ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3384/2013

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă în cadrul Dosarului

nr. 49031/372009 la data de 6 iunie 2012, petentul C.D. a solicitat îndreptarea

greșelilor materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 65 din 25

ianuarie 2010 a Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în sensul că se solicită menționarea

actelor care au fost depuse la dosar de către reclamant și a calității sale prin

înscrierea tuturor actelor depuse în dosar.

Prin încheierea

din camera de consiliu din data de 25 iunie 2012, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul

C.D., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților

sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri

pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Nemenționarea

tuturor înscrisurilor depuse de reclamant la dosar nu reprezintă o eroare materială,

în accepțiunea acestei noțiuni desprinsă din dispozițiile legale anterior menționate.

Tribunalul a mai

arătat că dispozițiile legale citate nu obligă la consemnarea tuturor înscrisurilor

depuse de părți, putând fi enumerate în prescurtare, în funcție de relevanța dată

acestora pentru soluționarea cauzei.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel reclamantul C.D.

Prin decizia civilă

nr. 429A din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

respins apelul reclamantului ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea

și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Faptul că instanța

de fond a omis, așa cum pretinde reclamantul, să enumere în considerentele sentinței

civile nr. 65 din 25 ianuarie 2010 anumite înscrisuri care, în opinia sa, erau esențiale

pentru dovedirea împrejurării că nu a avut loc de muncă o anumită perioadă de timp,

nu se încadrează în instituția juridică a îndreptării erorilor materiale, așa cum

în mod judicios a reținut instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă susținerile

în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor; iar nerespectarea acestei condiții

de către hotărârea de fond putea fi invocată de către reclamant numai prin intermediul

căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin promovarea unei cereri de îndreptare

a erorilor materiale.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt

de cerere, prin care reclamantul a solicitat rectificarea calității sale deoarece

de la dosar lipesc probele care-i stabileau calitatea de șomer, instanța de apel

a constatat că este nefondată, deoarece tribunalul s-a pronunțat prin aceeași încheiere

asupra ambelor cereri, atât cea privind pretinsa neprecizare a probelor pe care

le-a depus, cât și asupra celei referitoare la rectificarea calității sale.

În consecință,

apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul C.D., fără a indica vreun

motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând menționarea

actelor care au fost depuse la dosar și a calității sale prin înscrierea tuturor

actelor depuse în dosar.

La termenul de

judecată din data de 14 iunie 2013. din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția

nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1)-(3) C. proc.

civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează,

conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304

pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația

în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la ipoteza de nelegalitate

invocată.

Față de faptul

că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia

atacată ce fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță,

nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici

care să poată fi încadrate, din oficiu, în codițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa

deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei

atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate

de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără

să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară

de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară

de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C.

proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Recurentul însă,

în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte

care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile

de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală

a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare

juridică.

De asemenea, modul

în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică

de legalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G.

nr. 138/2000.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat

de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 429A din 7 decembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 iunie 2013.