ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2191/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2167 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC A.C. SA împotriva sentinței civile nr. 58 din 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj pronunțată în contradictoriu cu intimata - reclamantă P.T. A schimbat în tot sentința sus menționatăși a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

Încadrarea în grupele de muncă se face fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare, ca efect al desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute în anexe. În speță, angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamantă nu au fost încadrate în grupa a-II-a de muncă.

Simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate, nu constituie un motiv pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul nr. 50/1990, îndeplinirea condițiilor procedurii prevăzută de același ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea unor colegi ai reclamantei nu impun acordarea grupei a-II-a de muncă în mod automat de către toți salariații care ar fi lucrat în condiții aparent similare, deoarece nu se pot supune comparației, condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat în fiecare pricină poate fi distinct.

Rolul jurisprudenței este de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul soluționând cauza în limitele legii, corespunzător probatoriului acelei pricini, neavând dreptul să stabilească dispoziții generale, în afara speței particulare, ce se deduce în fața sa. În raport de aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a constatat neîntemeiată solicitarea reclamantei privind încadrarea în condițiile grupei a-II-a de muncă și obligarea pârâtei SC A.C. SA la eliberarea adeverinței care să ateste această situație, astfel că, în temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ. a admis apelul, a schimbat sentința tribunalului și, pe cale de consecință, a respins acțiunea.

Împotriva Deciziei nr. 2167 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a formulat cerere de revizuire reclamanta P.T., invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a hotărârii supuse revizuirii. În motivarea în fapt a cererii sale, revizuenta a arătat că, aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova, a pronunțat hotărâri potrivnice în cauze având același obiect, precizând că a fost discriminată față de alți colegi ai săi, care au desfășurat același tip de activitate, în aceeași perioadă și la același loc de muncă, cărora, însă, li s-a recunoscut grupa a-II-a de muncă prin hotărările judecătorești menționate cu titlu exemplicativ în petitul cererii de revizuire (Deciziile nr. 1081/2014, nr. 752/2014, nr. 240/2014, 217/2014, 216/2014 etc.).

Jurisprudența contradictorie și diferența de tratament dintre revizuentă și colegii săi, care au obținut hotărâri favorabile pot fi asimilate unei discriminări, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Beian împotriva României). Analizând condițiile de admisibilitate cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 2167 din 27 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac de retractare, pentru cazul în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este contradictorie cu alte decizii ale aceleiași instanțe, pronunțate în pricini similare (drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată, SC A.C. SA. În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, întrucât, pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 se cer a fi întrunite cumulativ, anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive să fie contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fie existat tripla identitate de părți, obiect, cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță. Or, câtă vreme îm prima ipoteză susținută de revizuentă se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, revizuenta nu poate obține anularea deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Pentru situația descrisă nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect, cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă. Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este acela al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se regăsește în speță. Pe de altă parte, instituirea normei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un,,apel deghizat”, de natură a permite rejudecarea cauzei, pentru simplul fapt că,,există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”, constantă a jurisprudenței C.E.D.O., afirmată în Cauza Stanca Popescu c.României din 7 iulie 2009. De asemenea, în speță, revizuenta nu poate susține ca motiv de revizuire existența unei discriminări în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de condițiile expres prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior analizate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.T. împotriva Deciziei nr. 2167 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Cu recurs la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.