ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.A. a formulat plângere

împotriva Deciziei Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției emisă la 8 mai 2008.

În motivarea cererii

s-a arătat că se consideră luptător în rezistența anticomunistă deoarece în

anul 1983, fiind elevă în clasa a IX-a a Liceului Agroindustrial Cogealac,

împotriva sa au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative

abuzive.

În acea perioadă,

reclamanta a ales să-și exercite dreptul la libertatea de conștiință prin

nefrecventarea cursurilor în ziua de sâmbătă, perioadă în care religia era

interzisă în școli iar cei care îndrăzneau să și-o manifeste, indiferent de

religie, erau persecutați.

Prin decizia

contestată, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă a decis respingerea cererii reclamantei pe motiv că „nu se

încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999”.

Se solicită anularea

deciziei pentru că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive

prin declararea sa ca „repetentă” în anul școlar 1983 - 1984, iar prin această

măsură i-a fost nerespectat dreptul la educație.

Reclamanta a mai

arătat că a depus la dosar o adeverință din care rezultă că nu există dovezi că

ar fi susținut examenul de corigență, dar nici procesul - verbal al comisiei de

corigențe care să consemneze neprezentarea sa la acel examen, iar repetenția

echivala cu o exmatriculare pentru că era elevă în clasa a IX-a.

Tribunalul Constanța,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1278 din 26 septembrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Constanța având în vedere că se contestă o decizie a

unei autorități publice centrale.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 76/36/2009.

de fond.

Prin sentința civilă nr.

175/ CA din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 4468 din 8

mai 2008 emisă de Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, a constatat că reclamanta are calitatea

de luptător în rezistența anticomunistă și a obligat pârâtul să emită actul

administrativ privind recunoașterea acestei calități.

În motivarea

sentinței, instanța de fond a indicat dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) și art.

3 din O.U.G. nr. 214/1999, dispoziții în raport de care, după coroborarea cu

situația de fapt, instanța de fond a considerat că reclamanta are calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă pentru că împotriva sa a fost luată o

măsură administrativă abuzivă aceea de exmatriculare din liceu, în clasa a

IX-a, ca urmare a declarării sale ca „repetentă”.

Măsura a fost luată

datorită faptului că din motive religioase (fiind adventistă), reclamanta nu a

frecventat sâmbăta orele programate intenționat și cu rea credință în acea zi

de directorul școlii, acesta continuând liceul după ce reclamanta a părăsit

școala (absolvire 1993).

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs intimatul Ministerul Justiției, Comisia pentru

Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă.

Motivul de recurs

invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că

sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Au fost invocate

dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum au fost

modificate, dar și art. 5 alin. (3) din același act normativ care prevede că

„dacă cererea nu este însoțită de actele doveditoare necesare, Comisia este

obligată să solicite documente sau informații de la instituțiile publice care

le dețin”; or, cu probele aflate la dosar reclamanta nu a reușit să demonstreze

că a fost declarată repetentă din motive politice sau religioase.

Nu se poate vorbi

nici despre o condamnare a reclamantei pentru săvârșirea unei infracțiuni în

legătură cu înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate

sau de origine etnică, de limbă ori de religie, așa cum prevede art. 2 lit. d)

din O.U.G. nr. 214/1999.

Este criticată

susținerea instanței de fond că reclamanta a fost supusă, din motive politice

sau religioase, măsurii abuzive a exmatriculării din liceu ca fiind subiectivă,

se bazează pe prezumții și declarații de martori și nu pe înscrisuri, deși

aplicarea O.U.G. nr. 214/1999 și constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă se poate face pe bază de înscrisuri.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Intimata C.A. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta

Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 4468/2006

din 8 mai 2008 emisă de Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea

Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a fost respinsă cererea

formulată de C.A. prin care a solicitat acordarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Instanța de fond, în

urma administrării probelor cu martori și înscrisuri, a admis cererea

reclamantei.

Este adevărat că,

potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă se recunoaște persoanelor condamnate pentru

infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice, unor

măsuri administrative abuzive, iar în art. 3 din același act normativ sunt

definite măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de

organele fostei miliții sau securității ori de alte organele, în baza cărora

s-a dispus:

a) privarea de

libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;

b) internarea în

spitale de psihiatrie;

c) stabilirea

domiciliului obligatoriu;

d) strămutarea într-o

altă localitate;

e) deportarea în

străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;

f) exmatricularea din

școli, licee și facultăți;

g) încetarea

contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și

dovedite cu acte scrise, administrative și judecătorești, de la acea dată.

Reclamanta a

susținut, iar instanța de fond a considerat că împotriva acesteia a fost luată

o măsură abuzivă, aceea a exmatriculării din liceu, în clasa a IX-a, ca urmare

a declarării sale „repetentă”.

Chiar instanța de

fond recunoaște că măsura a fost luată din `motive religioase”.

La această concluzie

a ajuns instanța de fond, prin interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art.

3 din O.U.G. nr. 2214/1999, după administrarea probei cu martori.

Mai întâi, în

legătură cu incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999

republicată, se poate reține că acest text definește infracțiunile săvârșite

din motive politice și, potrivit legii, ele au putut avea ca scop și

„înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive naționale/ sau de origine

etnică) de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere

ori de origine socială”.

Însă, în speță, nici

reclamanta nu a susținut și nici nu s-a dovedit că aceasta ar fi săvârșit o

infracțiune din motive politice, ci că împotriva sa s-a luat o măsură

administrativă abuzivă.

Din analiza

dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999,

pentru a putea dobândi calitatea de luptător în rezistența anticomunistă

trebuie îndeplinită una dintre condiții:

- să facă dovada că a

fost condamnată pentru una din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit.

a) și e) din O.U.G. nr. 214/1999;

- să facă dovada că

împotriva sa a fost luată, din motive politice, una din măsurile administrative

abuzive prevăzute de art. 214/1999.

Însă, nu orice măsură

considerată abuzivă va putea duce la acordarea acestei calități, ci măsura

devine abuzivă dacă a fost săvârșită din motive politice.

În al doilea rând,

O.U.G. nr. 214/1999 cere ca dovada, atât a infracțiunilor cât și a măsurilor

abuzive luate din motive politice, să fie dovedite cu acte scrise

administrative sau judecătorești, de la acea dată.

Or, instanța de fond

a admis proba cu martori, iar în baza declarațiilor acestora și printr-o

interpretare eronată a condițiilor ce trebuie îndeplinite, a fost constatată

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a reclamantei.

Actele depuse de

reclamantă la dosar, din care rezultă că a fost declarată repetentă nu confirmă

faptul că această măsură a fost luată din motive politice pentru a fi

considerată o măsură administrativă abuzivă în sensul art. 1 alin. (1) și art. 3

alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999, republicată.

Toate acestea

dovedesc că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

De aceea, va fi admis

recursul în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,

va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva

sentinței civile nr. 175/ CA din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.