ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1894/2015

Asupra cauzei

civile de față constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 1593/ R din 174 martie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel

Oradea, în dosar nr. 1648/177/2010, s-a constatat nul

recursul civil

declarat de reclamanții B.L.G. și B.

L., în contradictoriu cu intimații B.C.P.

I. Aleșd, F.D.,

B.C., B.l. și

D.S., împotriva deciziei civile nr. 210/ A din 12 iunie 2012,

pronunțată de Tribunalul Bihor.

Împotriva acestei decizii, au formulat

contestație în anulare

B.L.G.

și B.E.L., iar prin decizia nr. 5414/ R din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Oradea, secția

I

civilă, contestația în

anulare a fost respinsă.

Împotriva acestei din urmă decizii,

contestatorii B.L.G. și B.E.L. au declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 decembrie 2013.

Prin încheierea de ședință din data de

16 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, a dispus suspendarea judecății

cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru lipsa

părților.

La data de 2 iunie 2015, Înalta Curte,

din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a

cererii de revizuire, fixându-se termen de judecată la 25 septembrie 2015.

Analizând această excepție, Înalta Curte

constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Așadar, pentru a interveni perimarea

în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află,

trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în

nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligenta a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Acesta este și cazul, în speță,

întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 mai 2014, părțile au lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act

de procedură în vederea reluării judecății recursului,

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 16 mai 2015, când s-a împlinit termenul de

perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu

au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării

judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând

totodată, că potrivit

aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin.

(1) teza

I

C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să

constate perimat recursul cu a

cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constata perimat

recursul declarat de contestatorii B.L.

G. și B.E.L. împotriva deciziei nr. 5414/2013 - R

din 20 noiembrie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.