ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1064/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 5761/111/2013 la data de 5 iulie 2013, reclamanții K.L., V.A., S.(M.)I.Z., S.G., au solicitat, în temeiul dispozițiilor Ordinului M.M.O.S. nr. 125/1990, Anexa 2 pct. 22, Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2 din Legea nr. 263/2010, în contradictoriu cu S.C. J.U. Oradea, obligarea pârâtului la emiterea unor adeverințe din care să rezulte încadrarea reclamanților în grupa îi de muncă, pentru perioadele precizate în cererea de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 691/ LM din 19 decembrie 2013, Tribunalul Bihor, secția I civil, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată, reținând, în esență, că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa l și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de micro-climat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare), instanța de fond a reținut că, în cazul reclamanților, nu s-a dovedit ca s- au efectuat aceste determinări cerute de lege pentru a fi încadrate în grupa a ll-a de muncă, iar simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate sau plata unui spor de 9 % pentru condiții deosebite invocat de către reclamanți, nu sunt motive suficiente pentru acordarea automată a grupei a ll-a de muncă, pentru aceasta fiind necesară ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul nr. 50/1990, dar și îndeplinirea procedurii prevăzuta de același Ordin.

Pârâta răspunde pentru datele eliberate prin adeverințe și nu poate atesta prin acte o altă situație decât cea reală, astfel că nu are importanță conținutul adresei de răspuns al pârâtei atât timp cât în fapt reclamanților nu li s-a acordat grupa de muncă a ll-a la apariția Ordinului nr. 50/1990 sau ulterior acestuia. Prin decizia nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a constatat perimat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței mai sus-arătate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de apel, reclamanți nu au solicitat soluționarea acesteia în lipsa lor, conform art. 411 alin. (2) C. proc. civ., iar la termenul de judecată fixat la dala de 22 mai 2014, deși toate părțile au fost legal citate, niciuna nu s-a prezentat, motiv în considerarea căruia, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (l) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea soluționării cererii până la intervenția părților interesate. Având în vedere că din data de 22 mai 2014 au trecut mai mult de 6 luni de zile de când s-a dispus suspendarea, iar părțile nu au formulat cerere pentru reluarea judecății, fiind incidente dispozițiile art. 416 alin. (I) C. proc. civ., instanța de apel, în baza dispozițiilor art. 480 alin. (1) din același cod, a constatat perimat apelul și, în consecință, a păstrat în întregime sentința apelată. Împotriva acestei decizii, la data de 10 februarie 2015, au formulat recurs neîncadrat în drept reclamanții K.L., V.A., S.(M.)I.Z., S.G., arătând că hotărârea Curții de Apel Oradea nu a luat în considerare faptul că aceștia au înaintat o nouă cerere de chemare în judecată a aceluiași pârât, în cadrul căreia s-au propus probe noi.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 27 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 22 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit, art. 416 alin. (1) Noul C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar potrivit art. 42 alin. (2) din același cod, „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare..”.

Decizia nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I recurată în prezenta cauză, prin care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 691/ LM din 19 decembrie 2013 a Tribunalului Bihor a fost pronunțată la data de 22 ianuarie 2015, iar recursul a fost declarat la data de 30 februarie 2015, cu mult peste termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) Noul C. proc. civ., sens în care recursul este tardiv introdus. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții K.L., V.A., S.(M.)I.Z., S.G. împotriva deciziei nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

pentru aceste motive, In numele legii, D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții K.L., V.A., S.(M.)I.Z., S.G., toți cu domiciliul ales Ia cabinet de avocat B.P., împotriva deciziei nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S.C.J.U. Bihor . Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2015.