ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul a chemat

în judecată pe intimata SC C.I.T. SA Craiova pentru a fi obligată să-i elibereze

o adeverință din care să rezulte că în perioada 03 iulie 1965-16 iunie 1967 și

22 ianuarie 1969-15 decembrie 1977 a desfășurat activitate în grupa I de muncă,

potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa I, pct. 95.

Tribunalul Dolj prin

sentința nr. 4232 din 25 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10653/63/2010,

a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată

de reclamantul I.N., în contradictoriu cu pârâta SC C.I.T. SA.

Pentru a pronunța

această hotărâre, la termenul de judecată din 25 octombrie 2010, instanța a

invocat excepția autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ.,

reținând că între părți a mai existat un litigiu, având același obiect și cauză

juridică, finalizat prin sentința nr. 947/2010, irevocabilă, prin care i s-a

respins acțiunea.

Verificând în

litigiul dedus judecății existența triplei identități, instanța a reținut că

acțiunea promovată de reclamant în litigiul de față este identică cu acțiunea care

face obiectul litigiului soluționat prin sentința nr. 947/2010 și prin urmare

excepția autorității de lucru judecat s-a constatat întemeiată, motiv pentru

care acțiunea a fost respinsă.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia nr. 2150 din 30 martie 2011, a admis recursul declarat de

reclamantul I.N. împotriva sentinței nr. 4232 din 25 octombrie 2010 a

Tribunalului Dolj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

instanței de fond.

Pentru a pronunța

această decizie Curtea de Apel Craiova a reținut că: instanța de fond a admis

acțiunea în baza excepției autorității de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C.

civ., reținând că între părți a mai existat un litigiu, având același obiect și

cauză juridică, finalizat prin sentința nr. 947/2010, irevocabilă, și i-a

respins acțiunea reclamantului pe acest aspect.

Curtea de apel,

analizând sentința civilă nr. 947 din 04 martie 2010, pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat că acțiunea

anterioară formulată de către contestator, privind eliberarea unei adeverințe

din care să rezulte încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate în

perioada solicitată, a fost respinsă ca rămasă fără obiect, reținându-se că

răspunsul pârâtei, prin care recunoaște că activitatea s-a încadrat în grupa I

de muncă, echivalează cu adeverința solicitată de reclamant, deoarece atestă

cele solicitate de acesta.

În prezenta cauză, la

22 septembrie 2010, intimata a depus adeverința nr. 1288 din 09 septembrie 2010,

ca răspuns la adresa înaintată de instanța de judecată, prin care a precizat că

activitatea desfășurată de reclamant în perioada solicitată s-a încadrat în

grupa I de muncă, în proporție de 100% din timpul efectiv lucrat.

În aceeași adeverință

s-a precizat că reclamantului nu i s-a mai eliberat o adeverință în acest sens

(precizare ce este în contradicție cu considerentele sentinței civile nr. 947

din 04 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale) și că la nivelul unității nu s-a respectat procedura prevăzută

de Ordinul nr. 50/1990, nedepunându-se tabelele de nominalizare și hotărârea de

încadrare în grupă.

În aceste condiții,

în care sentința civilă anterioară, invocată de instanța de fond în admiterea excepției

autorității de lucru judecat s-a pronunțat pe excepția lipsei obiectului acțiunii

reclamantului, Curtea de Apel Craiova a constatat că nu sunt incidente dispozițiile

art. 1201 C. civ., neexistând tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.,

respectiv identitatea de cauză juridică și că față de aceste considerente se

impune soluționarea pe fond a cererii formulate de contestator, aspect pe care instanța

de fond nu l-a realizat.

Împotriva deciziei

nr. 2150 din 30 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, acestei decizii, a formulat

recurs reclamantul I.N., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea

recursului s-a arătat că instanța de recurs trebuia să analizeze pe fond

cererea, pentru a stabili dacă activitatea desfășurată se încadrează în grupa I

de muncă, așa cum s-a procedat în cazul unor colegi de serviciu aflați în

situații similare.

Recursul

reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele

considerente.

În conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de

lege.

În cauză hotărârea a

cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de

reformare pe calea exercitării unui nou recurs.

Prin urmare, conform

cerințelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva

unei hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C.

proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci

nesusceptibile de recurs.

Concluzia

inadmisibilității recursului în speța de față se impune prin prisma

reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de Codul de

procedură civilă, care nu permite posibilitatea recursului la recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de

atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor

prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare,

admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea exercitării

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat

împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în mod legal, deopotrivă în

recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 2150 din 30 martie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.