ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia civilă nr. 1675 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta SC A.C. SA, în contradictoriu cu reclamantul S.D., iar Sentința civilă nr. 202 din 21 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii ce a avut ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată de reclamant, care a fost încadrat pe funcția de frezor, la Secția Sculărie, în perioada 5 aprilie 1977 - 1 iulie 1981, 1 ianuarie 1987 - 1 martie 1998, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul a susținut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1081/2014, Decizia civilă nr. 752/2014, Decizia civilă nr. 240/2014, Decizia civilă nr. 217/2014, Decizia civilă nr. 216/2014, Decizia civilă nr. 218/2014 și Decizia civilă nr. 264/2014, toate pronunțate de Curtea de Apel Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților, salariați ai aceleiași pârâte SC A.C. SA, în acțiuni ce au avut același temei juridic. La termenul din 26 iunie 2014 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuentul a solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 1675 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale aceleiași instanțe de apel (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în pricini similare (drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, revizuentul nu poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.D. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, ce se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014. Procesat de GGC - AS