ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1064/2015

HOTĂRÂRE
22.01.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1064/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor sub nr. 5761/111/2013 la data de 5 iulie 2013, reclamanții K.L.,

au

solicitat, în temeiul dispozițiilor Ordinului M.M.O.S. nr. 125/1990, Anexa 2 pct.

22, Ordinul nr.

50/1990, Anexa 2 din Legea nr.

263/2010, în contradictoriu cu S.C.

J.U. Oradea, obligarea pârâtului la

emiterea unor adeverințe din care să rezulte încadrarea reclamanților în grupa

îi de muncă, pentru perioadele precizate în cererea de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 691/ LM din 19

decembrie 2013, Tribunalul Bihor, secția I civil,

a respins acțiunea reclamanților, ca

nefondată, reținând, în esență, că

nominalizarea

persoanelor care se încadrează în grupa l și II de muncă se face

de

către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se

seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară

activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente,

condiții nefavorabile de micro-climat,

suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc

deosebit de explozie, iradiere

sau infectare),

instanța de fond a reținut

că, în cazul reclamanților, nu s-a dovedit ca s-

au efectuat aceste

determinări cerute de lege pentru a fi încadrate în grupa a ll-a de muncă, iar

simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un

sector de activitate sau plata unui spor de 9 % pentru

condiții deosebite invocat

de către reclamanți, nu sunt motive

suficiente pentru acordarea automată a

grupei

a ll-a de muncă, pentru aceasta fiind necesară ca activitatea prestată să

fie menționată de Ordinul nr. 50/1990, dar și

îndeplinirea procedurii prevăzuta de

același Ordin.

Pârâta răspunde pentru datele

eliberate prin adeverințe și nu poate atesta prin acte o altă situație decât

cea reală, astfel că nu are importanță

conținutul

adresei de răspuns al pârâtei atât timp cât în fapt reclamanților nu li s-a

acordat grupa de muncă a ll-a la apariția Ordinului nr. 50/1990 sau ulterior

acestuia.

Prin decizia nr. 30/ A din 22 ianuarie

2015, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă,

a constatat perimat apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței mai sus-arătate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că prin cererea de apel, reclamanți nu au solicitat

soluționarea acesteia în lipsa lor, conform art. 411 alin. (2) C. proc. civ.,

iar la termenul de judecată fixat la dala de 22 mai 2014, deși toate părțile au

fost legal citate, niciuna nu s-a prezentat,

motiv

în considerarea căruia, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (l) pct. 2 C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea soluționării cererii până la intervenția

părților

interesate.

Având în vedere că din data de 22 mai

2014 au trecut mai mult de 6 luni de zile de când s-a dispus suspendarea, iar

părțile nu au formulat cerere pentru reluarea judecății, fiind incidente

dispozițiile art. 416 alin. (I) C. proc. civ., instanța de apel, în baza

dispozițiilor art. 480 alin. (1) din

același

cod, a constatat perimat apelul și, în consecință, a păstrat în întregime

sentința

apelată.

Împotriva acestei decizii, la data de

10 februarie

2015, au

formulat recurs neîncadrat în drept reclamanții K.L., V.A.,

arătând că hotărârea Curții de Apel

Oradea nu a luat în

considerare faptul că aceștia au înaintat o nouă cerere de chemare în judecată

a aceluiași pârât, în cadrul căreia s-au propus probe noi.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca

recurs, a procedat, la data de 27 martie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului,

Completul de filtru C3, constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, ca acestea să

depună puncte de vedere

conform

dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au

formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

S-a acordat termen pentru judecarea

recursului la data de 22 aprilie

2015, în

temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Căile de atac și termenele în care

acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe

interesul general

de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod

nejustificat,

judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici

instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea în

care acestea se calculează.

Potrivit, art. 416

alin. (1) Noul C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire

și orice alta cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile

părții, timp de 6 luni”, iar potrivit art. 42 alin. (2) din același cod, „Hotărârea

care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară,

în termen de 5 zile de la pronunțare..”.

Decizia nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I recurată în prezenta cauză, prin

care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr.

691/ LM din 19 decembrie 2013 a

Tribunalului

Bihor a fost pronunțată la data de 22 ianuarie 2015, iar recursul a

fost

declarat la data de 30 februarie 2015, cu mult peste termenul prevăzut de art. 421

alin. (2) Noul C. proc. civ., sens în care recursul este tardiv introdus.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat,

recursul declarat de reclamanții K.L.,

V.A., S.(M.)I.Z., S.G. împotriva deciziei nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

pentru aceste motive,

In numele legii,

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de reclamanții K.L.,

V.A., S.(M.)I.Z., S.G., toți cu domiciliul ales Ia

cabinet de avocat B.P., împotriva deciziei nr. 30/ A din 22 ianuarie 2015 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât

S.C.J.U. Bihor

.

Fără cale de

atac.

Pronunțată în

ședință publică azi, 22 aprilie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7466/2012
libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, și anume: nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau n
ÎCCJ 2014-09-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2191/2014
Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2167 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis ape
ÎCCJ 2012-12-06
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7469/2012
din 14 iulie 2009, angajatorul i-a comunicat încadrarea sa în grupa a II-a de muncă potrivit deciziei Filialei Electrocentrale Craiova din 15 noiembrie 1993 și a Hotărârii Comitetului Director din 25 noiembrie 1993. Drept urmare, reclamantu
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 9/2016
motiv, nu a dat curs prevederilor actului normativ anterior menționat (problema de drept sesizată la pct. 1). 5. Într-o altă ipoteză, salariatul solicită să se constate, prin asimilare, că a prestat activitate în grupa I sau a II-a de muncă
ÎCCJ 2022-10-03
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 17/2022
ului care nu a urmat procedura administrativă internă prevăzută de ordin, finalizată cu nominalizarea persoanei într-o anumită grupă de muncă, procedând ea însăși la verificarea condițiilor de lucru din acea perioadă, împrejurare care presu
Sursă