ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2014

Deliberând, în

condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin Decizia civilă nr. 1675 din 7 mai 2014 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta SC

A.C. SA, în contradictoriu cu reclamantul S.D., iar Sentința civilă nr. 202 din

21 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost schimbată în sensul

respingerii acțiunii ce a avut ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei

adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată de reclamant, care a

fost încadrat pe funcția de frezor, la Secția Sculărie, în perioada 5 aprilie

1977 - 1 iulie 1981, 1 ianuarie 1987 - 1 martie 1998, se încadrează în grupa a

II-a de muncă în procent de 100%.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul a

susținut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia

civilă nr. 1081/2014, Decizia civilă nr. 752/2014, Decizia civilă nr. 240/2014,

Decizia civilă nr. 217/2014, Decizia civilă nr. 216/2014, Decizia civilă nr.

218/2014 și Decizia civilă nr. 264/2014, toate pronunțate de Curtea de Apel

Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților,

salariați ai aceleiași pârâte SC A.C. SA, în acțiuni ce au avut același temei

juridic.

La termenul din 26

iunie 2014 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de

revizuire.

Analizând condițiile

de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul a

solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 1675 din 7 mai 2014 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA, în

temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care

deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat

a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia

a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale aceleiași

instanțe de apel (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în pricini similare

(drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate în

contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite

condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar

să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt

contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce

presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de

cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme

în prima ipoteză susținută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate

între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Craiova),

pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt

salariați ai aceleiași intimate, revizuentul nu poate obține anularea deciziei

instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi

remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită

cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la

care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii

neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest

moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi

lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art.

517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul

legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu

privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu

este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și

pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu

se verifică în speță.

Pe de altă parte,

instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde

acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al

asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea

cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a

permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de

vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca

Popescu c. României din 7 iulie 2009.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.D. împotriva

Deciziei civile nr. 1675 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă.

Cu drept de recurs în

termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, ce se va depune la Înalta

Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS