ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul R.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei Naționale a

Valorilor Mobiliare, anularea actului administrativ din 23 februarie 2011,

astfel cum a solicitat și prin petiția din 21 martie 2011.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin petiția din 12 ianuarie 2011 a solicitat

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare să fie despăgubit pentru 3092 unități

de fond deținute la Fondul Național de Investiții, în conformitate cu Decizia nr.

2098 din 4 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

definitivă și irevocabilă.

Reclamantul a arătat

că i s-a răspuns prin scrisoarea din 23 februarie 2011, însă răspunsul nu a

fost în sensul așteptărilor sale, motiv pentru care a revenit cu o nouă adresă,

prin care a solicitat anularea acestui răspuns ca fiind vătămător drepturilor

și intereselor sale, iar Comisia Națională a Valorilor Mobiliare i-a trimis un

nou răspuns prin intermediul scrisorii din 25 martie 2011, refuzând anularea

primei scrisori astfel cum solicitase.

Pârâtul a depus

întâmpinare în ședința publică de la data de 11 octombrie 2011, solicitând, pe

cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și

respingerea acțiunii ca atare, admiterea excepției inadmisibilității în raport

de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr.

6511 din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M., în

contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, potrivit art.

2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă „activitatea

de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente

potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o

autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din

nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o

cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”

Chemarea în judecată

a funcționarului public vinovat de emiterea unui act administrativ nelegal sau

de modul de soluționare a unui cereri privitoare la un drept este posibilă, a

apreciat instanța de fond, în conformitate cu art. 16 din același act normativ,

dar numai alături de autoritatea publică din care face parte și numai pentru

cererea accesorie de plată a unor despăgubiri. S-a reținut de către instanță că

funcționarul public nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește

cererea principală privitoare la anularea actului sau la emiterea unui act

administrativ.

Instanța a reținut că

în speță reclamantul a solicitat anularea unui act și nu a înțeles să cheme în

judecată decât pe conducătorul instituției publice, or, cum președintele

Autorității Naționale pentru Valorificarea Activelor Statului nu este o

autoritate de sine stătătoare, curtea a respins acțiunea formulată împotriva

acestui funcționar ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., se

arată că instanța a dezlegat cauza pe baza unei excepții de procedură, aceea a

lipsei calității procesuale pasive, lipsind recurentul de un mijloc licit de a

obliga președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare să pună în

executare Decizia nr. 2048 din 14 iunie 2009, definitivă și irevocabilă.

Arată recurentul că instanța

a încălcat principiul contradictorialității, garanție a unui proces echitabil, precum

și dreptul său la apărare, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., având în vedere că nu l-a invitat pe reclamant să depună o notă

scrisă în raport de motivele de fapt și de drept care au stat la baza respingerii

cererii de chemare în judecată pe baza excepției de procedură a lipsei calității

procesuale pasive.

Recurentul afirmă că

instanța a oferit altceva decât s-a cerut, a ignorat nota scrisă depusă la

dosar, prin care reclamantul a solicitat ca judecata să se facă în lipsa

părților, respectiv să i se transmită, prin poștă, orice document se depune la

dosarul cauzei până la primul termen, încălcându-i astfel acestuia dreptul

fundamental de acces liber la justiție, ceea ce este inechitabil în raport de

dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 7 din Codul Deontologic al Magistraților.

Mai arată recurentul

că instanța de judecată a înlocuit persoana juridică chemată în judecată,

respectiv președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu persoana

fizică, dând astfel altceva decât s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304

pct. 6 C. proc. civ.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie anularea actului administrativ din 23 februarie 2011, emis

de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, prin care această instituție i-a

răspuns petentului în sensul că cererea acestuia de despăgubire, întemeiată pe

hotărârile penale pronunțate în Dosarul penal nr. 24632/3/2006, a fost

înregistrată la C.N.V.M. din 12 ianuarie 2011 și că la data emiterii adresei

este suspendat orice act de executare împotriva C.N.V.M., decurgând din titlul

executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, menținându-se însă

posibilitatea pentru părțile interesate de proceda la executarea celorlalți

debitori solidari.

Înalta Curte are în

vedere faptul că, în speță, reclamantul a solicitat anularea unui act

administrativ și nu a înțeles să cheme în judecată decât pe conducătorul

instituției publice emitente, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de

fond.

Or, calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului

și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea procesuală

pasivă în acțiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 8 din

Legea nr. 554/2004 o are autoritatea publică emitentă a actului administrativ, astfel

cum este aceasta definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din lege.

Cu privire la

calitatea procesuală pasivă, instanța de fond a reținut în mod corect că,

potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ

reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios

administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin

una dintre părți este o autoritate publică, iar chemarea în judecată a

funcționarului public vinovat de emiterea unui act administrativ nelegal sau de

modul de soluționare a unui cereri privitoare la un drept este posibilă, în

conformitate cu art. 16 din același act normativ, dar numai alături de

autoritatea publică din care face parte și numai pentru cererea accesorie de

plată a unor despăgubiri, astfel că funcționarul public nu are calitate

procesuală pasivă în ceea ce privește cererea principală privitoare la anularea

actului sau la emiterea unui act administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, reclamantul are posibilitatea de a formula cerere de chemare în

judecată și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, emis sau

încheiat actul juridic, însă în speță pârâtul nu se regăsește în categoria

persoanelor care „au elaborat, emis sau încheiat” actul juridic a cărui anulare

se solicită prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în mod corect a respins instanța de

fond acțiunea formulată împotriva unui funcționar și nu împotriva instituției

emitente, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Înalta Curte

apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurent cu privire la

încălcarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității, al

dreptului la apărare și al liberului acces la justiție, reținând că instanța

fondului a soluționat în mod corect cauza, ținând cont de dispozițiile legale

incidente.

Astfel, în mod corect

instanța de fond a procedat la comunicarea către reclamant a întâmpinării formulate

de pârâtul Președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a

înscrisurilor depuse de acesta la termenul din 11 octombrie 2011, dându-i

acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra excepțiilor

invocate prin întâmpinare.

De altfel,

reclamantul a depus la dosar, la data de 19 octombrie 2011, concluzii scrise,

prin care a combătut excepțiile invocate, concluzii care au fost avute în

vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii atacate.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.M. împotriva Sentinței civile nr. 6511 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 martie 2013.