ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4468/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1131

din 1 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

pe inculpatul

T.H.

, la 10 ani

închisoare, pentru infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din

același cod, pe durata de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art.

17 și ale art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, de la

inculpat, a cantității de 267,350 gr opium.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22 aprilie 2004,

după debarcarea dintr-o cursă aeriană care aterizase pe aeroportul Henri Coandă

din București, asupra inculpatului, sosit din Iran, a fost găsită cantitatea de

268,43 grame opium.

Ca atare, inculpatul a fost

condus la o unitate sanitară în vederea efectuării unei endoscopii, iar la

percheziționarea sa, în lenjeria intimă, s-a mai găsit cantitatea de 3,68 gr.

opium și, în stomac, 20 capsule opium, eliminate pe cale anală.

Din rapoartele de constatare

tehnico-științifică nr. 210708 și nr. 210708/2 din 25 aprilie 2004, a rezultat

că substanța găsită asupra inculpatului constituie opium.

La cercetări, inculpatul a

declarat că fiind consumator de opium, acesta i-a fost indicat în țara sa

natală ca tratament pentru atenuarea durerilor de spate, cantitățile găsite

asupra lui fiind destinate în exclusivitate tratării herniei de disc

contractată urmare faptului că a fost combatant în războiul dintre Iran și

Irak.

La testul de narcodependență

efectuat atât pentru opiacee cât și pentru alte substanțe stupefiante,

rezultatul a fost negativ (vezi buletinul de analize medicale nr. 265 din 26

aprilie 2005, întocmit de Laboratorul Spitalului Clinic Dr. Alexandru Obregia),

pentru acest considerent, dispunându-se neînceperea urmăririi penale cu privire

la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

declarațiile inculpatului necoroborându-se cu alte probe, așa cum prevede art. 69

C. proc. pen.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei

aplicate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 982 din 13 decembrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat

recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 72 C. pen.,

text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52

din același cod, stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, prin executarea ei urmărindu-se formarea unei atitudini

corecte față de .. ordinea de drept.

Raportând la cauză aceste

dispoziții de lege, se apreciază că orientându-se la pedeapsa de 10 ani

închisoare, instanța a avut în vedere pericolul social concret grav al faptei,

aceasta aducând atingere normelor legale care reglementează grija față de

sănătatea publică, împrejurările în care inculpatul a comis fapta, respectiv

introducerea în România de droguri de risc, dar și persoana acestuia, în

favoarea lui reținându-se circumstanțe atenuante cu consecința micșorării

pedepsei.

Totodată, executarea

pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze și

scopul ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 din același

cod, cu referire la art. 189 alin. (1), inculpatul recurent va fi obligat să

plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.H. împotriva deciziei penale nr. 982 din 13

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 11 iulie

2006.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul pentru interpretul

de limbă persană, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2006.