ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial

sub nr. 4722/99/2008 pe rolul Tribunalului Iași, reclamata A.C.O. a formulat

plângere împotriva deciziei din 8 mai 2008 a C.C.C.L.R.A., prin care i s-a respins cererea ca tardivă.

În motivarea acțiunii a arătat că

tatăl său M.A., avocat, a fost considerat în timpul regimului comunist „dușman

al poporului și exploatator" fiind condamnat politic, iar urmare a acestui

fapt mama sa a fost dată afară din învățământ, iar reclamanta a fost

exmatriculată din clasa a VI-a elementară, deși erau obligatorii opt clase,

pentru a rămâne muncitoare necalificată.

A mai arătat că a solicitat

acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în anul 2000, în

temeiul O.U.G. nr. 214/1999, tatăl său obținând certificatul prin Decizia nr. 22

din 16 ianuarie 2001, în timp ce ei și mamei li s-au cerut acte suplimentare,

ce nu puteau fi eliberate de nici o autoritate publică. Prin decizia nr. 10 din

13 ianuarie 2005, mamei reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă, dar la un an după deces. În acest context, se arată

că s-a adresat comisiei cu o cerere completatoare la cea depusă în anul 2000, care

i-a fost respinsă ca tardivă pe motiv că a depășit data limită de 27 noiembrie 2006

pentru formularea unei cereri pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Prin sentința civilă nr. 876/ CA din

3 octombrie 2008 Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Iași, în considerarea calității pârâtei de

autoritate publică centrală, conform dispozițiilor art. 10, ipoteza a II-a din

Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Reclamanta a invocat în fața

instanței de fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din

Legea nr. 173/2006, Curtea de Apel Iași sesizând Curtea Constituțională cu

soluționarea acesteia, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă prin

Decizia nr. 663 din 30 aprilie 2009.

Prin sentința nr. 171/ CA din 7

octombrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins plângerea formulată de reclamanta A.C.O., în contradictoriu cu pârâta

C.C.C.L.R.A., împotriva deciziei nr. 99 din 8 mai 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin decizia nr. 99 din 8 mai 2008, C.C.C.L.R.A. a respins

cererea petentei A.C.O. ca fiind tardiv introdusă, în considerarea faptului că

solicitarea a fost depusă la data de 18 februarie 2008, ulterior termenului

prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006. A mai reținut că reclamanta a depus

o cerere în același sens și în anul 2000, împreună cu părinții săi, aceștia din

urmă obținând decizii de constatare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, în anul 2001, respectiv 2005, iar în măsura în care reclamanta

înțelegea să se folosească în dovedirea cererii sale de actele menționate,

trebuia să se adreseze Comisiei în termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006,

care a expirat la data de 27 noiembrie 2006.

A constatat prima instanță că

reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 99/2008, cu mult peste

termenul legal, termen instituit, așa precum se arată și în Decizia nr. 663 din

30 aprilie 2009 a Curții Constituționale, în scopul menținerii stabilității și

securității raporturilor juridice civile și ordinii de drept, întrucât nici

recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și acordarea

drepturilor aferente nu pot avea loc sine die.

A concluzionat instanța de fond în

sensul că nu poate fi primită susținerea reclamantei potrivit căreia

solicitarea sa din 2008 se constituie într-o revizuire a deciziei de respingere

din anul 2000, întrucât dispozițiile legale ce reglementează această materie nu

prevăd o asemenea procedură, iar, pe de lată parte, Legea nr. 173/2006 a

instituit posibilitatea introducerii unei cereri în termen de 6 luni de la intrarea

în vigoare, posibilitate de care reclamanta a înțeles să se folosească mult

după expirarea termenului instituit prin aceste act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta A.C.O., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta-reclamantă critică sentința

atacată susținând că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind legală

Decizia din 8 mai 2008 emisă de pârâta C.C.C.L.R.A. prin care a fost respinsă

ca tardiv formulată cererea sa de constatare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă, deoarece solicitarea sa din anul 2008 nu reprezintă o

nouă cerere.

Se susține că prin cererea din 18

februarie 2008 a solicitat revizuirea dosarului său cu nr. 476/2000 cu privire

la constatarea calității solicitate urmare a comunicării la 17 ianuarie 2008 a

certificatului mamei sale, pe care-l putea folosi ca probă pentru a demonstra

măsurile administrative abuzive la care fusese supusă alături de mama sa,

datorită detenției politice a tatălui.

Se arată că mama sa a primit un

asemenea certificat urmare tot a unei cereri formulate în anul 2000, iar în

ceea ce o privește, pârâta a dat dovadă de rea credință în condițiile în care

i-a respins cererea ca tardivă, deși a formulat cerere în anul 2000.

Ministerul Justiției a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât

în mod corect s-a statuat că noua cerere de acordare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă depusă la 18 februarie 2008 este tardivă, în raport de

dispozițiile art. II din Legea nr. 173/2006 care a modificat și completat O.U.G.

nr. 214/1999.

De asemenea, se susține că în raport

de prevederile O.U.G. nr. 214/1999, nu există posibilitatea revizuirii

dosarelor soluționate.

Referitor la dosarul nr. 476/2000 se

arată că acesta a fost soluționat în sensul respingerii în ședința din 13 iulie

2000, iar împotriva soluției respective nu s-a formulat plângere la instanța de

contencios administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se

află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art.

304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Examinând cererile

recurentei-reclamante adresate C.C.C.L.R.A. la 18 februarie 2008 și 7 aprilie 2008

(dosar Tribunalul Iași) se constată faptul că acesta nu a înțeles să formuleze o

nouă cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, ci a dorit să solicite revizuirea dosarului înregistrat sub nr. 476/2000

în baza unui înscris, respectiv certificatul de acordare a calității de

luptător în rezistența anticomunistă al mamei sale, apreciind că este

îndreptățită la acordarea aceleiași calități întrucât a suferit aceleași măsuri

administrative abuzive ca și mama sa.

Prin urmare, atât C.C.C.L.R.A. prin

Decizia din 8 mai 2008, cât și instanța de fond prin sentința recurată, au

făcut o interpretare eronată asupra cererii formulate de recurenta-reclamantă,

apreciind-o ca fiind o cerere nouă, încălcând în acest mod și principiul

disponibilității, care presupune respectarea dreptului părții de a dispune de

obiectul procesului.

În consecință, atât sentința nr. 171

din 7 octombrie 2009 recurată cât și Decizia din 8 mai 2008, de respingere ca

tardiv formulată a cererii reclamantei, sunt nelegale.

Având în vedere considerentele

expuse, în interesul unei bune administrări a justiției, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se impune casarea

sentinței atacate, admiterea acțiunii reclamantei și obligarea pârâtei să

soluționeze pe fond cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.C.O.,

împotriva sentinței nr. 171/ CA din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta să soluționeze pe fond cererea

acesteia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010.