ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2005

reclamanții B.G., C.Ș., C.P., C.I., E.D., I.M., L.G., M.E., M.G., M.D.F., M.T.,

N.D., O.Ș., P.I., P.G., P.L.E., P.E., S.E., T.E., T.I., V.A., Z.V., au chemat

în judecată M.E.C. și C.N.P.A.S., solicitând obligarea acestora la actualizarea

pensiilor de serviciu stabilite pentru reclamanți în baza O.U.G. nr. 36/2003,

modificată și completată prin Legea nr. 593/2003, în sensul ca primul pârât să

calculeze pentru fiecare reclamant venitul net salarial lunar corespunzător

personalului cu funcții și grade echivalente aflate în activitate și să le

transmită celei de a doua pârâte, iar aceasta să emită deciziile de actualizare

a pensiilor de serviciu pentru fiecare reclamant cu începere de la 1 ianuarie 2005.

În motivarea acțiunii arată că prin

O.U.G. nr. 36/2003 s-a stabilit că personalul diplomatic și consular, ca și

persoanele asimilate acestora, care au vârsta și stagiul complet de cotizare și

o vechime în diplomație de cel puțin 20 de ani bărbații și de 15 ani femeile să

beneficieze de pensii de serviciu, în cuantum de 80 % din venitul salarial net

avut la data pensionării, pensii de serviciu care urmează să se actualizeze în

funcție de nivelul salariilor celor aflați în funcții și grade echivalente, în

activitate în centrala M.A.E. și M.E.C.

Mai arată că necodificarea celor două

componente de bază ale venitului net lunar trebuie să conducă la actualizarea

nivelului pensiilor de serviciu, astfel că nu numai majorarea nivelului

salarial net lunar are influență asupra actualizării pensiei de serviciu, ci și

cota unică de impozitare de 16 % introdusă de O.U.G. nr. 138/2004.

Menționează că cei doi pârâți au

considerat că numai majorarea nivelului salariului de bază poate duce la

actualizarea pensiilor de serviciu, nu și reducerea cotei de impozitare, prin

interpretarea eronată a dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 202 din 27

ianuarie 2006 a admis acțiunea, în sensul că a obligat M.E.C. să calculeze

pentru fiecare reclamant venitul net salarial lunar corespunzător persoanelor

cu funcții și grade echivalente aflate în activitate și să le transmită pârâtei

C.N.P.A.S., iar aceasta să procedeze la actualizarea pensiilor de serviciu

pentru fiecare reclamant începând cu 1 ianuarie 2005.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că nivelul

impozitului pe salariu influențează venitul salarial net, prin scăderea sa din

venitul salarial brut, care e format din salariul de bază și sporul de vechime,

astfel că stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se face prin raportarea

procentului de 80 % la venitul salarial net.

Ambii pârâți au declarat recurs împotriva sentinței.

C.N.P.A.S. susține că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin aceea că a dispus obligarea

sa la actualizarea pensiilor reclamanților începând cu data de 1 ianuarie 2005,

cu toate că drepturile de asigurări sociale, printre care și drepturile de

pensie, sunt stabilite și plătite de către casele teritoriale de pensii, care

au personalitate juridică proprie, pârâta având numai un rol intermediar prin

aceea că primește comunicarea de la instituția la care pensionarul și-a

desfășurat activitatea și o transmite casei teritoriale de pensii abilitate

legal.

Consideră că instanța a respins

nejustificat excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii

prealabile față de aceasta, iar în ce privește fondul cauzei susține că

instanța a interpretat greșit prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003, nu în

sensul real al acestuia și anume că modificarea venitului net prin aplicarea

cotei unice de impozitare nu reprezintă o modificare a salariului de bază.

M.E.C. consideră hotărârea ca fiind

nelegală și netemeinică pentru că art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003 și pct. 40 din

Normele de aplicare a acesteia prevăd că pensiile de serviciu se actualizează

în raport cu nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic

și consular, aflați în activitate în administrația centrală a M.A.E., respectiv

a M.E.C. – D.C.E.

Ca atare, susține pârâtul, operațiunea de actualizare a

pensiei de serviciu intervine numai odată cu majorarea salariului de bază al

personalului aflat în activitate.

Menționează și că prin anexa I la O.U.G. nr. 92/2004 s-au stabilit salariile de bază pentru personalul din activitatea de

comerț exterior, din care rezultă că nu beneficiază de majorările prevăzute în

aceeași ordonanță, la anexa II, pentru personalul din aparatul propriu al

ministerelor, astfel că nu a intervenit vreo majorare a salariului de bază

pentru personalul aflat în activitate spre a se putea îndeplini obligația de a

informa C.N.P. A.S. în vederea actualizării pensiilor reclamanților.

La termenul de astăzi s-a pus în

discuția părților, din oficiu, competența instanței care este abilitată legal,

să soluționeze pricina ca instanță de fond, înalta Curte rămânând să se

pronunțe cu prioritate asupra acestei excepții, în temeiul art. 137 alin. (1)

C. proc. civ.

Analizând excepția invocată, va reține că este întemeiată.

Acțiunea de față privește actualizarea

pensiilor de serviciu ale reclamanților, în calitatea acestora de foști

salariați care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare

economică internațională.

O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de

pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular este actul normativ

care reglementează acordarea pensiilor și pentru persoanele care desfășoară sau

au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică

internațională, astfel cum se prevede la art. 4.

Art. 7 din ordonanță prevede dreptul la

actualizarea pensiilor de serviciu în raport cu nivelul salariilor de bază ale

membrilor personalului diplomatic și consular, aflați în activitate în

administrația centrală a M.A.E., respectiv a D.C.E.

Conform dispozițiilor art. II din

ordonanță, prevederile acesteia „se completează în mod corespunzător cu

legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale".

Cererea reclamanților ca pârâtul M.E.C. să întocmească și

să trimită la C.N.P.A.S. documentația necesară actualizării pensiilor este

accesorie cererii principale privitoare la actualizarea pensiilor, chemarea în

judecată a pârâților, ca autorități publice centrale, neputând prin ea însăși

să atragă competența curții de apel în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

De altfel, în lipsa unor prevederi exprese în acest sens

în cuprinsul O.U.G. nr. 36/2003, care însă în art. II stabilește posibilitatea

completării prevederilor ei cu legislația privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.

155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale, care prevăd modul de stabilire și plată a

pensiilor, pentru care competența revine tribunalelor, ca instanțe de fond în

materia asigurărilor sociale.

În ce privește competența teritorială,

aceasta revine Tribunalului București, conform prevederilor art. 156 din Legea

nr. 19/2000.

Astfel fiind, în temeiul art. 299 și

art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va admite recursul, sentința instanței de

fond va fi casată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, ca instanță de asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursurile declarate de C.N.P.A.S. și M.E.C., împotriva

sentinței civile nr. 202 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare

Tribunalului București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.