ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.A. a formulat plângere împotriva Deciziei Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției emisă la 8 mai 2008. În motivarea cererii s-a arătat că se consideră luptător în rezistența anticomunistă deoarece în anul 1983, fiind elevă în clasa a IX-a a Liceului Agroindustrial Cogealac, împotriva sa au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. În acea perioadă, reclamanta a ales să-și exercite dreptul la libertatea de conștiință prin nefrecventarea cursurilor în ziua de sâmbătă, perioadă în care religia era interzisă în școli iar cei care îndrăzneau să și-o manifeste, indiferent de religie, erau persecutați.

Prin decizia contestată, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a decis respingerea cererii reclamantei pe motiv că „nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999”. Se solicită anularea deciziei pentru că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive prin declararea sa ca „repetentă” în anul școlar 1983 - 1984, iar prin această măsură i-a fost nerespectat dreptul la educație. Reclamanta a mai arătat că a depus la dosar o adeverință din care rezultă că nu există dovezi că ar fi susținut examenul de corigență, dar nici procesul - verbal al comisiei de corigențe care să consemneze neprezentarea sa la acel examen, iar repetenția echivala cu o exmatriculare pentru că era elevă în clasa a IX-a.

Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1278 din 26 septembrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța având în vedere că se contestă o decizie a unei autorități publice centrale. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 76/36/2009. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 175/ CA din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 4468 din 8 mai 2008 emisă de Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a constatat că reclamanta are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și a obligat pârâtul să emită actul administrativ privind recunoașterea acestei calități.

În motivarea sentinței, instanța de fond a indicat dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, dispoziții în raport de care, după coroborarea cu situația de fapt, instanța de fond a considerat că reclamanta are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru că împotriva sa a fost luată o măsură administrativă abuzivă aceea de exmatriculare din liceu, în clasa a IX-a, ca urmare a declarării sale ca „repetentă”. Măsura a fost luată datorită faptului că din motive religioase (fiind adventistă), reclamanta nu a frecventat sâmbăta orele programate intenționat și cu rea credință în acea zi de directorul școlii, acesta continuând liceul după ce reclamanta a părăsit școala (absolvire 1993). 3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. Motivul de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Au fost invocate dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum au fost modificate, dar și art. 5 alin. (3) din același act normativ care prevede că „dacă cererea nu este însoțită de actele doveditoare necesare, Comisia este obligată să solicite documente sau informații de la instituțiile publice care le dețin”; or, cu probele aflate la dosar reclamanta nu a reușit să demonstreze că a fost declarată repetentă din motive politice sau religioase.

Nu se poate vorbi nici despre o condamnare a reclamantei pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, așa cum prevede art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999. Este criticată susținerea instanței de fond că reclamanta a fost supusă, din motive politice sau religioase, măsurii abuzive a exmatriculării din liceu ca fiind subiectivă, se bazează pe prezumții și declarații de martori și nu pe înscrisuri, deși aplicarea O.U.G. nr. 214/1999 și constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă se poate face pe bază de înscrisuri. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata C.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 4468/2006 din 8 mai 2008 emisă de Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a fost respinsă cererea formulată de C.A. prin care a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța de fond, în urma administrării probelor cu martori și înscrisuri, a admis cererea reclamantei.

Este adevărat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă se recunoaște persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive, iar în art. 3 din același act normativ sunt definite măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității ori de alte organele, în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea domiciliului obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative și judecătorești, de la acea dată.

Reclamanta a susținut, iar instanța de fond a considerat că împotriva acesteia a fost luată o măsură abuzivă, aceea a exmatriculării din liceu, în clasa a IX-a, ca urmare a declarării sale „repetentă”. Chiar instanța de fond recunoaște că măsura a fost luată din `motive religioase”. La această concluzie a ajuns instanța de fond, prin interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 2214/1999, după administrarea probei cu martori. Mai întâi, în legătură cu incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 republicată, se poate reține că acest text definește infracțiunile săvârșite din motive politice și, potrivit legii, ele au putut avea ca scop și „înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive naționale/ sau de origine etnică) de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.

Însă, în speță, nici reclamanta nu a susținut și nici nu s-a dovedit că aceasta ar fi săvârșit o infracțiune din motive politice, ci că împotriva sa s-a luat o măsură administrativă abuzivă. Din analiza dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, pentru a putea dobândi calitatea de luptător în rezistența anticomunistă trebuie îndeplinită una dintre condiții: - să facă dovada că a fost condamnată pentru una din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) și e) din O.U.G. nr. 214/1999; - să facă dovada că împotriva sa a fost luată, din motive politice, una din măsurile administrative abuzive prevăzute de art. 214/1999. Însă, nu orice măsură considerată abuzivă va putea duce la acordarea acestei calități, ci măsura devine abuzivă dacă a fost săvârșită din motive politice.

În al doilea rând, O.U.G. nr. 214/1999 cere ca dovada, atât a infracțiunilor cât și a măsurilor abuzive luate din motive politice, să fie dovedite cu acte scrise administrative sau judecătorești, de la acea dată. Or, instanța de fond a admis proba cu martori, iar în baza declarațiilor acestora și printr-o interpretare eronată a condițiilor ce trebuie îndeplinite, a fost constatată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a reclamantei. Actele depuse de reclamantă la dosar, din care rezultă că a fost declarată repetentă nu confirmă faptul că această măsură a fost luată din motive politice pentru a fi considerată o măsură administrativă abuzivă în sensul art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G.

nr. 214/1999, republicată. Toate acestea dovedesc că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, va fi admis recursul în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 175/ CA din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.