ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2005 reclamanții B.G., C.Ș., C.P., C.I., E.D., I.M., L.G., M.E., M.G., M.D.F., M.T., N.D., O.Ș., P.I., P.G., P.L.E., P.E., S.E., T.E., T.I., V.A., Z.V., au chemat în judecată M.E.C. și C.N.P.A.S., solicitând obligarea acestora la actualizarea pensiilor de serviciu stabilite pentru reclamanți în baza O.U.G. nr. 36/2003, modificată și completată prin Legea nr. 593/2003, în sensul ca primul pârât să calculeze pentru fiecare reclamant venitul net salarial lunar corespunzător personalului cu funcții și grade echivalente aflate în activitate și să le transmită celei de a doua pârâte, iar aceasta să emită deciziile de actualizare a pensiilor de serviciu pentru fiecare reclamant cu începere de la 1 ianuarie 2005. În motivarea acțiunii arată că prin O.U.G.

nr. 36/2003 s-a stabilit că personalul diplomatic și consular, ca și persoanele asimilate acestora, care au vârsta și stagiul complet de cotizare și o vechime în diplomație de cel puțin 20 de ani bărbații și de 15 ani femeile să beneficieze de pensii de serviciu, în cuantum de 80 % din venitul salarial net avut la data pensionării, pensii de serviciu care urmează să se actualizeze în funcție de nivelul salariilor celor aflați în funcții și grade echivalente, în activitate în centrala M.A.E. și M.E.C. Mai arată că necodificarea celor două componente de bază ale venitului net lunar trebuie să conducă la actualizarea nivelului pensiilor de serviciu, astfel că nu numai majorarea nivelului salarial net lunar are influență asupra actualizării pensiei de serviciu, ci și cota unică de impozitare de 16 % introdusă de O.U.G.

nr. 138/2004. Menționează că cei doi pârâți au considerat că numai majorarea nivelului salariului de bază poate duce la actualizarea pensiilor de serviciu, nu și reducerea cotei de impozitare, prin interpretarea eronată a dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 202 din 27 ianuarie 2006 a admis acțiunea, în sensul că a obligat M.E.C.

să calculeze pentru fiecare reclamant venitul net salarial lunar corespunzător persoanelor cu funcții și grade echivalente aflate în activitate și să le transmită pârâtei C.N.P.A.S., iar aceasta să procedeze la actualizarea pensiilor de serviciu pentru fiecare reclamant începând cu 1 ianuarie 2005. Instanța reține, în motivarea sentinței, că nivelul impozitului pe salariu influențează venitul salarial net, prin scăderea sa din venitul salarial brut, care e format din salariul de bază și sporul de vechime, astfel că stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se face prin raportarea procentului de 80 % la venitul salarial net. Ambii pârâți au declarat recurs împotriva sentinței. C.N.P.A.S.

susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin aceea că a dispus obligarea sa la actualizarea pensiilor reclamanților începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu toate că drepturile de asigurări sociale, printre care și drepturile de pensie, sunt stabilite și plătite de către casele teritoriale de pensii, care au personalitate juridică proprie, pârâta având numai un rol intermediar prin aceea că primește comunicarea de la instituția la care pensionarul și-a desfășurat activitatea și o transmite casei teritoriale de pensii abilitate legal. Consideră că instanța a respins nejustificat excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile față de aceasta, iar în ce privește fondul cauzei susține că instanța a interpretat greșit prevederile art. 7 din O.U.G.

nr. 36/2003, nu în sensul real al acestuia și anume că modificarea venitului net prin aplicarea cotei unice de impozitare nu reprezintă o modificare a salariului de bază. M.E.C. consideră hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică pentru că art. 7 din O.U.G. nr. 36/2003 și pct. 40 din Normele de aplicare a acesteia prevăd că pensiile de serviciu se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic și consular, aflați în activitate în administrația centrală a M.A.E., respectiv a M.E.C. – D.C.E. Ca atare, susține pârâtul, operațiunea de actualizare a pensiei de serviciu intervine numai odată cu majorarea salariului de bază al personalului aflat în activitate.

Menționează și că prin anexa I la O.U.G. nr. 92/2004 s-au stabilit salariile de bază pentru personalul din activitatea de comerț exterior, din care rezultă că nu beneficiază de majorările prevăzute în aceeași ordonanță, la anexa II, pentru personalul din aparatul propriu al ministerelor, astfel că nu a intervenit vreo majorare a salariului de bază pentru personalul aflat în activitate spre a se putea îndeplini obligația de a informa C.N.P. A.S. în vederea actualizării pensiilor reclamanților. La termenul de astăzi s-a pus în discuția părților, din oficiu, competența instanței care este abilitată legal, să soluționeze pricina ca instanță de fond, înalta Curte rămânând să se pronunțe cu prioritate asupra acestei excepții, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Analizând excepția invocată, va reține că este întemeiată. Acțiunea de față privește actualizarea pensiilor de serviciu ale reclamanților, în calitatea acestora de foști salariați care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională. O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular este actul normativ care reglementează acordarea pensiilor și pentru persoanele care desfășoară sau au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională, astfel cum se prevede la art. 4. Art. 7 din ordonanță prevede dreptul la actualizarea pensiilor de serviciu în raport cu nivelul salariilor de bază ale membrilor personalului diplomatic și consular, aflați în activitate în administrația centrală a M.A.E., respectiv a D.C.E.

Conform dispozițiilor art. II din ordonanță, prevederile acesteia „se completează în mod corespunzător cu legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale". Cererea reclamanților ca pârâtul M.E.C. să întocmească și să trimită la C.N.P.A.S. documentația necesară actualizării pensiilor este accesorie cererii principale privitoare la actualizarea pensiilor, chemarea în judecată a pârâților, ca autorități publice centrale, neputând prin ea însăși să atragă competența curții de apel în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. De altfel, în lipsa unor prevederi exprese în acest sens în cuprinsul O.U.G.

nr. 36/2003, care însă în art. II stabilește posibilitatea completării prevederilor ei cu legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prevăd modul de stabilire și plată a pensiilor, pentru care competența revine tribunalelor, ca instanțe de fond în materia asigurărilor sociale. În ce privește competența teritorială, aceasta revine Tribunalului București, conform prevederilor art. 156 din Legea nr. 19/2000. Astfel fiind, în temeiul art. 299 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va admite recursul, sentința instanței de fond va fi casată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, ca instanță de asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.N.P.A.S. și M.E.C., împotriva sentinței civile nr. 202 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.