ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2017

Asupra perimării recursului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 532 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 413 din 30 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare iar prin decizia nr. 1055 din 5 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, contestatorul A., iar prin decizia nr. 10771 din 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2011 s-a respins contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A. iar prin decizia nr. 1405 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a constatat perimată contestația în anulare.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prin încheierea din 07.02.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că s-au formulat mai multe cereri de repunere pe rol la datele de 27.03.2013, 25.07.2013, 20.12.2013, 11.04.2014, 07.07.2014, însă măsura suspendării a fost menținută, contestatorul nesolicitând judecarea în lipsă.

Reținându-se incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., și având în vedere că de la data de 07.02.2013 când s-a dispus măsura suspendării în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părții interesate, s-a constatat perimarea contestației în anulare.

Împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a formulat recurs recurentul-contestator A..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 10 februarie 2015, constatând că deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și că nu au solicitat judecarea dosarului în lipsa lor, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei.

Ulterior, prin încheierile din 19 mai 2015, 13 octombrie 2015 și 1 martie 2016, urmare a cererilor de repunere pe rol formulate de recurentul-contestator A., Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol și suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit de grefa instanței la data de 30 martie 2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 1 martie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., cererea fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-contestator la 27 aprilie 2017, se constată că nu a fost depusă înlăuntrul termenului de 1 an, astfel că în speță nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de perimare, să întrerupă sau să suspende acest termen, potrivit dispozițiilor art. 248 - 250 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimarea recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1405 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2017.