ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3384/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă în cadrul Dosarului nr. 49031/372009 la data de 6 iunie 2012, petentul C.D. a solicitat îndreptarea greșelilor materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 65 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în sensul că se solicită menționarea actelor care au fost depuse la dosar de către reclamant și a calității sale prin înscrierea tuturor actelor depuse în dosar. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul C.D., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Nemenționarea tuturor înscrisurilor depuse de reclamant la dosar nu reprezintă o eroare materială, în accepțiunea acestei noțiuni desprinsă din dispozițiile legale anterior menționate. Tribunalul a mai arătat că dispozițiile legale citate nu obligă la consemnarea tuturor înscrisurilor depuse de părți, putând fi enumerate în prescurtare, în funcție de relevanța dată acestora pentru soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul C.D. Prin decizia civilă nr. 429A din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul reclamantului ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Faptul că instanța de fond a omis, așa cum pretinde reclamantul, să enumere în considerentele sentinței civile nr. 65 din 25 ianuarie 2010 anumite înscrisuri care, în opinia sa, erau esențiale pentru dovedirea împrejurării că nu a avut loc de muncă o anumită perioadă de timp, nu se încadrează în instituția juridică a îndreptării erorilor materiale, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor; iar nerespectarea acestei condiții de către hotărârea de fond putea fi invocată de către reclamant numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin promovarea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale. În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul a solicitat rectificarea calității sale deoarece de la dosar lipesc probele care-i stabileau calitatea de șomer, instanța de apel a constatat că este nefondată, deoarece tribunalul s-a pronunțat prin aceeași încheiere asupra ambelor cereri, atât cea privind pretinsa neprecizare a probelor pe care le-a depus, cât și asupra celei referitoare la rectificarea calității sale.

În consecință, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul C.D., fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând menționarea actelor care au fost depuse la dosar și a calității sale prin înscrierea tuturor actelor depuse în dosar. La termenul de judecată din data de 14 iunie 2013. din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1)-(3) C. proc. civ. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la ipoteza de nelegalitate invocată.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată ce fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în codițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. De asemenea, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 429A din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2013.