarie 2007, din 8 august 2012, pentru suma de 3.332,01 RON, reprezentând penalități calculate până la data de 15 februarie 2007, din 11 iunie 2002 pentru suma de 1.014,62 RON reprezentând penalități calculate până la data de 15 februarie 2007, dată la care contestatoarea a achitat A.D.S.

integral debitul principal stabilit în sarcina sa. Contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu ADS și terțul poprit B.I.S. România SA anularea ordinului de poprire din 10 aprilie 2012, să se constate perimarea executării silite începută prin emiterea adresei din anul 2006 și să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită. Prin Sentința civilă nr. 5123 din 29 iunie 2012 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția de necompetență materială invocată de intimata A.D.S. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând în motivare incidența dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a dispozițiilor Legii nr. 94/2010 privind modificarea O.U.G.

nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate de A.D.S. de către partenerii contractuali, potrivit cărora pentru titlurile executorii emise de A.D.S. executarea silită este în competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului. La data de 27 iulie 2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Prin Sentința civilă nr. 111 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC Z. SRL, în contradictoriu cu intimatele A.D.S. și SC I.S. România SA. În termen legal, împotriva acestei sentințe, contestatoarea SC Z. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 111 din 15 octombrie 2012, în sensul admiterii contestației și, în consecință, constatarea perimării executării silite.

În subsidiar, a solicitat, admiterea contestației la executarea silită și, în consecință, să se constate că SC Z. SRL nu datorează nicio sumă de bani și să se dispună anularea ordinului de poprire din 10 aprilie 2012 și a tuturor formelor de executare silită. S-a precizat că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. La data de 26 septembrie 2013, recurenta SC Z. SRL a precizat că se află în insolventă, fiind reprezentată de administrator special C.I., învederând instanței că înțelege să nu mai timbreze prezentul recurs și renunță la judecarea acestuia. Intimata A.D.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru". Recurenta SC Z. SRL a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 2 octombrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 97 RON și 0,15 RON timbru judiciar (dosar recurs), dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 2 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze recursul formulat de contestatoarea SC Z. SRL, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de contestatoarea SC Z. SRL împotriva Sentinței civile nr. 111 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL