ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 4722/99/2008 pe rolul Tribunalului Iași, reclamata A.C.O. a formulat plângere împotriva deciziei din 8 mai 2008 a C.C.C.L.R.A., prin care i s-a respins cererea ca tardivă. În motivarea acțiunii a arătat că tatăl său M.A., avocat, a fost considerat în timpul regimului comunist „dușman al poporului și exploatator" fiind condamnat politic, iar urmare a acestui fapt mama sa a fost dată afară din învățământ, iar reclamanta a fost exmatriculată din clasa a VI-a elementară, deși erau obligatorii opt clase, pentru a rămâne muncitoare necalificată. A mai arătat că a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în anul 2000, în temeiul O.U.G.

nr. 214/1999, tatăl său obținând certificatul prin Decizia nr. 22 din 16 ianuarie 2001, în timp ce ei și mamei li s-au cerut acte suplimentare, ce nu puteau fi eliberate de nici o autoritate publică. Prin decizia nr. 10 din 13 ianuarie 2005, mamei reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, dar la un an după deces. În acest context, se arată că s-a adresat comisiei cu o cerere completatoare la cea depusă în anul 2000, care i-a fost respinsă ca tardivă pe motiv că a depășit data limită de 27 noiembrie 2006 pentru formularea unei cereri pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Prin sentința civilă nr. 876/ CA din 3 octombrie 2008 Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, în considerarea calității pârâtei de autoritate publică centrală, conform dispozițiilor art. 10, ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Reclamanta a invocat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 173/2006, Curtea de Apel Iași sesizând Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă prin Decizia nr. 663 din 30 aprilie 2009. Prin sentința nr. 171/ CA din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea formulată de reclamanta A.C.O., în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A., împotriva deciziei nr. 99 din 8 mai 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 99 din 8 mai 2008, C.C.C.L.R.A. a respins cererea petentei A.C.O. ca fiind tardiv introdusă, în considerarea faptului că solicitarea a fost depusă la data de 18 februarie 2008, ulterior termenului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006.

A mai reținut că reclamanta a depus o cerere în același sens și în anul 2000, împreună cu părinții săi, aceștia din urmă obținând decizii de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, în anul 2001, respectiv 2005, iar în măsura în care reclamanta înțelegea să se folosească în dovedirea cererii sale de actele menționate, trebuia să se adreseze Comisiei în termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006, care a expirat la data de 27 noiembrie 2006. A constatat prima instanță că reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 99/2008, cu mult peste termenul legal, termen instituit, așa precum se arată și în Decizia nr. 663 din 30 aprilie 2009 a Curții Constituționale, în scopul menținerii stabilității și securității raporturilor juridice civile și ordinii de drept, întrucât nici recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și acordarea drepturilor aferente nu pot avea loc sine die.

A concluzionat instanța de fond în sensul că nu poate fi primită susținerea reclamantei potrivit căreia solicitarea sa din 2008 se constituie într-o revizuire a deciziei de respingere din anul 2000, întrucât dispozițiile legale ce reglementează această materie nu prevăd o asemenea procedură, iar, pe de lată parte, Legea nr. 173/2006 a instituit posibilitatea introducerii unei cereri în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, posibilitate de care reclamanta a înțeles să se folosească mult după expirarea termenului instituit prin aceste act normativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.C.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta-reclamantă critică sentința atacată susținând că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind legală Decizia din 8 mai 2008 emisă de pârâta C.C.C.L.R.A.

prin care a fost respinsă ca tardiv formulată cererea sa de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, deoarece solicitarea sa din anul 2008 nu reprezintă o nouă cerere. Se susține că prin cererea din 18 februarie 2008 a solicitat revizuirea dosarului său cu nr. 476/2000 cu privire la constatarea calității solicitate urmare a comunicării la 17 ianuarie 2008 a certificatului mamei sale, pe care-l putea folosi ca probă pentru a demonstra măsurile administrative abuzive la care fusese supusă alături de mama sa, datorită detenției politice a tatălui.

Se arată că mama sa a primit un asemenea certificat urmare tot a unei cereri formulate în anul 2000, iar în ceea ce o privește, pârâta a dat dovadă de rea credință în condițiile în care i-a respins cererea ca tardivă, deși a formulat cerere în anul 2000. Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect s-a statuat că noua cerere de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă depusă la 18 februarie 2008 este tardivă, în raport de dispozițiile art. II din Legea nr. 173/2006 care a modificat și completat O.U.G. nr. 214/1999. De asemenea, se susține că în raport de prevederile O.U.G. nr. 214/1999, nu există posibilitatea revizuirii dosarelor soluționate.

Referitor la dosarul nr. 476/2000 se arată că acesta a fost soluționat în sensul respingerii în ședința din 13 iulie 2000, iar împotriva soluției respective nu s-a formulat plângere la instanța de contencios administrativ. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse. Examinând cererile recurentei-reclamante adresate C.C.C.L.R.A.

la 18 februarie 2008 și 7 aprilie 2008 (dosar Tribunalul Iași) se constată faptul că acesta nu a înțeles să formuleze o nouă cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ci a dorit să solicite revizuirea dosarului înregistrat sub nr. 476/2000 în baza unui înscris, respectiv certificatul de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă al mamei sale, apreciind că este îndreptățită la acordarea aceleiași calități întrucât a suferit aceleași măsuri administrative abuzive ca și mama sa. Prin urmare, atât C.C.C.L.R.A. prin Decizia din 8 mai 2008, cât și instanța de fond prin sentința recurată, au făcut o interpretare eronată asupra cererii formulate de recurenta-reclamantă, apreciind-o ca fiind o cerere nouă, încălcând în acest mod și principiul disponibilității, care presupune respectarea dreptului părții de a dispune de obiectul procesului.

În consecință, atât sentința nr. 171 din 7 octombrie 2009 recurată cât și Decizia din 8 mai 2008, de respingere ca tardiv formulată a cererii reclamantei, sunt nelegale. Având în vedere considerentele expuse, în interesul unei bune administrări a justiției, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se impune casarea sentinței atacate, admiterea acțiunii reclamantei și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.C.O., împotriva sentinței nr. 171/ CA din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta să soluționeze pe fond cererea acesteia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.