ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1232 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de numiții H.L., ș.a., în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Comerțului, având ca obiect obligarea pârâtului să actualizeze pensiile de serviciu conform art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003 prin transmiterea către C.N.P., conform art. 39 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 36/2000 anexa 6, a listei cuprinzând noile venituri salariale nete corespunzătoare creșterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004 și O.G. nr. 2/2006. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt: că reclamanții sunt membrii ai personalului diplomatic și consular pensionați și au formulat acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 7 din O.U.G.

nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, dar din textul acestui articol rezultă că actualizarea pensiilor de serviciu intervine în situația în care salariul de bază al personalului aflat în activitate a fost majorat în condițiile legii; că „salariul de bază al personalului aflat în activitate” este salariul de bază al persoanelor cu aceleași funcții din direcțiile generale cu atribuții de comerț exterior și cooperare economică internațională din Ministerul Economiei și Comerțului, aflate în activitate în administrația centrală a Departamentului de Comerț Exterior; că personalul din acest departament a fost preluat de către Ministerul Economiei și Comerțului cu menținerea drepturilor salariale stabilite prin O.U.G.

nr. 64/2003 consecința fiind că beneficia de o salarizare mai mare, prevăzută de anexa I, față de cea prevăzută în celelalte anexe; că personalul în activitate care intră sub incidența art. 7 nu a beneficiat de nici o majorare a salariilor pentru anul 2004, dintre cele prevăzute de O.U.G. nr. 123/2003 și nici pentru anii 2005 și 2006, pe temeiul O.U.G. nr. 92/2004 și respectiv O.G. nr. 2/2006. În raport cu această situație de fapt, instanța a constatat că: dacă acelei categorii speciale de funcționari în activitate din Departamentul de Comerț Exterior nu li s-au majorat salariile, nici reclamanților nu li se pot actualiza pensiile astfel cum solicită, astfel încât cererea lor de a fi obligat Ministerul Economiei și Comerțului la întocmirea listelor privind actualizarea pensiilor de serviciu este neîntemeiată.

În privința cererii reclamanților de actualizare a pensiei conform dispozițiilor O.G. nr. 6/2007, instanța a apreciat că ea e prematură, ordonanța fiind emisă la 24 ianuarie 2007, nefiind încă aplicată efectiv. Ca urmare, acțiunea fost respinsă întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au formulat în termen recursurile de față reclamanții (V.G. separat de ceilalți reclamanți), motivele și argumentele lor fiind identice. În cererile lor, recurenții, susțin că instanța de fond a apreciat greșit faptul că nivelul de salarizare mai mare conform anexei 1, al personalului din fostul Departament al Comerțului Exterior, trebuie să constituie un motiv de nemajorare a salariilor acestei categorii de personal, deoarece, în realitate, art. 18 alin. (5) din O.U.G.

nr. 64/2003, prin care a luat ființă Ministerul Economiei și Comerțului, stabilește că: „ Personalul instituțiilor care se reorganizează sau își schimbă raporturile de subordonare conform prezentei ordonanțe de urgență, își menține, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituțiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative." Susțin recurenții că în baza acestui articol se pot deduce două aspecte : a) că personalul care se reorganizează, indiferent de subordonare, își menține nivelul de salarizare avut.

Personalul din Departamentul Comerțului Exterior, devenit ulterior în cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, direcții generale cu atribuții de comerț exterior din subordinea ministrului delegat pentru comerț, a fost salarizat potrivit nivelului din anexele 1 ale actelor normative privind drepturile salariale ale funcționarilor publici, mai mare decât nivelul de salarizare al funcționarilor publici din celelalte direcții din Ministerul Economiei și Comerțului. b) că termenul până la care se menține nivelul de salarizare avut în momentul reorganizării este data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituțiile publice.

Personalul din direcțiile de comerț exterior trebuie să fie salarizat și în prezent conform nivelului prevăzut în anexele 1 ale actelor normative în vigoare în fiecare din anii 2005, 2006 și 2007. Denumirea Ordonanței nr. 6/2007 este „Ordonanță privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007”. Nu există nicio prevedere legală ulterioară O.U.G. nr. 64/2003, prin care s-a înființat Ministerul Economiei și Comerțului, care să abroge sau să modifice art. 18 alin. (5) din O.U.G.

nr. 64/2003 privind menținerea nivelului de salarizare a personalului din instituțiile care se reorganizează sau își schimbă gradul de subordonare. Arată recurenții că instanța de fond a constatat, în mod greșit, că în anul 2004 personalul din direcțiile de comerț exterior din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului nu a beneficiat de creșterile salariale prevăzute de O.U.G. nr. 123/2003, deoarece Art. 43 alin. (1) din O.U.G nr. 123/2003 invocat de instanța de fond, precizează, dimpotrivă, că personalul instituțiilor care se reorganizează sau își schimbă raporturile de subordonare conform O.U.G. nr. 64/2003 își menține nivelul de salarizare prevăzut prin actele normative în vigoare, la care se aplică creșterile salariale prevăzute de art. 1. Tocmai ținând seama de aceste prevederi ale art. 43 alin. (1) din O.U.G.

nr. 123/2003 Ministerul Economiei și Comerțului a majorat corect în anul 2004 salariile personalului din direcțiile de comerț exterior la 1 ianuarie 2004 și 1.10.2004, aplicând creșterile prevăzute de câte 6 % la nivelul de salarizare din anexa 1 a O.U.G. nr. 192/2002. Majorarea salariilor acestei categorii de personal a avut loc și la 1 noiembrie 2004, conform nivelului prevăzut în anexa 1 la O.U.G. nr. 82/2004 Susțin recurenții că invocarea, de către instanța de fond, a prevederilor art. 39 din O.U.G. nr. 92/2004 și art. 41 din O.U.G. nr. 2/2006, potrivit cărora „funcționarii publici care la data de 1 ianuarie 2005 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivii prezentei ordonanțe, își păstrează salariul de bază avut" , este eronată, deoarece se compară nivelul de salariu avut de personalul din direcțiile de comerț exterior la 31 decembrie 2004 și prevăzut în anexa 1 la O.U.G.

nr. 82/2004, cu nivelul de salarii avut de personalul din celelalte direcții ale Ministerului Economiei și Comerțului la 1 ianuarie 2005, prevăzut în anexa II la O.U.G. nr. 92/2004. Arată recurenții că argumentarea instanței în respingerea acțiunii este confuză și contradictorie, iar înscrisurile depuse de reclamanți au dovedit că, din anul 2003, salarizarea personalului din comerțul exterior a cunoscut actualizări necesare; Ministerul Economiei și Comerțului a luat decizia de a mai majora salariile personalului din direcțiile de comerț exterior, ca urmare de a nu actualiza pensiile, abia de la 1 ianuarie 2005, dar o asemenea decizie este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 35 alin. (3) din O.U.G.

nr. 92/2004; art. 39 alin. (3) din O.G. nr. 2/2006 și art. 37 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007 care prevăd că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale, orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate absolută. Susțin recurenții că veniturile salariale lunare nete cuprinse în listele anexa 6 cu pensionarii care beneficiază de actualizarea pensiei de serviciu, înaintate caselor teritoriale de pensii cu nr. 190344 din 6 februarie 2007 pentru 1 ianuarie 2007 și nr. 191067 din 4 aprilie 2007 pentru 1 aprilie 2007 și depuse la dosar, sunt calculate conform salariilor de bază din anexa II la O.G.

nr 6/2007. Aceste salarii sunt la 1 ianuarie 2007 pentru funcțiile de consilier superior clasa I treapta 1 și 2, mai mici decât cele de la 31 decembrie 2004, prevăzute în anexa 1 la O.U.G. 82/2004. Arată aceștia că reducerea nivelului de salarizare a avut ca rezultat reducerea în cifre absolute a salariului de bază pentru funcțiile de consilier superior cls. I treptele 2 și 3, chiar dacă venitul net a fost mai mare prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16 %. În ceea ce privește aplicarea prevederilor O.G. nr. 6/2007, arată recurenții că deși prin reducerea nivelului de salarizare la cel prevăzut în anexa II, iar salariile de bază rezultate în mărime absolută sunt mai mici pentru funcțiile de consilier superior clasa I treptele 2 și 3, totuși, pârâtul a transmis și pentru aceste categorii de personal, caselor de pensii, anexa nr. 6 pentru actualizarea pensiilor.

Criteriul de actualizare a pensiei conform art. 7 din O.U.G. nr. 36/2007 este salariul de bază și nu venitul net calculat pe baza acestuia. Acesta a fost și motivul, chiar dacă greșit și contrar legii, pentru care pârâtul a refuzat actualizarea pensiilor de serviciu. Susțin recurenții că și celelalte ordonanțe privind drepturile salariale ale funcționarilor publici, invocate și în motivarea sentinței nr. 1232 din 9 mai 2007 la paragr. 4 din pagina 4 (art. 39 din O.U.G. nr. 92/2004 și art. 41 din O.G. nr. 2/2006) și O.G. nr 6/2007 are art. 40, care dispune: „Funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut”, iar în această situație Curtea ar fi trebuit să constate că nu s-au respectat prevederile legale în ceea ce privește menținerea nivelului de salarizare în anii 2005, 2006 și 2007 [art. 18 alin. (5) din O.U.G.

nr. 64/2003] și să declare decizia pârâtului-intimat de reducere a nivelului de salarizare și a salariilor de bază, lovită de nulitate absolută, conform prevederilor art. 35 alin (3) din O.U.G. nr. 92/2004, art. 39 alin. (3) din O.G. nr. 2/2006 și art. 31 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007. Susțin recurenții că în mod greșit a respins instanța, ca prematură, cererea de actualizare a pensiei și în raport cu dispozițiile O.G.

nr. 6/2007, deoarece la data pronunțării sentinței se aplicaseră deja două majorări de salarii: la 1 ianuarie și 1 aprilie 2007, iar cea de-a treia s-a efectuat la 1 octombrie 2007. Arată recurenții că instanța a considerat în mod greșit că cererea nu îndeplinește dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece, din răspunsul Ministerului Economii și Comerțului nr. 215812 din 22 mai 2006, rezultă clar că acest pârât a refuzat majorarea salariilor și în consecință a refuzat și majorarea pensiilor de serviciu ale personalului din comerțul exterior, cu scopul evident de a reduce nivelul de salarizare a acestora la nivelul funcționarilor publici din minister. Dar același pârât nu poate da o explicație temeinică faptului că până la 31 decembrie 2004 salariile funcționarilor publici din Direcțiile Generale de Comerț Exterior au fost majorate pe baza nivelului prevăzut în anexa 1 a O.U.G.

nr. 192/2002, O.U.G. nr. 123/2003 și O.U.G. nr. 82/2004, iar de la 1 ianuarie 2005 dispoziția legală din art. 18 alin. (5) din O.U.G . nr. 64/2003 nu a mai fost respectată. Recursul nu se fondează. Prin acțiunea lor, solicitanții au reclamant un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Economiei și Comerțului de a soluționa cererea : de a actualiza pensiile de serviciu și de a comunica la C.N.P. listele cu noile venituri salariale nete corespunzătoare creșterilor salariale prevăzute de O.U.G . nr. 92/2004 pentru anul 2005 și de O.G . nr. 2/2006 pentru anul 2006. Dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc „refuzul nejustificat de a soluționa o cerere” ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Ca urmare, legalitatea refuzului pârâtului în cauza de față trebuie stabilită conform acestor criterii legale. Curtea de față constată, pe baza obiectului cererii, raportat la legea aplicabilă în speță, că refuzul Ministerului Economiei și Comerțului nu este nejustificat pentru următoarele argumente: - Dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003 prevăd: „Pensiile de serviciu se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic și consular, aflați în activitate în administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, respectiv a Departamentului de Comerț Exterior”. Departamentul la care se referă textul a fost preluat de Ministerul Economiei și Comerțului în anul 2003, în temeiul O.U.G.

nr. 64/2003, art. 8 alin. (1), iar personalul său a fost preluat pe funcții corespunzătoare celor deținute și cu menținerea drepturilor salariale avute. Dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003 reglementează sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular și, pentru a actualiza pensiile acestora, a stabilit drept element de referință „nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic și consular aflați în activitate”. Reclamanții solicită expres prin acțiune ca Ministerul Economiei și Comerțului, cel care a preluat Departamentul de Comerț Exterior, „să actualizeze pensiile de serviciu”, atribuție care, din punct de vedere legal, nu le incumbă. Deci, din acest punct de vedere formal, refuzul Ministerul Economiei și Comerțului este justificat.

Reclamanții solicită însă, în fond, prin ceea ce ar presupune întocmirea acelor liste cu noile venituri salariale, ca salariile de bază ale personalului Departamentului Comerț Exterior preluat de Ministerul Economiei și Comerțului, a căror salarizare se face conform Anexei I, să fie majorate de Ministerul Economiei și Comerțului conform celor două acte normative care au prevăzut creșteri salariale pe anii 2005 și 2006 pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Comerțului, alții decât cei din Departamentul de Comerț Exterior, a căror salarizare se face conform Anexei II la O.U.G. nr. 92/2004.

Or, în condițiile în care pentru reclamanți există o vocație de majorare a pensiei, în viitor, în măsura în care salariul de bază a celor menționați de art. 7 s-ar majora și el, dar nu un drept, iar în cauza de față o asemenea majorare nu a avut loc, reclamanții nu sunt în măsură să ceară obligarea autorității de a modifica niște drepturi care aparțin altor subiecte de drept. De aceea, și din acest punct de vedere, refuzul autorității apare ca fiind justificat. De altfel, în condițiile în care salariul de bază al acelor funcționari cu statut special aflați în activitate este doar baza de calcul aritmetic conform căreia se calculează pensia reclamanților în mod periodic, dreptul lor se limitează la a cere recalcularea pensiei ori de câte ori se va modifica acea bază de calcul ca o consecință a acestei modificări, și nu poate fi extins la a pretinde modificarea bazei de calcul în sensul majorării ei, astfel încât să fie apoi majorată și pensia.

În speță, s-a dovedit de către Ministerul Economiei și Comerțului că o mărire a bazei de calcul a pensiei conform art. 7 nu a avut loc, iar acest aspect nu poate fi calificat drept un „refuz nejustificat de a soluționa o cerere”, câtă vreme el ține de o anumită politică salarială a autorității, pe care reclamanții nu sunt în drept să o cenzureze. Ca urmare, și din acest punct de vedere refuzul pârâtului intimat nu poate fi considerat unul nejustificat. În raport cu aceste considerente de ordin juridic privind refuzul manifestat de autoritate, argumentele din recurs care vizează evoluția legislației în materia creșterilor salariale din sfera funcției publice în perioada 2004-2007 nu au relevanță juridică în cauză, iar instanța de fond a respins în mod legal acțiunea, constatând că dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de recursul declarate de H.L., ș.a, împotriva sentinței civile nr. 1232 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.